28:34 un clopotel de aur si o rodie, un clopotel de aur si o rodie, pe toata marginea mantiei de jur imprejur.
Un clopotel de aur. ,,Clopoteii” erau din aur curat (cap. 39,25) si, alternand cu ,,rodiile”, puteau fi auziti de popor cand marele preot slujea in sanctuar (cap. 28,35). Clopoteii care sunau faceau ca inchinatorii sa-si dea seama ca el slujea pentru ei in prezenta lui Dumnezeu si-i indemna sa-l urmeze in gandurile si rugaciunile lor, cand umbla sa indeplineasca diferitele parti ale ritualului preotesc. Sunetul clopoteilor ii unea pe preot si popor in inchinare. Faptul ca marele preot sa incerce sa conduca serviciul in sanctuar fara haina si clopoteii ei ar fi rupt aceasta legatura de partasie si ar fi despartit poporul de mijlocitorul lui. Slujirea sa ar fi devenit o procedura zadarnica, pentru care nu exista nici o scuza. Pentru a inspira importanta acestei legaturi dintre popor si reprezentantul lor, pedeapsa pentru neglijenta era moartea (v.35). Clopoteii si rodiile ne aduc aminte ca acum putem intra prin credinta ,,prin sangele lui Isus… in Locul Prea Sfant” (Evrei 4,16; 10,19). Prin credinta si noi putem auzi sunetul din sanctuar, care indreapta inimile si mintea noastra in sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu, ca sa mijloceasca pentru noi. (Romani 8,34; Coloseni 3,1-3; Evrei 8,1.2; GC 427).