28:6 Efodul sa-l faca de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit; sa fie lucrat cu maiestrie.
Efodul din aur. Efodul era considerat partea cea mai sfanta a vesmintelor preotesti, si a devenit emblema slujbei preotesti (1 Samuel 2,18.28; 14,3; 22,18). Acesta avea sa sustina ,,pieptarul”, cele doua pietre de onix, si Urim si Tumim (Exod 28,9.30). El era o vesta sau jiletca, din doua parti, una spre a acoperi pieptul si cealalta spatele, unite prin doi ,,umerari”, (v.7) si de mijloc printr-o banderola numita ,,brau” (v.8) care era de aceeasi lucratura ca efodul. Acesta era de jur imprejurul corpului, tinand cele doua parti ale efodului. ,,Aurul” era un fir foarte fin tesut in stofa, dupa ce aceasta fusese facuta, dupa cum se obisnuia in Egipt (vezi cap. 39,3). ,,Lucrat cu maiestrie” se refera la lucrarea ingenioasa si artistica a mesterilor. Izraelitii au putut sa duca cu ei din Egipt mici razboaie de tesut cu mana. Culorile albastru, purpuriu si caramiziu, panza cea fina de in, aurul si pietrele pretioase ale efodului i-au dat acestuia o diversitate si frumusete, care au facut din el partea cea mai stralucita din toate hainele preotesti. Diversitatea are farmecul ei si este o caracteristica a bisericii in care sunt ,,felurite daruri, dar acelasi Duh” (1 Corinteni 12,4).