Printable ModeExod, 22
|
22:1 Daca un om fura un bou sau o oaie, si-l taie sau il vinde, sa dea cinci boi pentru boul furat si patru oi pentru oaia furata. Fura un bou. Versetele 1-5 continua cu legile in legatura cu drepturile de proprietate. Prima sectiune, versetele 1-5 se ocupa cu furtul. Este stabilit principiul general ca furtul trebuie sa fie pedepsit printr-o amenda, daca este posibil. In pustie, principala proprietate a izraelitilor erau vitele. Deoarece trebuia mai multa indrazneala pentru un hot sa transporte un bou decat o oaie, crima atragea o pedeapsa mai grea. Si-l taie. Acest fapt era considerat mai grav decat furtul obisnuit si atragea pedeapsa unei indoite restituiri (vezi v.4), pentru ca arata staruinta in a face rau. De aceea, delicventul trebuia sa plateasca mai mult, cum s-a aratat. 22:2 Daca hotul este prins spargand, si e lovit si moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor fata de el; Spargand. Adica a intra intr-o casa cu forta. Deoarece calea obisnuita de a ,,sparge” o casa pare sa fi fost printr-o spartura in zid, sensul literal al verbului este ,,sapand in”. Nu va fi vinovat de omor. ,,Vinovatie de sange”, in sensul ca razbunatorului sangelui nu-i era ingaduit sa-l urmareasca pe ucigas (Numeri 35,27). Principiul acesta, care a avut mai tarziu aprobarea lui Solon, datatorul de legi al atenienilor, legea romana si legea Angliei se intemeiaza pe presupunerea ca cineva care intra cu forta intr-o casa in timpul noptii are o intentie criminala, sau cel putin intentia de a comite crima, daca s-ar ivi ocazia. 22:3 dar daca a rasarit soarele, va fi vinovat de omor fata de el. Hotul trebuie sa dea inapoi ce este dator sa dea; daca n-are nimic, sa fie vandut rob, ca despagubire pentru furtul lui; A rasarit soarele. Daca aceasta intrare a fost incercata dupa ivirea zilei, se presupunea, in mod caritabil, ca hotul n-a avut intentia de a ucide. De aceea, ucigasul hotului este considerat vinovat de ,,sange” si poate fi ucis de rudenia urmatoare. Toate cerintele dreptatii se considerau a fi satisfacute de hotul obligat sa dea despagubire. Sangele nu trebuia sa fie varsat in mod inutil, astfel legea pedepsea furtul, dar proteja viata hotului. Ce este dator sa dea. Hotul care intra intr-o casa in timpul zilei trebuie sa fie pedepsit ca si alti hoti, fiind obligat sa ,,dea inapoi indoit”. Daca nu are ,,nimic” sau mai degraba ,,nu are indeajuns” spre a inapoia cele cerute, el trebuie sa fie ,,vandut” pentru furtul lui, adica sa-l plateasca prin munca. Aceasta restituire dubla slujea ca un fel de represalii, pentru ca facea ca hotul sa piarda exact cantitatea pe care se asteptase s-o castige. 22:4 daca ceea ce a furat, fie bou, fie magar, sau oaie, se gaseste inca viu in mainile lui, sa dea indoit inapoi. Verset ce nu a fost comentat. 22:5 Daca cineva face stricaciune intr-un ogor sau intr-o vie, si isi lasa vita sa pasca pe ogorul altuia, sa dea ca despagubire cel mai bun rod din ogorul si via lui. Un ogor semanat. A strica intr-un mod lipsit de sens ceva ce apartine altuia este aproape tot asa de rau ca furtul. De aceea, daca un om strica un ogor semanat, sau pastea animalele pe el, trebuia sa plateasca pagubasului o cantitate egala din cele mai bune roade ale lui. 22:6 Daca izbucneste un foc si intalneste maracini in cale, si arde graul in snopi sau in picioare, sau campul, cel ce a pus foc sa fie silit sa dea o despagubire deplina. Daca izbucneste un foc. In Orient, ca in alta parte, se obisnuieste ca iarba sau buruienele sa fie arsa intr-o anumita vreme a anului. Din nebagare de seama, focul se putea raspandi, pagubind sau nimicind recolta vecinului. Desigur