27:1 Altarul sa-l faci din lemn de salcam; lungimea lui sa fie de cinci coti, si latimea lui de cinci coti. Altarul sa fie in patru colturi, si inaltimea lui sa fie de cinci coti.
Altarul. In ebraica ,,altarul”. El era un patrat cu latura de cca. 2,22 m pe 1,33 m inaltime. Templele antice erau de obicei inconjurate de locuri libere unde se aduceau jertfe si unde fumul putea sa gaseasca iesire usor. Ca in raportul despre cort, mai intai fost descris mobilierul, tot asa cum este descris altarul inaintea curtii. Era mai mult o rama de altar, decat un altar (v.8). Altarele antice erau fie patrate, ca aici, (in legatura cu cortul, vezi 2 Cronici 4,1) fie rotunde.
Altarul arderilor de tot, cu sangele lui varsat, reprezinta marele adevar al Evangheliei despre ispasirea pentru pacat prin jertfa inlocuitoare a lui Hristos (Isaia 53,4-7.10; Fapte 20,28; Efeseni 1,5-7; Evrei 13,10-12; 1 Petru 1,18.19; Apocalipsa 5,9). Tocmai pozitia acestui altar, aproape de usa curtii, arata ca prima nevoie a pacatosului este sa aiba pacatele spalate prin sangele lui Hristos (vezi Evrei 9,13.14; 1 Ioan 1,7; Apocalipsa 7,14) si ca pana ce aceasta nu este implinita, el nu trebuie sa indrazneasca a se inchina lui Dumnezeu, sau nici macar sa intre in prezenta Sa (Evrei 9,22). Altarul marturisea despre vinovatia omului si nevoia lui de ispasire si impacare, iar apoi il asigura ca acestea au fost facute (Ioan 1,29; Romani 5,10; 2 Corinteni 5,18; Coloseni 1,20).
27:2 In cele patru colturi, sa faci niste coarne care sa fie dintr-o bucata cu altarul; si sa-l acoperi cu arama.
Coarne - ,,coarnele lui”. Acestea ieseau din cele patru colturi ale altarului. Cuvintele ,,dintr-o bucata” arata ca aceste coarne faceau parte din altar, si nu erau adaugate la el. Preotul atingea aceste coarne cu degetul muiat in sangele jertfei pentru pacat (Exod 29,12; Levitic 8,15; 9,9; 16,18). Uneori erau legate de ele animalele de jertfa care asteptau sacrificarea (Psalmi 118,27). Cautand sanctuarul, criminalii se apucau uneori de ele (1 Regi 1,50.51; 2,28). In tabloul descriptiv al celei de a doua veniri a Domnului rastignit, profetul Habacuc (cap. 3,4) a vazut cum ,,din mana Lui pornesc raze” (coarne), ,,acolo”, in urmele cuielor din mainile lui Hristos, ,,este ascunsa taria Lui.”
Cuvantul original geren, ,,corn”, descria cornul unui animal (Deuteronom 33,17). Avand in vedere ca un animal care are coarne le foloseste de obicei sa atace alte animale, coarnele au ajuns sa fie simbolul tariei, sau al puterii (1 Samuel 2,1.10; Psalmi 75,10; 112,9; etc.). In acest sens se refera David la Dumnezeu ca la ,,puterea (cornul, n.trad.) care ma mantuieste” (2 Samuel 22,3; Psalmi 18,2; Luca 1,69 - in greceste ,,corn de mantuire). Cuvantul ,,corn” mai este simbolul tariei si puterii poporului ales al lui Dumnezeu (Psalmi 148,14; Ezechiel 29,21). In felul acesta, ,,corn” a devenit simbolul puterii nationale si in acest sens este folosit de profeti (Ieremia 48,25; Dan 8,3; 7,11; Apocalipsa 12,3; etc.).
27:3 Sa faci pentru altar oale de scos cenusa, lopeti, lighene, furculite si tigai pentru carbuni; toate uneltele lui sa le faci de arama.
Oale. ,,Lopetile” erau pentru indepartarea cenusii de pe altar si punerea ei in ,,vale”. ,,Lighenele” erau vase in care se lua sangele jertfelor si din care se varsa pe altar. ,,Furculitele” erau cu trei coarne (1 Samuel 2,13) folosite la aranjarea pe altar a diferitelor bucati in care era taiata jertfa. ,,Tigaile” erau pentru a cara carbunii aprinsi de pe altar.
