30:6 Sa asezi altarul in fata perdelei dinauntru, care este inaintea chivotului marturiei, in fata capacului ispasirii, care este deasupra marturiei, si unde Ma voi intalni cu tine.
In fata perdelei. Altarul tamaierii a fost asezat in locul sfant, langa ”perdea”, sau cortina care il despartea de Sfanta Sfintelor (cap. 40,21-27). Desi era in Sfanta, altarul tamaierii era considerat ca apartinand Sfintei Sfintelor (Evrei 9,3.4). Aceasta conceptie a rezultat din faptul ca, in timp ce preotii se apropiau in slujirea lor de prezenta divina de deasupra scaunului indurarii, locul unde veneau ei era altarul tamaierii (PP 353). Cu exceptia zilei de ispasire, ei nu se puteau apropia mai mult. Acesta era locul unde veneau sa se intalneasca cu Dumnezeu, a carui locuinta era in Sfanta Sfintelor. Tamaia jertfita aici umplea nu numai sfanta, ci se ridica si trecea peste ,,perdea” in Sfanta Sfintelor (vezi comentariul pentru cap. 26,32). Faptul ca altarul era ,,inaintea scaunului indurarii” ne invata ca rugaciunea ne aduce in prezenta lui Dumnezeu. Cu toate ca ,,perdeaua” omenescului (vezi 1 Corinteni 13,12) impiedica ochii nostri fizici sa-L vada pe Dumnezeu, credinta si rugaciunea pot merge acolo unde corpul nu poate merge.