24:7 A luat cartea legamantului, si a citit-o in fata poporului. Ei au zis: Vom face si vom asculta tot ce a zis Domnul.
Cartea legamantului. In relatarea Scripturii, aceasta este cea dintai ,,carte” amintita ca fiind scrisa. Restul ,,legii” se intemeia pe ea si, pentru explicarea ei ulterioara, Moise a scris mai tarziu Deuteronom. Dupa citirea cartii ,,in fata”, literal ,,in urechile” poporului, ei au raspuns iarasi ca in versetul 3, adaugand in mod semnificativ cuvintele ,,vom asculta”. Emotia ocaziei, fara indoiala, i-a facut sa fie de acord in mod sincer cu pazirea legilor lui Dumnezeu. Spiritul lor a fost, intr-adevar, gata sa faca, dar carnea lor era neputincioasa. Implinirea intotdeauna ramane conditionata de fagaduinta. Poporul a avut, fara indoiala, putina cunostinta despre propria inima; ei nu invatasera sa nu se increada in sine. Ei avusesera, totodata, o slaba idee de cerintele spirituale ale Legii.
Trebuie sa fie amintit ca Legea nu avea in ea insasi putere de mantuire, ci din contra, putea doar sa condamne. Ea nu putea nici sa indreptateasca, nici sa sfinteasca. Ea ii facea pe toti oamenii sa fie pacatosi si ii lasa sub condamnare (Romani 3,9.10). Ea nu putea impiedica nici coruptia launtrica sau exterioara, nici nu putea sa infraneze pacatul. Ea facea dovada poruncilor scrise pe piatra si ,,instructiunilor” scrise intr-o carte, dar nu avea putere sa le scrie pe tablele de carne ale inimii (Romani 8,1-4; 2 Corinteni 3). Legamantul cel nou reuseste, pentru ca acesta este implinit nu in slaba noastra putere omeneasca, ci in puterea credintei in Hristos, care locuieste inauntru (Ieremia 31,31-34; Evrei 8, 6-12; 10,14-16).