ca trebuia sa se faca o restituire, dar nu indoita, pentru ca paguba nu se datora unui act deliberat, precum acela de a permite ca vitele cuiva sa pasca in ogorul altui om. 22:7 Daca un om da altuia bani sau unelte spre pastrare, si le fura cineva din casa acestuia din urma, hotul trebuie sa intoarca indoit, daca va fi gasit. Unelte. Adica ,,bunuri” sau alte articole mobile. Versetele 7-13 redau legea cu privire la depozit. Lasarea proprietatii in grija altuia nu era un lucru neobisnuit in vremurile vechi, unde investitiile erau grele si bancherii putini. Cei care faceau asa erau cei care calatoreau, mai ales negustorii. Aceasta pretindea pastrarea bunurilor in timpul perioadei de absenta. 22:8 Daca hotul nu se gaseste, stapanul casei sa se infatiseze inaintea lui Dumnezeu, ca sa spuna ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau. Inaintea lui Dumnezeu. Redarea LXX-ei clarifica astfel sensul: ,,Dar daca hotul nu se gaseste, stapanul casei sa vina inaintea lui Dumnezeu si sa jure ca n-a lucrat cu rautate cu privire la nici o parte a depozitului vecinului sau”. 22:9 In orice pricina de inselaciune cu privire la un bou, un magar, o oaie, o haina, sau un lucru pierdut, despre care se va zice: Uite-l! pricina amandoror partilor sa mearga pana la Dumnezeu; acela, pe care-l va osandi Dumnezeu, trebuie sa intoarca indoit aproapelui sau. Orice pricina de inselaciune. Mai precis, ,,pentru orice incalcare a increderii” (RSV). Pentru orice obiect de care pastratorul nu putea da socoteala, trebuia sa apara, literalmente, ,,inaintea lui Dumnezeu” (vezi comentariul pentru cap. 21,6), impreuna cu parasul lui si sa se dezvinovateasca daca putea (vezi cap.18,21-22). Despre care se zice: ,,Uite-l!” In sensul ,,despre care depunatorul sustine ca este al lui”. 22:10 Daca un om da altuia un magar, un bou, o oaie, sau un dobitoc, oarecare sa i-l pastreze, si dobitocul moare, isi strica un madular, sau e luat cu sila de la el, fara sa fi vazut cineva, Fara sa fi vazut cineva. Animalul dat in pastrare putea sa ,,moara” in mod firesc, sa fie ranit de o fiara salbatica, sau prin cadere, sau ,,luat cu sila” de hoti, fara ca cineva sa stie. Daca pastratorul declara sub juramant ca nu cunoaste pierderea, nici o compensatie nu-i era ingaduita proprietarului. 22:11 sa se faca un juramant in Numele Domnului intre cele doua parti; si cel ce a pastrat dobitocul, va marturisi ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau; stapanul dobitocului va primi juramantul acesta, si celalalt nu va fi dator sa i-l inlocuiasca. Verset ce nu a fost comentat. 22:12 Dar daca dobitocul a fost furat de la el, va fi dator fata de stapanul lui sa i-l inlocuiasca. Daca... a fost furat. In acest caz, trebuia sa se plateasca despagubire, presupunandu-se ca daca era bine pazit, furtul putea fi evitat. 22:13 Daca dobitocul a fost sfasiat de fiare salbatice, il va aduce ca dovada, si nu va fi dator sa-i inlocuiasca dobitocul sfasiat. A fost sfasiat. Curatorul era obligat sa faca dovada ca a fost intr-adevar asa, daca dorea sa fie descarcat de vina. 22:14 Daca un om imprumuta altuia o vita, si vita isi strica un madular sau moare in lipsa stapanului ei, va trebui s-o plateasca. Daca un om imprumuta. Imprumutul este clasificat in mod potrivit cu depozitul, pentru ca in ambele cazuri proprietatea unui om este depusa in mainile altuia. Dar, pentru ca in primul caz cel care ia cu imprumut este beneficiar, iar in ultimul caz depunatorul primeste beneficiul, obligatia era diferita. Cel care ia cu imprumut trebuie sa-si asume toate riscurile afara de cazul ca stapanul proprietatii imprumutate este in prezenta obiectului imprumutat. 