22:21 Sa nu chinuiesti pe strain, si sa nu-l asupresti, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului.
Sa nu chinuiesti pe strain. Preceptul acesta impotriva oprimarii strainilor este cel mai insemnat, deoarece este improbabil ca o astfel de prevedere sa fi fost facuta vreodata in legile altor tari din vechime. In timp ce in alta parte strainii puteau fi hartuiti, legea mozaica le interzicea evreilor sa-i trateze astfel pe straini (Exod 23,9, Levitic 19,33). In schimb, ei trebuiau ,,sa iubeasca” pe straini (Levitic 19,34). Propria experienta ,,ca straini in tara Egiptului” trebuia sa fie o continua aducere a minte a faptului ca ei trebuiau sa se poarte amabil cu strainii (Deuteronom 10,19). Aceasta amabilitate fata de straini mai trebuia sa se dea pe fata si in speranta ca ei puteau fi facuti adepti (vezi Fapte 13,43). Desi evreii trebuiau sa ramana deosebiti de celelalte natiuni in ce priveste religia, ei nu trebuiau sa se izoleze in asa masura incat sa faca greseala de a nu dovedi amabilitate fata de un strain.