29:1 Iata ce vei face pentru ca sa-i sfintesti si sa-Mi implineasca slujba de preoti. Ia un vitel si doi berbeci fara cusur.
Iata ce vei face. Adica, cu privire la ceremonia de consacrare (vezi cap. 28,41). ,,Vitelul” si cei ,,doi berbeci” trebuie sa fie gata pentru jertfa care avea sa urmeze dupa investitura si ungere, fapt care explica de ce este amintita aceasta pregatire mai intai.
Fara cusur. Literal ,,desavarsit”, caci altfel ar fi o profanare fata de Dumnezeu (Maleahi 1,6-14). Ritualul consacrarii, in tot cuprinsul lui, scotea in evidenta nevoia de sfintenie. Ar fi bine pentru fiecare slujitor al Evangheliei sa studieze foarte serios Exod 28 si 29 pentru o intelegere mai buna a naturii si raspunderii slujbei sale sfinte.
29:2 Fa, cu faina aleasa de grau, niste azime, turte nedospite, framantate cu untdelemn, si placinte nedospite, stropite cu untdelemn.
Azimi. Acestea erau din punct de vedere ceremonial mai curate decat painea dospita, deoarece fermentarea este un simbol al pacatului si stricaciunii. (Exod 12,15; Matei 16,6.12; 1 Corinteni 5,6-8).
Framantate cu untdelemn. Literal, ,,amestecate cu ulei”. Uleiul era un ingredient al turtelor, in contrast cu placintele peste care se stropea ulei.
29:3 Sa le pui intr-un cos, si sa le aduci impreuna cu vitelul si cei doi berbeci.
Verset ce nu a fost comentat.
29:4 Sa aduci apoi pe Aaron si pe fiii lui la usa cortului intalnirii, si sa-i speli cu apa.
La usa. Ritualul spalarilor constituia o importanta parte a ceremonialelor celor mai vechi religii. Acest era firesc, deoarece curatia fizica era o analogie potrivita pentru curatirea morala si spirituala. Preotilor li se cerea sa faca aceste spalari de fiecare data cand intrau in Cortul Intalnirii, sau sacrificau la altarul de jertfe (cap. 30,20), pentru ca trebuiau sa fie ei insisi fara pata sau manjitura a pacatului, inainte de a sluji in favoarea altora (vezi Psalmi 51,7; Isaia 52,11; Ioan 13,10.11). In plus, preotii trebuiau sa prezinte jertfe pentru anumite pacate (Levitic 4,3-12). Spalarea avea de a face cu pacatul in sens mai general si se referea mai mult la functia oficiala a preotului decat la viata lui particulara.
29:5 Sa iei vesmintele; sa imbraci pe Aaron cu tunica, cu mantia efodului, cu efodul si cu pieptarul, si sa-l incingi cu braul efodului.
Sa iei vesmintele. Pentru un raport mai amanuntit a investiturii lui Aaron ca mare preot, vezi Levitic 8,7-9.
29:6 Sa-i pui mitra pe cap, si pe mitra sa pui tabla sfinteniei.
Tabla sfinteniei. Tabla de aur cu panglica ei albastra era un fel de diadema, privita in Orient ca emblema a regalitatii. Ea era semnul caracterului regal al marelui preot care, ca simbol al lui Hristos, era si preot si rege (Levitic 8,9; Zaharia 6, 11-13; Matei 2,2; 27,37).
29:7 Sa iei untdelemnul pentru ungere, sa i-l torni pe cap, si sa-l ungi.
Untdelemnul pentru ungere. Probabil ca ingredientele lui erau de calitate superioara (vezi cap. 25,6; 30,23-25). In armonie cu legea mozaica, undelemnul era folosit la consacrarea profetilor, a preotilor si a regilor in slujba lor. Untdelemnul este simbolul Duhului Sfant si al revarsarii Duhului asupra acelora care urmeaza sa-L primeasca. Termenul ,,Hristos” este echivalentul grecesc pentru ebraicul ,,Mesia”, amandoi termenii insemnand ,,unsul” (vezi Fapte 10,38). De aceea, ungerea lui Aaron a insemnat consacrarea in slujba lui Dumnezeu. Tot asa trebuiau sa fie unse toate partile Cortului Intalnirii (Exod 30,26-29).