22:15 Daca stapanul e de fata, nu i-o va plati. Daca vita a fost data cu chirie, pretul chiriei va fi de ajuns. Daca stapanul e de fata. Aceasta inseamna nu numai ca stapanul era prezent, ci raspundea de el, sau era asa de aproape, incat ar fi putut preveni paguba. Cei care iau cu imprumut trebuie sa-si aduca aminte ca, daca nu restituie ce au imprumutat, (1) Isi fac rau lor insisi, pentru ca va suferi reputatia, cat si respectul de sine. (2) Lasa de dorit in ce priveste datoria fata de cel care i-a imprumutat, pentru ca sunt obligati in mod special fata de el. (3) Fac rau omenirii in general, pentru ca nepasarea lor ii retine pe oameni de a-i mai imprumuta pe altii, care pot fi in nevoie mare. (4) Lasa de dorit cu privire la datoria lor fata de Dumnezeu, care considera ca ,,rai” pe aceia care iau cu imprumut, dar nu mai dau inapoi. (Psalmi 37,21). Data cu chirie. Cand se platea o suma pentru favoarea de a folosi un animal, sau un obiect, acesta era mai degraba inchiriat decat imprumutat. In acest caz, stapanul era considerat ca a tinut seama de riscul pierderii sau pagubei la fixarea sumei cu chirie, astfel ca nu mai era indreptatit la nici o compensatie. 22:16 Daca un om inseala pe o fata nelogodita, si se culca cu ea, ii va plati zestrea si o va lua de nevasta. Daca un om insala. Partea care a ramas din ,,cartea legamantului” este alcatuita din legi diferite. Se va observa ca unele sunt severe si altele blande, ilustrand din nou dreptatea si indurarea lui Dumnezeu (vezi Psalmi 85,10; 89,14). Dumnezeu este tot atat de indurator fata de credinciosul slab si neajutorat, precum este de sever fata de pacatosul indraznet si incapatanat. Versetele 16 si 17 se refera la seducere. In Orient, de obicei un om plateste bani, zestre, parintilor fetei cu care are de gand sa se casatoreasca. Unui seducator i se cerea sa se supune acestui obicei. Pretul de zestre era de 50 de sicli de argint (Deuteronom 22,29), sau aproximativ 14,57 dolari. 22:17 Daca tatal nu vrea sa i-o dea, el va plati in argint pretul zestrei cuvenite fetelor. Verset ce nu a fost comentat. 22:18 Pe vrajitoare sa n-o lasi sa traiasca. Vrajitoare. Un vrajitor era unul care pretindea ca are cunostinta sau putere supranaturala, pe care o folosea fie spre a-i influenta pe zei, fie pentru a alunga farmecele magice. Faptul ca sunt aratate mai mult femei decat barbati, sugereaza ca sexul feminin era inclinat mai mult spre aceasta faradelege. 22:19 Oricine se culca cu un dobitoc, sa fie pedepsit cu moartea. Verset ce nu a fost comentat. 22:20 Cine aduce jertfe altor dumnezei decat Domnului singur, sa fie nimicit cu desavarsire. Cine aduce jertfe. Deoarece, pe atunci aducerea de jertfe constituia actul principal de inchinare, a face astfel fata de un zeu fals insemna a renunta la Domnul. Fata de o stapanire civila, fapta aceasta nu avea sa fie un delict, ci unul lasat, in schimb, pentru judecata din urma a lui Dumnezeu. Sub teocratia lui Israel aceasta era tradare si era pasibila de pedeapsa cu moartea. 22:21 Sa nu chinuiesti pe strain, si sa nu-l asupresti, caci si voi ati fost straini in tara Egiptului. Sa nu chinuiesti pe strain. Preceptul acesta impotriva oprimarii strainilor este cel mai insemnat, deoarece este improbabil ca o astfel de prevedere sa fi fost facuta vreodata in legile altor tari din vechime. In timp ce in alta parte strainii puteau fi hartuiti, legea mozaica le interzicea evreilor sa-i trateze astfel pe straini (Exod 23,9, Levitic 19,33). In schimb, ei trebuiau ,,sa iubeasca” pe straini (Levitic 19,34). Propria experienta ,,ca straini in tara Egiptului” trebuia sa fie o continua aducere a minte a faptului ca ei trebuiau sa se poarte amabil cu strainii (Deuteronom 10,19). Aceasta amabilitate fata de straini mai trebuia sa se dea pe fata si in speranta ca ei puteau fi facuti adepti (vezi Fapte 13,43). Desi evreii trebuiau sa ramana deosebiti de celelalte natiuni in ce priveste religia, ei nu trebuiau sa se izoleze in asa masura incat sa faca greseala de a nu dovedi amabilitate fata de un strain. 