23:11 Dar in al saptelea, sa-i dai ragaz, si sa-l lasi sa se odihneasca; din rodul lui sa manance saracii poporului tau, iar ce va mai ramane, sa manance fiarele de pe camp. Tot asa sa faci cu via si maslinii tai.
In al saptelea. Desi alte natiuni aveau zilele lor de odihna la intervale regulate sau neregulate, izraelitii respectau ani intregi de odihna. Acest fapt putea sa-i expuna la invinuirea de lenevie de catre alte natiuni. Deoarece agricultura era primitiva, rotatia culturilor era necunoscuta si fertilizarea artificiala nefolosita este probabil ca programul nu atragea dupa sine nici o pierdere financiara. Cu toate acestea, dorinta de castig facea sa fie grea punerea in aplicare a prevederii. Cei ,,saptezeci de ani” de robie au avut de scop sa recastige ce s-a pierdut in ce priveste pazirea anilor sabatici (2 Corinteni 36,17-21).
Cel dintai scop al legii, asa cum se spune aici, a fost sa-i aprovizioneze pe cei saraci (vezi Levitic 25,1-7). Tot ce producea pamantul de la sine fara a fi cultivat apartinea tuturor ca o proprietate comuna, chiar si pentru ,,fiarele campului”. Fara indoiala ca s-a intentionat de asemenea ca acest an sabatic sa fie un an de crestere in cele religioase, in care citirea solemna a Legii la sarbatoarea Corturilor din ,,anul iertarii” (Deuteronom 31,10.11), avea un rol deosebit. Citirea aceasta era precedata de o perioada de pregatire religioasa (Neemia 8). Acest an sabatic trebuie sa fi fost un timp solemn, care ducea la o cercetare de sine, formarea de obiceiuri sfinte, si aducea inaltare religioasa (Neemia 8). Deoarece cerealele, vinul si uleiul erau cele mai de seama produse ale Palestinei, se pare ca trebuia sa se odihneasca intreaga tara.