29:8 Sa aduci apoi pe fiii lui, si sa-i imbraci cu tunicile.
Sa aduci apoi pe fii lui. Adica, la usa Cortului Intalnirii (v.4). Investitura marelui preot a constat din noua fapte (Levitic 8,7-9), in timp ce aceea a preotului de rand cerea numai trei: imbracarea ,,hainelor” sau tunicilor de in, incingerea cu ,,braiele” si punerea ,,scufiilor”. Nu se face nici o mentiune despre ungerea lor cu untdelemn, ci numai despre stropirea cu untdelemn asupra hainelor lor (Exod 29,21; Levitic 8,30).
29:9 Sa incingi pe Aaron si pe fiii lui cu un brau, si sa pui scufiile pe capetele fiilor lui Aaron. Preotia va fi a lor printr-o lege vesnica. Astfel sa inchini pe Aaron si pe fiii lui in slujba Mea.
Sa inchini. Literal ,,sa umpli mana”. In tarile Orientului instalarea in slujba se facea de obicei prin punerea in mana slujbasului a semnului care descria functiile lui. Aici erau folosite pentru acelasi scop anumite parti ale jertfelor (v.24).
29:10 Sa aduci vitelul inaintea cortului intalnirii, si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul vitelului.
Vitelul. Literal ,,vitelul” (vezi v.1). Prin punerea mainilor lor asupra capului lui, Aaron si fii lui s-au identificat ei insisi cu el si, figurat, au transmis asupra lui vinovatia propriilor pacate si nedesavarsiri (Exod 29,14; Levitic 4,1-4). Nu putea fi trecut cu vederea faptul ca legea a acceptat ca preoti oameni cu lipsuri morale si spirituale (Evrei 7,28). Fiind ei insisi pacatosi, Aaron si fii sai erau inca nepotriviti sa stea inaintea lui Dumnezeu pentru altii. Ei trebuiau sa aduca jertfe pentru ei insisi. Astfel de jertfe erau trei: o jertfa pentru pacat (vezi Exod 29,10-15), o ardere de tot (vezi v.15-19) si o jertfa pentru pace (vezi v.19-22). Aceste jertfe, impreuna cu ceremoniile care le insoteau trebuiau sa fie repetate sapte zile la rand (v.35, 36). Altarul manjit de pacatul celor care faceau slujba trebuia de asemenea sa fie curatit prin sangele jertfei pentru pacat (v.36,37).
29:11 Sa junghii vitelul inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii.
Verset ce nu a fost comentat.
29:12 Sa iei cu degetul tau din sangele vitelului, sa pui pe coarnele altarului, iar celalalt sange sa-l versi la picioarele altarului.
Sa iei… din sange. Deoarece coarnele altarului simbolizau gloria si puterea mantuirii (Psalmi 18,2), sangele vitelului, reprezentantul vietii (vezi Levitic 17,14) lui Aaron si fiilor lui, prezentat ca ispasire pentru pacatele lor, era pus mai intai pe coarnele altarului. Partea ramasa nefolosita era varsata la picioarele altarului. Aceasta era practica obisnuita cu privire la jertfele pentru pacat (Levitic 4,7), dintre care aceasta era cel dintai exemplu.
29:13 Sa iei toata grasimea care acopera maruntaiele si prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea care-i acopera, si sa le arzi pe altar.
Toata grasimea. Grasimea era considerata, de obicei, ca fiind partea cea mai buna a jertfei si de aceea cea mai vrednica de primit inaintea lui Dumnezeu (vezi Levitic 3,3.5). Probabil ca acest lucru se datora in parte faptului ca ea ardea cu o flacara stralucitoare si ajuta la consumarea restului jertfei.
Prapurul. Un ,,adaos” (RSV). Acesta este o membrana libera a peritoneului, care acopera partea superioara a ficatului si-l ataseaza la stomac.
29:14 Dar carnea vitelului, pielea si baliga lui sa le arzi in foc, afara din tabara: aceasta este o jertfa pentru pacat.
