25:8 Sa-Mi faca un locas sfant, si Eu voi locui in mijlocul lor.
Sa-Mi faca un locas sfant. Desi iudeii stiau, dupa cat cunoastem, ca Dumnezeul cel mare nu putea ,,sa locuiasca” in nici o cladire facuta de om (1 Regi 8,27; 2 Cronici 2,6; Ieremia 23,23.24), nu se parea potrivita o inchinare fara un templu. Ba mai mult, sanctuarul prezenta un centru vizibil pentru inchinarea la singurul Dumnezeu adevarat, si era, in felul acesta, o aparare impotriva inchinarii la multimea de zei pagani. El Il aducea pe Dumnezeu aproape de poporul Sau si facea reala prezenta Sa in mijlocul lor. Aceasta mai era si o ocrotire impotriva idolatriei (Exod 29,43.45; Numeri 35-34).
Avand in vedere ca pe acea vreme izraelitii erau un popor nomad si peregrin, sanctuarul trebuia sa fie un cort care putea sa fie demontat cu usurinta si mutat din loc in loc. Este semnificativ ca termenul ebraic pentru ,,sanctuar”, nu este niciodata aplicat la un templu pagan.
Si Eu voi locui. Intr-un sens spiritual, Dumnezeu a cautat intotdeauna sa locuiasca cu oamenii si nu poate gasi ,,odihna” pana ce nu I s-a dat o locuinta (Psalmi 132,13-16), mai intai in inima poporului Sau in mod individual (1 Corinteni 3,16.17; 6,19), si apoi in mijlocul gruparii care se aduna sa I se inchine (Matei 18,20). Sistemul care se concentra in tabernacolul pamantesc arata inainte spre Hristos, care mai tarziu ,,a locuit”, literal, printre oameni, fiind ,,facut trup” (Ioan 1,14).
Cuvantul ebraic sakan, ,,locas”, inseamna a fi o resedinta permanenta intr-o comunitate. El este inrudit indeaproape cu cuvantul sekina folosit pentru manifestarea gloriei divine care isi avea locul ei deasupra capacului milei (PP 349). Sekina era simbolul prezentei divine in care Dumnezeu fagaduise sa locuiasca ,,in mijlocul lor” (Exod 25,22).