30:12 Cand vei socoti pe copiii lui Israel si le vei face numaratoarea, fiecare din ei sa dea Domnului un dar in bani, pentru rascumpararea sufletului lui, ca sa nu fie loviti de nici o urgie, cu prilejul acestei numaratori.
Cand vei socoti. Sau vei face ,,recensamantul” (RSV). Populatia fusese considerata pe vremea Exodului ,,in numar de aproape sase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afara de copii” (vezi comentariul pentru cap. 12,37). Acum trebuia sa fie facut un recensamant mai exact.
Rascumpararea. Literal, ,,a acoperi”, in acelasi sens in care o asigurare ,,acopera” un om si-l elibereaza de a orice obligatie. Poporul era obligat fata de Dumnezeu; el putea sa se descarce de aceasta obligatie prin platirea ,,rascumpararii”. Vietile lor erau considerate ca incredintate ca garantie lui Dumnezeu, pana ce era indeplinita cererea lui Dumnezeu cu privire la ele. Prin plata revendicarii, ei recunosteau bunatatea si indurarea lui Dumnezeu.
Pentru sufletul lui. ,,Pentru sine insusi” (RSV), adica pentru ,,duhul, sufletul si trupul” lui (1 Tesaloniceni 5,23). Evident ca acesta este sensul, pentru ca declaratia se refera la un om viu, nu la vreo parte imateriala a fiintei lui, sau la un spirit dezincarnat.
Nici o urgie. Adica, nici o pedeapsa din cauza neglijentei sau neascultarii.