Arama. Adica bronz, un aliaj de cupru si cositor. Arama facuta din cupru si zinc era necunoscuta.
27:4 Sa faci altarului un gratar de arama, in chip de retea, si sa pui patru verigi de arama la cele patru colturi ale retelei.
Gratar. Un gratar greu de bronz asezat in interiorul altarului la jumatatea distantei dintre baza si partea superioara (v.5). La cele patru colturi ale gratarului de bronz erau fixate verigi, prin care se introduceau drugi poleiti cu arama pentru purtarea altarului (v.6,7).
27:5 Gratarul sa-l pui sub streasina altarului, incepand de jos, asa ca gratarul sa vina pana la jumatatea altarului.
Strasina. Probabil, o margine mai la partea de sus a altarului pentru a ajuta pe preoti in aranjarea jertfelor pe el.
27:6 Sa faci apoi niste drugi pentru altar, drugi de lemn de salcam, si sa-i acoperi cu arama.
Verset ce nu a fost comentat.
27:7 Sa vari drugii in verigi; si drugii sa fie de amandoua partile altarului, cand il vor purta.
Verset ce nu a fost comentat.
27:8 Sa-l faci din scanduri si gol pe dinauntru. Sa fie facut asa cum ti s-a aratat pe munte.
Verset ce nu a fost comentat.
27:9 Curtea cortului s-o faci astfel. Inspre partea de miazazi, pentru alcatuirea curtii, sa fie niste panze de in subtire rasucit, pe o lungime de o suta de coti pentru aceasta intaie latura,
Curtea. Curtea trebuia sa fie inchisa in partea de sud si de nord cu ,,panze”, sau covoare de in. Curtea avea o lungime de cca. 44,45 m.
27:10 cu douazeci de stalpi, care sa stea pe douazeci de picioare de arama; carligele stalpilor si betele lor de legatura, sa fie de argint.
Verset ce nu a fost comentat.
27:11 Inspre partea de miaza noapte sa fie de asemenea niste panze, pe o lungime de o suta de coti, cu douazeci de stalpi si cu cele douazeci de picioare ale lor de arama; carligele stalpilor si betele lor de legatura, sa fie de argint.
Verset ce nu a fost comentat.
27:12 Inspre partea de apus, sa fie pentru latimea curtii niste panze de cincizeci de coti, cu zece stalpi si cele zece picioare ale lor.
Partea de apus. Panza de pe aceasta latura a curtii era pe jumatate de lunga, sau aproximativ de 26,2 m. Curtea era deci de forma dreptunghiulara.
27:13 Inspre partea de rasarit, pe langa cei cincizeci de coti pentru latimea curtii,
Verset ce nu a fost comentat.
27:14 sa mai fie cincisprezece coti de panza pentru o aripa, cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor,
Verset ce nu a fost comentat.
27:15 si cincisprezece coti de panza pentru a doua aripa, cu trei stalpi si cele trei picioare ale lor.
Verset ce nu a fost comentat.
27:16 Pentru poarta curtii cortului, sa fie o perdea lata de douazeci de coti, albastra, purpurie si caramizie, si de in subtire rasucit, lucrata la gherghef, cu patru stalpi si cele patru picioare ale lor.
Poarta curtii. Pe partea de rasarit, la mijloc, era un ,,covor” sau perdea lata de cca. 10,5 m. De fiecare parte a acestei ,,porti” era o ,,perdea”, in lungime de cca. 7,80 m, si din acelasi material ca ,,perdeaua” si ,,covorul pentru usa cortului” (cap. 26,33.36).
27:17 Toti stalpii curtii de jur imprejur sa aiba bete de legatura de argint, carlige de argint, si picioare de arama.
Toti stalpii. In total au fost folositi 60 de ,,stalpi” spre a sprijini ,,covoarele” care imprejmuiau curtea, sau unul la fiecare 2,61 m. Probabil ca stalpii erau din lemn de salcam acoperiti cu arama, si erau asezati in ,,picioare” sau temelii de arama (v.10). Greutatea acestor ,,temelii” nu este data, dar fiecare trebuie sa fi avut ceva mai putin decat un talant (vezi cap. 38,29-31).
27:18 Lungimea curtii sa fie de o suta de coti, latimea de cincizeci de coti de fiecare parte, si inaltimea de cinci coti; panzele sa fie de in subtire rasucit, iar picioarele sa fie de arama.
