22:9 In orice pricina de inselaciune cu privire la un bou, un magar, o oaie, o haina, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: Uite-l! pricina amandoror partilor sa mearga pana la Dumnezeu; acela, pe care-l va osandi Dumnezeu, trebuie sa intoarca indoit aproapelui sau.
Orice pricina de inselaciune. Mai precis, ,,pentru orice incalcare a increderii” (RSV). Pentru orice obiect de care pastratorul nu putea da socoteala, trebuia sa apara, literalmente, ,,inaintea lui Dumnezeu” (vezi comentariul pentru cap. 21,6), impreuna cu parasul lui si sa se dezvinovateasca daca putea (vezi cap.18,21-22).
Despre care se zice: ,,Uite-l!” In sensul ,,despre care depunatorul sustine ca este al lui”.