31:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
31:2 Sa stii ca am ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda.
Am ales. Dand instructiuni amanuntite pentru construirea Cortului Intalnirii, a mobilierului lui si a proviziilor lui, Dumnezeu ii numeste, in continuare, pe cei care trebuie sa aiba supravegherea lucrului. Betaleel trebuia sa poarte raspunderea impreuna cu asistentul sau Oholiab. Fara indoiala ca acesti barbati au fost alesi din cauza talentului lor superior si a experientei de mai inainte. La acestea, Dumnezeu a fagaduit sa adauge intelepciune si cunostinta deosebita. In felul acesta, ei au fost potriviti si din punct de vedere natural si supranatural pentru sarcina lor (vezi PP 214; DA 827; Matei 13,12). Daruri de intelepciune, cunostinta si dibacie pentru a face lucrari vremelnice sunt date oamenilor de catre Dumnezeu, tot atat de sigur cum sunt si darurile spirituale (1 Corinteni 12,8). Biserica are nevoie printre membrii ei de oameni asemenea lui Betaleel si Oholiab, tot atat mult cum are nevoie de cei care sunt ca Isaia si Pavel. Numai pe aceia pe care Dumnezeu ii cheama la vreo slujire speciala, El ii ,,cheama pe nume” (Exod 3,4; Isaia 45,1-4).
31:3 L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de intelepciune, pricepere, si stiinta pentru tot felul de lucrari,
L-am umplut. Duhul Sfant avea sa-i dea lui Betaleel ,,stiinta” sau cunostinte reale, ,,pricepere” sau bunul simt in aplicarea faptelor cunoscute si ,,intelepciune” sau discernamant si judecata sanatoasa. Ca adaos, el urma sa primeasca o abilitate in plus la ,,mestesug”, incluzand atat dexteritatea, cat si arta ca maestru artist.
31:4 i-am dat putere sa nascoceasca tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze in aur, in argint si in arama,
Sa nascoceasca. El urma sa aiba nu numai darul de a crea proiecte, ci si abilitatea de a executa aceste proiecte. In timp ce lui Moise i-au fost date instructiuni speciale pentru construirea sanctuarului si a echipamentului lui, nu fusese spus nimic cu privire la multe amanunte, cum ar fi forma heruvimilor, modelele care urmau sa fie brodate sau tesute in diferitele panze, formele veselei, a capitelurilor stalpilor, sau a ligheanului. Mult avea sa depinda de initiativa, inventivitatea, gustul si arta acelora care erau insarcinati cu lucrarea.
31:5 sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze in lemn, si sa faca tot felul de lucrari.
Verset ce nu a fost comentat.
31:6 Si iata ca i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. Am dat pricepere in mintea tuturor celor ce sunt iscusiti, ca sa faca tot ce ti-am poruncit:
Oholiab. Din cap. 38,23 se pare ca Oholiab urma sa supravegheze proiectul pentru productia tesaturilor textile, cuprinzand atat tesutul, cat si broderia. Este interesant a se vedea ca Hiram, artistul principal folosit de Solomon sa faca lucrarea de ornamentare a Templului, a fost urmas al lui Dan (2 Cronici 2,13.14).
In mintea. Orice artist, fie ca este poet, pictor, sculptor, muzicant, sau desenator trebuie sa aiba in el un talent natural, fara de care el nu va atinge niciodata desavarsirea. Astfel de daruri trebuie sa fie considerate ca o incredintare sfanta de la Dumnezeu spre a fi folosita spre slava Lui si spre binele omenirii, nu pentru progresul individual. Gresind in privinta aceasta, abilitatea cea mare a cuiva poate contribui numai la decadere morala. Lucrarea manuala pentru construirea Cortului Intalnirii a fost sfintita de Dumnezeu. Domnul Isus a cinstit munca fizica, dedicandu-Si cei mai multi ani de pe pamant atelierului de dulgherie din Nazaret (vezi Marcu 6,3). Pavel s-a intretinut lucrand ca facator de corturi (Fapte 18,1-3).
31:7 cortul intalnirii, chivotul marturiei, capacul ispasirii care va fi deasupra lui, si toate uneltele cortului;
Verset ce nu a fost comentat.
31:8 masa cu uneltele ei, sfesnicul de aur curat cu toate uneltele lui, altarul tamaierii;
Verset ce nu a fost comentat.
31:9 altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui;
Verset ce nu a fost comentat.
31:10 vesmintele pentru slujba, vesmintele sfinte ale preotului Aaron, vesmintele fiilor lui pentru slujbele preotesti;
Vesmintele sau ,,imbracaminte lucrata fin” (RSV). Acestea erau vesmintele distincte ale marelui preot, care numai lui ii era ingaduit sa le poarte. Ele cuprindeau mantia albastra, efodul, braul efodului si pieptarul. Celelalte ,,vesminte sfinte”, care alcatuiau imbracamintea marelui preot, erau izmenele de in, tunica, braul interior si mitra. ,,Imbracamintea fiilor lui” cuprindea izmenele de in, tunicile, braiele si scufiile (cap. 28).
31:11 untdelemnul pentru ungere, si tamaia mirositoare pentru sfantul locas. Le vor face dupa toate poruncile, pe care ti le-am dat.
Verset ce nu a fost comentat.
31:12 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
31:13 Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: Sa nu care cumva sa nu tineti sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi, si urmasii vostri, un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc.
