25:17 Sa faci un capac al ispasirii de aur curat; lungimea lui sa fie de doi coti si jumatate, si latimea lui de un cot si jumatate.
Capac al ispasirii. Cuvantul tradus astfel deriva dintr-o radacina care inseamna ,,a acoperi”, adica ,,a ierta” pacatul. El reprezenta indurarea divina. In mod semnificativ, el era din ,,aur curat”, ceea ce inseamna ca indurarea este cel mai pretios dintre atributele lui Dumnezeu. Era asezat deasupra legii, avand in vedere ca indurarea este mai presus de dreptate (Psalmi 85,10; 89,14). Atat chivotul cu dreptatea lui, cat si capacul ispasirii cu indurarea lui erau necesare spre a descoperi intregul caracter al legaturilor lui Dumnezeu cu oamenii. Indurarea fara dreptate este un sentimentalism slab, care nimiceste orice ordine morala. Pe de alta parte, dreptate fara indurare este severitate morala, teoretic fara cusur, dar care revolta si pe Dumnezeu si pe om.
Chivotul si capacul ispasirii constituiau insasi inima sanctuarului. Deasupra capacului ispasirii era Sechina, simbolul prezentei divine. Tablele Legii dinauntrul chivotului marturiseau despre faptul ca Imparatia lui Dumnezeu este intemeiata pe un standard imutabil de dreptate (Psalmi 97,2), pe care trebuie sa-l respecte chiar si harul divin. Harul nu poate fi impartit in conditii care sa ,,desfiinteze Legea” (Romani 3,31). Cand este iertat pacatul si cerinta legii fata de pacatos este satisfacuta. Scopul Evangheliei este sa asigure pentru pacatos iertarea pacatelor lui prin credinta, in asa fel incat sa nu ,,desfiintam Legea”, ci s-o ,,intarim”. In timp ce tablele dinauntrul chivotului marturiseau impotriva poporului, capacul indurarii arata spre calea pe care puteau fi intampinate pretentiile Legii, si pacatosul putea fi salvat de la moarte, pedeapsa Legii. Numai pe temeiul Legii nu puteau avea loc nici o reunire intre Dumnezeu si om, deoarece pacatul ne desparte de El (Isaia 59,1.2). Trebuia sa intervina capacul ispasirii stropit cu sange, pentru ca numai pe temeiul mijlocirii lui Hristos in favoarea noastra ne putem apropia de Dumnezeu (Evrei 7,25).