Carnea. Partile jertfei amintite aici erau asezate in conformitate cu legea cu privire la jertfele pentru pacate (Levitic 4,11.12). Blestemul pacatului care era asupra lor le-au facut sa nu mai fie bune pentru hrana, si nici vrednice de a fi arse in cuprinsul taberei. Intr-un fel asemanator, Domnul Hristos ,,a suferit dincolo de poarta” (Evrei 13,11-13).
29:15 Sa iei pe unul din cei doi berbeci; si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul berbecului.
Un… berbec. Literal, ,,berbecele”, adica unul dintre cei doi berbeci amintiti in versetul 1. Punerea mainilor lor pe capul berbecului indica spre natura inlocuitoare a jertfei. Ca jertfa de ardere de tot (v.18), berbecele scoate in evidenta ideea lepadarii de sine.
29:16 Sa junghii berbecul; sa-i iei sangele, si sa-l stropesti pe altar de jur imprejur.
Sa-l stropesti. Mai degraba, arunca-l dintr-un vas, in contrast cu stropeste-l cu mana, sau cu isop. Traditia rabinica sustine ca sangele era aruncat la doua coarne opuse, cel de la nord-est si sud-vest, umezind astfel cele patru parti, si ,,stropit” si ,,pe altar de jur imprejur”.
29:17 Apoi sa tai berbecul in bucati, si sa-i speli maruntaiele si picioarele, si sa le pui langa celelalte bucati si langa capul lui.
Sa tai berbecele in bucati. Literal, ,,in bucatile lui”, adica in partile naturale ale corpului. ,,Intestinele” sunt maruntaiele. Dupa ce erau spalate, erau puse impreuna cu celelalte ,,bucati”.
29:18 Berbecul sa-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
Berbecele sa-l arzi de tot. Legea generala a arderilor de tot a urmat aceasta practica (Levitic 1,9.13.17). Jertfa arderii de tot simboliza spiritul de sacrificiu de sine, consacrare deplina si constanta dependenta de sangele ispasitor al lui Hristos, care este primit de Dumnezeu. La jertfa pentru pacat, manjitura pacatului consuma totul, afara de anumite parti neacceptabile ale jertfei (v.14). Cuvintele ,,de un miros placut” exprima in felul de vorbire umana ideea ca lui Dumnezeu Ii placea jertfa si il primea pe cel care o aducea (Geneza 8, 21; Levitic 1,9.13.17).
29:19 Sa iei apoi pe celalalt berbec; si Aaron si fiii lui sa-si puna mainile pe capul berbecului.
Celalalt berbece. Literal, ,,al doilea berbece” (vezi v.1, 3, 15). Acesta este numit in v.22 ,,berbece de inchinare” si probabil ca era o ,,jertfa de pace” (Levitic 3).
29:20 Sa junghii berbecul; sa iei din sangele lui, sa pui pe varful urechii drepte a lui Aaron si pe varful urechii drepte a fiilor lui, pe degetul cel mare al mainii lor drepte si pe degetul cel mare al piciorului lor drept, iar celalalt sange sa-l stropesti pe altar de jur imprejur.
Sa iei din sangele lui. Punerea sangelui berbecului pe persoana preotilor era unica si semnificativa, incoronarea actului consacrarii. Aceasta cuprindea consacrarea completa a vietii si priceperii in slujba lui Dumnezeu. In mod simbolic, sangele pus pe ,,urechea dreapta” sfintea organul acela sa auda cuvantul Domnului; pus pe ,,mana dreapta”, acesta sfintea mainile preotului pentru lucrarea lui de mijlocire; pus pe ,,piciorul drept”, el sfintea comportamentul vietii lui ca exemplu pentru altii. Cu alte cuvinte, viata consacrata (sangele) a jertfei pe care o adusese preotul se intorcea asupra lui, pentru ca viata lui sa poata fi devotata slujirii Domnului sau.
29:21 Sa iei din sangele de pe altar si din untdelemnul pentru ungere, si sa stropesti pe Aaron si vesmintele lui, pe fiii lui si vesmintele lor. Astfel vor fi inchinati, Aaron si vesmintele lui, fiii si vesmintele lor in slujba Domnului.