Sabatele Mele. Una dintre cele mai remarcabile caracteristici ale capitolelor de incheiere ale Exodului este indemnul repetat cu privire la respectarea a Sabatului zilei a saptea (vezi cap. 16,22-30; 20,8-11; 23,12; 34,21; 35,2,3). Aceasta dovedeste marea importanta a Sabatului, pentru ca nici
o alta porunca a Decalogului nu este amintita. Aceasta referinta facuta cu privire la respectarea Sabatului nu este o simpla repetare a observatiilor similare, ci ea prezinta Sabatul ca un ,,semn” intre Dumnezeu si poporul Lui si avertizeaza ca pedeapsa pentru calcarea Sabatului este ”moartea”.
Un semn. Dumnezeu daduse deja israelitilor circumciziunea ca ,,semn” in trupul lor al ,,legamantului” cu ei (Geneza 17,9-14; Fapte 7,8). Acum, urma ca Sabatul sa fie un ,,semn” in plus al acestui legamantul, nu in trup, ci in inima (Exod 31,12.13.16,17; Ieremia 31,31-33; Ezechiel 20,12.20; 2 Corinteni 3,3).
31:14 Sa tineti Sabatul, caci el va fi pentru voi ceva sfant. Cine il va calca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare in ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului sau.
Il va calca. Mai exact ,,il va profana”. Sabatul este sfant (Geneza 2,1-3), de aceea este un pacat a introduce in orele lui sfinte ceva ce este obisnuit (vezi comentariul pentru Exod 12,16; 16,23). Sabatul este profanat ori de cate ori se face in el o lucrare care nu este necesara. Faptele de mila, de nevoie, sau de ritual religios nu sunt oprite in aceasta zi (Matei 12,1-13; Marcu 2,23-28).
Pedepsit cu moartea. Aceasta pedeapsa severa era o continua aducere aminte ca incalcarea Sabatului rupea legamantul dintre Domnul si popor. Sabatul era semnul distinctiv al credinciosiei fata de Dumnezeu si, de aceea, calcarea lui era o ofensa de cea mai mare gravitate, un act de tradare impotriva guvernarii divine (vezi Exod 35,2; Numeri 15,32-36).
31:15 Sa lucrezi sase zile; dar a saptea este Sabatul, ziua de odihna, inchinata Domnului. Cine va face vreo lucrare in ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea.
Ziua de odihna. Literal, ,,odihna deplinei odihne” (vezi comentariul pentru cap. 16,23-26; 20,10). Expresia aceasta inseamna odihna completa de orice preocupari vremelnice (vezi Exod 35,2; Levitic 23,3; Isaia 58,13).
31:16 Copiii lui Israel sa pazeasca Sabatul, praznuindu-l, ei si urmasii lor, ca un legamant necurmat.
Verset ce nu a fost comentat.
31:17 Aceasta va fi intre Mine si copiii lui Israel un semn vesnic; caci in sase zile a facut Domnul cerurile si pamantul, iar in ziua a saptea S-a odihnit si a rasuflat.
A rasuflat. Tocmai faptul ca Dumnezeu foloseste un limbaj adaptat in mod deosebit la experienta omeneasca arata cat de serios doreste sa imprime asupra poporului Sau obligatia fata de El si nevoia lor de a urma exemplul Sau. Nu poate exista un motiv mai convingator de a se supune fata de porunca divina, decat acela ca Dumnezeu Se da pe sine Insusi ca exemplu (Ioan 13,13-15; 1 Petru 2,21).
31:18 Cand a ispravit Domnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele doua table ale marturiei, table de piatra, scrise cu degetul lui Dumnezeu.
Doua table ale marturiei. Dumnezeu il informase pe Moise despre faptul ca chivotul din Sfanta Sfintelor trebuia sa contina aceasta ,,marturie” (cap. 25,16). Deoarece acesta era scopul principal al chivotului. Fiind cel mai sfant obiect de mobilier din Cortul Intalnirii, este potrivit ca aceasta sectiune care se ocupa cu alcatuirea Cortului Intalnirii si slujbasii lui sa se incheie cu o declaratie privitoare la semnificatia chivotului si Cortului Intalnirii. ,,Doua table” trebuie sa fie ,,cele doua table” pe care Dumnezeu le fagaduise lui Moise (cap. 24,12) si care fusesera scrise in mod supranatural (cap. 32,16). Scrierea celor Zece Porunci pe piatra (Deuteronom 4,13) arata caracterul lor neschimbator si vesnic (Matei 5,17-19). Cele doua table scot in evidenta obligatia omului fata de Dumnezeu (primele patru porunci) si fata de aproapele sau (ultimele sase; Matei 22,36-40). Cele doua table de piatra se impaturau ca o carte (EW 32).Comentariile lui Ellen G. White
1-6 CT 59, 351; Ed 36
2,3 CT 314
2-6 COL 349
3 ML 110; 7T 162
3-57 T 132
12,13 8T 117
12-16 FE 449; 9T 212
12-17 MM 164; 9T 17
12-18 Ev 232; 9T 16
13 CW 117; Ed 250; FE 507; MM 121; TM 137; 6T 350, 361; 7T 109; 8T 198; 9T 230
13,14 TM 134
13,14,17 PP 313; 7T 122
13,17 PK 184
13-17 PK 179; 7T 105; 8T 94, 210
15-17 TM 135
16 MM 215
16,17 6T 349; 8T 196, 198; 9T 94
16-18 FE 507
17 Ev 538; GC 437; GW 149; SR 141
18 GC vi; PK 181; SL 49; SR 148, 153; 6T 10