22:22 Sa nu asupresti pe vaduva, nici pe orfan. Sa nu asupresti pe vaduva. Intocmai ca si pe strain este firesc a-i proteja pe vaduva si orfan. Ca si el, ei sunt slabi si fara aparare si astfel obiectul unei speciale purtari de grija divina. Cuvantul ,,intrista” cuprinde tot felul de tratamente rele. Unele legi de mai tarziu au contribuit mult la ameliorarea situatiei multor vaduve amarate (Exod 23,11; Levitic 19,9.10; Deuteronom 14,29; 16,11.14; 24,19-24; 26,12-13). Cu toate ca, in general, izraelitii au ascultat de aceste porunci, au fost vremuri cand vaduvele si orfanii au suferit o asuprire grea (Psalmi 94,6; Isaia 1,23; 10,2; Ieremia 7,5-7; 22,3; Zaharia 7,10; Maleahi 3,5; Matei 23-14). Ni se aduce aminte de purtarea de grija a lui Isus fata de mama Sa vaduva (Ioan 19,26.27), de ingrijirea data vaduvelor in biserica primara (Fapte 6,1; 1 Timotei 5,3-9.16), si de faptul ca Iacov a cuprins interesul si purtarea de grija fata de orfani si vaduve in ,,religia curata” (Iacov 1,27). Primul principiu al eticii crestine este ca atunci cand se neglijeaza a face bine inseamna a face rau. 22:23 Daca-i asupresti, si ei striga la Mine dupa ajutor, Eu le voi auzi strigatele; Verset ce nu a fost comentat. 22:24 mania Mea se va aprinde, si va voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor ramane vaduve, si copiii vostri vor ramane orfani. Va voi nimici. Lipsa de consideratie fata de sarac si vaduve a contribuit la luarea Ierusalimului de catre Nebucadnetar si la nimicirea locuitorilor lui (Ieremia 22,3-5). 22:25 Daca imprumuti bani vreunuia din poporul Meu, saracului care este cu tine, sa nu fii fata de el ca un camatar, si sa nu ceri camata de la el. Camata. Cuvantul acesta inseamna acum, in general, un procent de dobanda. In zilele lui Moise, cuvantul tradus astfel insemna orice fel de dobanda, mare sau mic. Marimea dobanzii cu care se putea incarca un creditor nu era reglementata atunci prin lege si, de aceea, era de asteptat ca creditorii fara scrupule aveau sa trateze fara mila cu oamenii care se aflau in imprejurari grele. Legea mozaica care interzicea camataria se ocupa in mod exclusiv cu ideea de a profita de un frate care era ,,saracit”, adica in greutati financiare (vezi Levitic 25,25.35.39; PP 533). In astfel de imprejurari, un ,,sarac” putea sa dea cu zalog proprietatea sa (Levitic 25,35-38), sa-si asigure un imprumut daca era posibil (Levitic 25,35-37), sau sa se vanda pe creditorului sau pentru o perioada limitata (Levitic 25,39-41). Ba mai mult, daca putea s-o faca, ,,fratele barbatului sarac era solicitat sa faca imprumutul necesar, si asta fara interes (Deuteronom 15,7-11). In nici o imprejurare, nu putea sa profite de ,,fratele” sau sarac, cerandu-i vreo dobanda de orice fel. Legea mozaica ocrotea in mod scrupulos drepturile saracilor si se ingrijea de bunastarea lor. Pe vremea lui Moise, tranzactiile de afaceri nu se faceau ca in ziua de astazi. In general vorbind, un om conta pe resursele proprii in tranzactia de afaceri, si aveau loc prea putine imprumuturi, asa cum se cunoaste astazi. Pentru scopuri practice, nimeni nu imprumuta bani, cu exceptia unui ,,frate” care ,,saracise”. De aceea, s-ar parea ca, departe de a condamna obisnuitele tranzactii de afaceri cuprinzand