Sa iei din sangele. ,,Sangele” acesta si ,,ungerea” par sa fie singurul ritual cerut pentru consacrarea preotilor de rand (Levitic 8,30). Amestecarea sangelui si untdelemnului sugereaza atat nevoia indreptatirii prin sangele ispasitor al lui Hristos (Romani 3,23-26), cat si sfintirea prin harul Duhului Sfant (Romani 15,16).
29:22 Sa iei apoi grasimea berbecului, coada, grasimea care acopera maruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rarunchi cu grasimea care-i acopera si spata dreapta, caci acesta este un berbec de inchinare in slujba Domnului;
Coada. Literal, ,,coada grasa”, adica a oilor orientale cu coada lata (vezi comentariul pentru Levitic 3,9). ,,Prapurul” este membrana amintita in v.13.
29:23 din cos sa iei din azimele, puse inaintea Domnului, o turta de paine, o turta cu untdelemn si o placinta.
O turta de paine. Pentru ,,turta” de paine, ,,turta” cu untdelemn si ,,placinta”, vezi versetele 2,3. Punand aceste jertfe in mainile lui Aaron si ale fiilor lui, Moise trebuia sa ia mainile lor in ale lui si sa le ,,legene” intr-o parte si in alta spre inainte, probabil pentru a arata ca jertfele Ii apartin lui Dumnezeu si spre inapoi spre a arata ca ele au fost acceptate si restituite cu binecuvantarea Sa. Acesta era actul consacrarii, prin care avea loc adevarata instalare in slujba. In felul acesta, Moise le-a transferat fratelui sau si fiilor fratelui sau slujbele preotesti pe care pana aici le indeplinise el insusi. Prin leganarea fizica a mainilor lor, el i-a calauzit in aducerea la indeplinire a primului lor act preotesc.
29:24 Toate acestea sa le pui in mainile lui Aaron si in mainile fiilor lui, si sa le legeni intr-o parte si intr-alta, ca un dar leganat inaintea Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
29:25 Sa le iei apoi din mainile lor, si sa le arzi pe altar, deasupra arderii-de-tot; aceasta este o jertfa mistuita de foc inaintea Domnului, de un miros placut Domnului.
Sa le iei. Totusi, Moise trebuia sa completeze ritualul preotesc in legatura cu ceremonia de consacrare. Parti alese ale jertfei pentru pace erau arse pe altarul arderii de tot (Exod 29,22; Levitic 3,3-5). Aici, Moise a leganat pieptul jertfei de leganat. Dupa aceea, Aaron si urmasii lui aveau sa urmeze aceeasi procedura la prezentarea unor astfel de jertfe (Levitic 7,31-35).
29:26 Sa iei si pieptul berbecului care va sluji la inchinarea lui Aaron in slujba Domnului, si sa-l legeni intr-o parte si in alta, ca un dar leganat inaintea Domnului: aceasta va fi partea ta.
Verset ce nu a fost comentat.
29:27 Sa sfintesti pieptul leganat si spata ridicata din berbecul care va sluji la inchinarea lui Aaron si a fiilor lui in slujba Domnului, pieptul leganandu-l intr-o parte si intr-alta, spata infatisand-o inaintea Domnului prin ridicare.
Sa sfintesti pieptul. Versetele 27 si 28 se aplica la toate jertfele de consacrare care aveau sa urmeze. De aici inainte, pieptul si spata le-au apartinut preotilor. Spata trebuia sa fie printr-o singura miscare ,,ridicata spre cer, iar pieptul trebuia sa fie ,,leganat” orizontal, intr-o repetata miscare de leganare (Levitic 7, 30-36; Numeri 18,11).
29:28 Ele vor fi ale lui Aaron si ale fiilor lui, printr-o lege vesnica, pe care o vor tine copiii lui Israel; caci este o jertfa adusa prin ridicare; si, in jertfele de multumire ale copiilor lui Israel, jertfa adusa prin ridicare va fi a Domnului.
Verset ce nu a fost comentat.
29:29 Vesmintele sfinte ale lui Aaron vor fi dupa el ale fiilor lui, care le vor pune cand vor fi unsi si cand vor fi inchinati in slujba.
