32:1 Poporul, vazand ca Moise zaboveste sa se pogoare de pe munte, s-a strans in jurul lui Aaron, si i-a zis: Haide! fa-ne un dumnezeu care sa mearga inaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului, nu stim ce s-a facut.
Moise zaboveste. In timp ce Moise a intarziat mai multe saptamani pe munte, poporul i-a cerut lui Aaron sa le faca ,,dumnezei” (Deuteronom 9,9-12). Absenta prelungita a lui Moise i-a tulburat pe izraeliti si i-a facut sa fie nelinistiti si nerabdatori. Lor le lipsea credinta lui Moise si a parintilor lor, care ,,au ramas neclintiti, ca si cum ar fi vazut pe Cel ce este nevazut” (Evrei 11,27).
Este demn de observat faptul ca aparenta intarziere a lui Moise a devenit o ocazie de alunecare a unora din poporul lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 12,21-28; Habacuc 2,2-4; Matei 25,1-13). In mod asemanator, unii vor da gres in a fi gata pentru venirea Domnului, cand El se va arata ,,a doua oara” (vezi Evrei 9,28). Multi vor zice in ziua aceea: ,,Stapanul meu intarzie sa vina” si se vor deda la nelegiuire (Matei 24,45-51; Luca 12,37-48; 2 Petru 3,3-18).
Izraelitii s-au temut ca acel conducator de care ajunsesera sa depinda ii parasise. Atata vreme cat il aveau pe Moise cu ei, ca sa-i incurajeze prin indemnurile lui si sa-i sustina prin exemplul lui, izraelitii reuseau sa pastreze o viata spirituala inalta, sa ,,umble prin credinta, nu prin vedere” (2 Corinteni 5,7). Cand el nu a mai fost prezent, s-a starnit o reactie, iar ,,firea” a triumfat asupra ,,duhului”. Desi din vale putea fi vazut norul intunecos in care intrase Moise cand se urcase impreuna cu Iosua si care statea pe varful muntelui, iluminat din cand in cand de fulgerele prezentei divine, totusi multora din tabara li s-a parut ca Moise ii parasise, ori fusese nimicit de focul distrugator. Era pregatita calea pentru o manifestare dureroasa a idolatriei.
Aceasta experienta prezinta unul dintre acele contraste izbitoare asa de caracteristice in Biblie, asemenea celui in care, de exemplu, Domnul Hristos era proslavit pe muntele schimbarii la fata, in timp ce ucenicii din vale erau suparati si infranti (Matei 17,1-19). Aici, in timp ce Moise era pe munte, primind tablele Legii si indrumarile cu privire la adevarata inchinare si la slujba inalta si sfanta a marelui preot, poporul de jos savarsea un act de neascultare flagranta a Domnului. Paradoxal, poporul era condus in idolatrie chiar de omul chemat sa-I slujeasca Domnului.
Lui Aaron. Daca fratele lui Moise ar fi avut o credinta si un caracter puternic, acest incident nefericit din istoria lui Israel ar fi putut fi evitat. Slabiciunea de caracter si spiritul de caracter al lui Aaron nu numai ca au facut conducerea lui spirituala sa fie ineficienta, ci l-au si asezat in pozitia de conducator al razvratirii.
Fa-ne un Dumnezeu (dumnezei – in engleza, n.trad.). Deoarece sederea in Egipt ii obisnuise cu formele materiale ale zeitatilor, evreilor le era dificil sa se increada intr-un Dumnezeu invizibil. Desi termenul pentru ,,dumnezei” in limba ebraica este ’Elohim, adica forma la plural, unii cercetatori ai Bibliei afirma ca aici si in v.4, 8 si 31 cuvantul ,,dumnezei” trebuie sa fie tradus prin ,,un Dumnezeu”, considerand ca forma la plural este folosita intentionat spre a accentua faptul ca vitelul de aur era un dumnezeu fals, in contrast cu Domnul, adevaratul Dumnezeu.
Sa mearga inaintea noastra. Obosit de atata asteptare la Sinai si dornic de a-si continua calatoria spre Tara Fagaduita, poporul a cerut un dumnezeu vizibil, care sa le inspire incredere si curaj (vezi 1 Samuel 3,3-8). Cat de bine ar fi fost daca ei ar fi folosit acest timp de asteptare pentru a medita la Legea lui Dumnezeu, pregatindu-si in felul acesta inima spre a primi si alte descoperiri de la El. Daca ar fi procedat asa, ei ar fi fost in stare sa se opuna acestei ispite. Spiritul de apostazie a fost generat in cea mai mare masura de ,,multimea de amestecatura”, care se asociase izraelitilor pentru a scapa de plagile Egiptului. Acesti oameni trebuie sa fie comparati cu ,,oamenii fara capatai” din Fapte 17,5.