Inaltimea. Inaltimea ,,panzelor” din jurul curtii era de 5 coti sau de cca. 2,61 m. Aceasta era jumatate din inaltimea cortului insusi, care in felul acesta era pe deplin vizibil din afara curtii (PP 347). In curte se puteau misca liberi numai preotii si levitii, ceea ce reprezenta prima etapa in progresarea omului din lume spre Dumnezeu. Jertfa de ispasire de pe altarul arderilor de tot si curatirea ligheanului (cap. 30,8) precede legatura spirituala si stransa conlucrare cu Dumnezeu.
27:19 Toate uneltele randuite pentru slujba cortului, toti tarusii lui, si toti tarusii curtii, sa fie de arama.
Uneltele. Trebuie sa fi fost multe unelte folosite in legatura cu serviciul sanctuarului, printre ele fiind si ligheanul (cap. 30,18). ,,Tarusii” sau ,,tarusii curtii” erau cei care tineau intins covoarele cortului si ,,stalpii” drept in sus. Aceste accesorii neinsemnate isi indeplineau partea lor importanta in ridicarea cortului. Probabil ca ele nu se socoteau printre mobilierul din cele doua incaperi si altarul arderilor de tot; cu toate acestea fara ele lucrarea preotilor ar fi dat gres. Ele erau ca si ,,ajutoarele” indispensabile pe care Dumnezeu le-a randuit ,,in biserica” (1 Corinteni 12,28).
27:20 Sa poruncesti copiilor lui Israel sa-ti aduca pentru sfesnic untdelemn curat de masline fara drojdii, ca sa arda in candele necurmat.
Untdelemn curat de masline. Acesta era preparat din fructe necoapte, ,,batute” sau pisate intr-un mojar, mai de graba decat zdrobite la moara. Drept rezultat, el era curat si necolorat, si ardea stralucitor facand doar putin fum.
Sa arda necurmat. Cele sapte lampi nu erau niciodata stinse toate o data in acelasi timp, ci ardea continuu zi si noapte (PP 348) cu exceptia cand cortul se muta dintr-un loc in altul. Candelele erau pregatite dimineata si seara (cap. 30,7,8).
27:21 Aaron si fiii sai sa-l pregateasca in cortul intalnirii, dincoace de perdeaua care este inaintea chivotului marturiei, pentru ca sa arda de seara pana dimineata inaintea Domnului. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii lor, si pe care copiii lui Israel vor trebui s-o tina.
Cortul intalnirii. Aici se intalnea Dumnezeu cu Moise (cap. 25,22), iar poporul se aduna sa se intalneasca cu Dumnezeu (Exod 29,42.43; Numeri 10,3).
Inaintea marturiei. Adica inaintea chivotului care continea ,,marturia”, sau tablele de piatra care cuprindeau cele Zece Porunci scrise cu degetul lui Dumnezeu (Exod 31,18; 32,15.16).
De seara pana dimineata. Se cerea o deosebita grija ca lampile sa nu stinga noapte. Avand in vedere ca declaratia ,,Aceasta este o lege vesnica” nu se intalneste des in Exod, folosirea ei trebuie sa indice un obiect de importanta speciala. ,,Lumina perpetua” (vezi Levitic 24,2) era o vesnica aducere aminte a Lui in care ,,nu trebuie sa fie intuneric” (1 Ioan 1,5). Tot asa trebuie sa fie si biserica, care intotdeauna trebuie sa fie ”lumina lumii” (Matei 5,14). Lumina ei nu trebuie sa se stinga niciodata (vezi Ioan 3,19-21). ,,Lumina perpetua” din sanctuar a reprezentat ,,adevarata lumina”, ,,lumina oamenilor” (Ioan 1,4-9; DA 464). Ea mai arata si spre Sfintele Scripturi, care sunt
o candela pentru picioarele noastre (Psalmi 119,105; Isaia 40,8). Untdelemnul de masline este un simbol al Duhului Sfant, izvorul si mijloacele iluminarii spirituale (Zaharia 4,2-6; Fapte 2,1-4).
Acesta a fost scopul lui Dumnezeu ca Israel sa fie lumina pentru neamurile din jurul lor (COL 286). ,,Avantajul” iudeilor a fost ,,mai ales” ca ,,lor le-au fost incredintate cuvintele lui Dumnezeu” (Romani 3,1.2) – cuvantul profetic care a prezis venirea Cuvantului viu, ,,adevarata lumina”, ,,care lumineaza pe orice om, venind in lume” (Zaharia 4,1-4; Ioan 1,9; DA 463).
Comentariile lui Ellen G. White
1-19 PP 347
20 9T 248