Vesmintele sfinte. Versetele 29 si 30 se aplica tot la jertfe de consacrare viitoare. Vesmintele facute pentru Aaron trebuiau sa fie pastrate dupa moartea sa si folosite la consacrarea fiecarui mare preot succesor, ca el sa poate fi ,,uns” si ,,consacrat in ele”. Din momentul cand si-a inceput indatoririle, fiecare mare preot trebuia sa poarte aceste haine timp de sapte zile (Exod 29,35; Numeri 20,24-28).
29:30 Vor fi purtate timp de sapte zile de acela din fiii lui, care ii va urma in slujba preotiei, si care va intra in cortul intalnirii, ca sa faca slujba in sfantul locas.
Verset ce nu a fost comentat.
29:31 Sa iei apoi berbecul pentru inchinarea in slujba Domnului, si sa pui sa-i fiarba carnea intr-un loc sfant.
Berbecele. Partea berbecului care nu fusese arsa (vezi v.22-25) trebuia sa fie mancata ,,intrun loc sfant”, adica la usa Cortului Intalnirii” (Levitic 8,31). In legatura cu fiecare jertfa pentru pace era o masa sacrificiala, la care participau si preotii care au adus-o (Exod 29,27.28; Levitic 7,11-18).
29:32 Aaron si fiii lui sa manance, la usa cortului intalnirii, carnea berbecului si painea din cos.
Painea. Aceasta consta din turta de paine, turta de untdelemn si placinta care ramanea in cos, dupa ce din fiecare din ele se luase si se adusese Domnului (v.2, 3, 23).
29:33 Sa manance astfel tot ce a slujit la facerea ispasirii, ca sa fie inchinati in slujba si sfintiti; nimeni altul sa nu manance din ele, caci sunt lucruri sfinte.
Sa manance. Fiecare jertfa poseda, in masura mai mare sau mai mica, calitatea ispasitoare. Jertfa pentru pacat avea aceasta calitate deplina, (Levitic 4,2-5) iar jertfa arderii de tot si de pace doar in parte (Levitic 1,3; 3,1).
Nimeni altul. Nu este vorba de un cetatean strain, ci de unul care nu este preot (compara cu Exod 12,19 si 20,10).
29:34 Daca va ramane ceva din carnea intrebuintata pentru inchinarea in slujba si din paine pana dimineata, sa arzi in foc ce va ramane; sa nu se manance, caci este un lucru sfant.
Verset ce nu a fost comentat.
29:35 Sa urmezi, cu privire la Aaron si la fiii lui, toate poruncile, pe care ti le-am dat. In sapte zile sa-i inchini in slujba.
Sapte zile. Ritualul consacrarii pentru Aaron si fii sai trebuia sa fie indeplinit in fiecare din cele sapte zile succesive. Aceasta inseptita consacrare insemna desavarsirea ideala (vezi Iosua 6,3.4; 1 Regi 18,43.44; 2 Regi 5,14). Deoarece acesti preoti sunt prototipul slujbasilor lui Dumnezeu de astazi, consacrarea lor ne invata inaltarea sfinteniei sfintei slujbe si nevoia de a o pastra separata de lume.
29:36 In fiecare zi sa mai aduci un vitel ca jertfa pentru pacat, pentru ispasire; sa curatesti altarul, facand ispasirea aceasta, si sa-l ungi ca sa-l sfintesti.
Sa curatesti altarul. Mai clar ,,sa curatesti altarul, facand o ispasire pentru el”. Aceasta ,,jertfa pentru pacat” pentru altar era acelasi vitel ca si cel folosit pentru Aaron si fii lui (vezi Exod 29,1.10-14; Levitic 8,15). Moise a uns altarul stropindu-l de sapte ori cu apa sfanta (Levitic 8,11).
29:37 Timp de sapte zile, sa faci ispasire pentru altar, si sa-l sfintesti; si astfel altarul va fi prea sfant, si oricine se va atinge de altar, va fi sfintit.
Sapte zile. Intreaga ceremonie a consacrarii trebuia sa fie repetata de sapte ori, atat pentru preoti cat si pentru altar. Prea sfant. Literal ,,sfantul sfantului”, insemnand marea sfintenie a altarului (vezi Exod 40,10). De aceea, ,,oricine se va atinge de” el ,,va fi” sau trebuie sa fie ,,sfant”.
29:38 Iata ce sa jertfesti pe altar: doi miei de un an, in fiecare zi, necurmat.
Doi miei. Versetele 38-42 apartin de jertfa zilnica, care in mod adecvat urma dupa consacrarea altarului.
29:39 Un miel sa-l jertfesti dimineata, iar celalalt miel seara.
Seara. Literal, ,,intre cele (doua) seri” (vezi comentariul pentru cap. 12,6). Cat priveste scopul acestor jertfe de dimineata si seara, vezi comentariul pentru Levitic 1,3. Aceste jertfe ,,necurmate” (cap. 29,42) erau ocazii de inchinare de dimineata si seara pentru tabara (Psalmi 16,8; 55,17; 1 Tesaloniceni 5,17; PP 354).
29:40 Impreuna cu cel dintai miel, sa aduci a zecea parte dintr-o efa de floare de faina, framantata intr-un sfert de hin de untdelemn de masline fara drojdii, si o jertfa de bautura de un sfert de hin de vin.
A zecea parte. Mai de graba ,,a zecea parte” sau ,,a zecea masura”, adica un omer sau o zecime de efa (Exod 16,36; Numeri 15,4, LXX). Aceasta ar fi aproximativ echivalentul a 2,2 litri, sau aproximativ 1,7 kg. Diferitele cereale erau folosite ca ,,jertfa de mancare” (vezi Levitic 2,1). ,,Sfertul de hin” ar fi egal aproximativ cu 0,9 litri.
29:41 Pe al doilea miel sa-l jertfesti seara, si sa aduci impreuna cu el o jertfa de mancare si o jertfa de bautura ca cele de dimineata; aceasta este o jertfa mistuita de foc, de un miros placut Domnului.
De un miros placut. ,,O mireasma placuta” (RSV) vezi comentariul pentru v.18.
29:42 Aceasta este arderea de tot necurmata, care va fi adusa de urmasii vostri, la usa cortului intalnirii, inaintea Domnului; acolo Ma voi intalni cu voi, si iti voi vorbi.
Cortul intalnirii. Mai de preferat ,,Cortul Intalnirii” (RSV, vezi cap. 27,21).
29:43 Acolo Ma voi intalni cu copiii lui Israel, si locul acela va fi sfintit de slava Mea.
Acolo ma voi intalni. Cunoscand incercarile lui Israel in peregrinarile lui prin pustie, Dumnezeu l-a incurajat cu asigurarea prezentei Sale. La consacrarea lui, cortul a fost umplut de ,,slava” Domnului (cap. 40,34). Prezenta Sechinei a fost adevarata consacrare a cortului, pentru ca toate lucrurile in legatura cu ele n-au fost decat prototip si figuri (vezi Geneza 3,24). In felul acesta, Dumnezeu nu numai ca si-a asezat ,,Numele acolo” (Deuteronom 12,21), dar si prezenta Lui vizibila.
29:44 Voi sfinti cortul intalnirii si altarul; voi sfinti pe Aaron si pe fiii lui, ca sa fie in slujba Mea ca preoti.
Voi sfinti. Aceasta s-a implinit cand Aaron a asezat prima lui jertfa pe altarul de arama (Levitic 9,24).
29:45 Eu voi locui in mijlocul copiilor lui Israel, si voi fi Dumnezeul lor.
Voi locui. Vezi comentariul pentru cap. 25,8. Aceasta se refera in primul rand la Sechina din Sfanta Sfintelor, dar intr-un sens mai larg, acelasi lucru este adevarat si despre grija, ocrotirea si mantuirea extinsa cu indurare asupra alesilor Lui copii in decursul anilor care au trecut.
Comentariile lui Ellen G. White
1-4,35 PP 359
38-42 PP 352
43,45 PP 314
45,46 PK 575
29:46 Ei vor cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, care i-am scos din tara Egiptului, ca sa locuiesc in mijlocul lor. Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor.
Verset ce nu a fost comentat.