si darea si luarea de imprumut, legile lui Moise nici macar nu se ocupa de ele. Intelegem ca Domnul Hristos a aprobat principiul beneficiului, inclusiv dobanda asupra imprumutului in tranzactii de afaceri normale (Matei 25,27; Luca 19,23). Principiul inerent din legea lui Moise asupra ,,cametei”, de a nu profita de cineva coplesit de imprejurari potrivnice, ramane valabil in zilele noastre. Un om nu trebuie sa pretinda niciodata mai mult de la altul decat este drept, fie ca este ,,sarac” sau bogat. Ceea ce este condamnat este spiritul de avaritie, santajul, procedeele necinstite si patima de castig, chiar in dezavantajul altora (vezi PK 648-652). Noi trebuie sa ne purtam cu simpatie fata de nevoile altora si sa nu ne astupam niciodata urechea la strigatele lor, sau sa profitam de ei cand se afla in greutati. 22:26 Daca iei zalog haina aproapelui tau, sa i-o dai inapoi inainte de apusul soarelui; Iei zalog haina aproapelui tau. A lua cu zalog, asa cum fac creditorii de zalog moderni, nu era ceva oprit de legea ebraica. Existau totusi anumite articole de prima importanta, care nu puteau fi luate ca zalog, precum rasnita pentru macinat faina, sau una din pietrele ei (Deuteronom 24,6). Pe vremea lui Neemia, citim despre luarea cu imprumut cu zalog ca fiind practicata cu rezultate rele (vezi Neemia 5). Inainte de apusul soarelui. Adica, ,,inainte de apusul soarelui” (RSV). Motivul este aratat in versetul urmator. Daca haina trebuia sa fie data inapoi imediat si pentru totdeauna, nu era de dorit sa mai fie luata ca zalog niciodata. Poate ca haina era depozitata pe timpul zilei si seara restituita proprietarului. 22:27 caci este singura lui invelitoare, este haina cu care isi inveleste trupul: cu ce are sa se culce? Daca striga spre Mine dupa ajutor, Eu il voi auzi, caci Eu sunt milostiv. Verset ce nu a fost comentat. 22:28 Sa nu hulesti pe Dumnezeu, si sa nu blestemi pe mai marele poporului tau. Pe Dumnezeu. Cuvantul élohim, este tradus uneori ,,judecatori” (cap. 21,6; 22,8-9), adesea cu dumnezei (cap.20,3,23 etc.), dar cel mai obisnuit cu ,,Dumnezeu” (cap. 20,1.2.5.7 etc.) Deoarece cuvantul tradus ,,zeu”, élohim, are intotdeauna articol cand inseamna ,,judecatori”, nu poate fi tradus aici ca ,,judecatori”, cum sugereaza nota din KJV. Faptul ca iudeii dispretuiau ii pe zeii pagani élohim, ar parea ca exclude posibilitatea ca aici este vorba de ,,zei”. Din cauza aceasta, traducerea ,,Sa nu hulesti pe Dumnezeu” (RSV) este de preferat (vezi Levitic 24,15.16). Sa nu blestemi pe mai marele poporului. Mai exact, ,,nici sa nu blestemi pe mai marele poporului tau.” ,,Mai marii” erau in general capii de familii (Numeri 3,24.30.35) si de semintii (Numeri 7,8.18.24). Mai tarziu, cuvantul a fost folosit pentru regi (1 Regi 11,34; Ezechiel 12,10.45.7). In ordinea divina este prevazut sa respectam autoritatea acelora care sunt pusi peste noi atat in biserica, cat si in stat (Romani 13,1-7; Evrei 13,17; 1 Petru 2,13-18). 22:29 Sa nu pregeti sa-Mi aduci parga secerisului tau si a culesului viei tale. Sa-Mi dai pe intaiul nascut din fiii tai. Parga. Literal, ,,plinatatea”. Intaiul nascut din oameni sau animale si parga din orice produs al campului, fie vita, ulei, cereale sau fructe, erau cerute de la popor. Fiul intai nascut trebuia sa fie rascumparat prin plata cu bani (Exod 13,13; Numeri 3,46-48), dar celelalte trebuiau sa fie aduse ca jertfa. Faptul ca amanarea aducerii ca jertfa ar fi o ascultare cu inima indoita de aceasta lege este indicat in indemnul ,,sa nu pregeti”. 22:30 Sa-Mi dai si intaiul nascut al vacii tale si al oii tale; sa ramana sapte zile cu mama sa, iar in ziua a opta sa Mi-l aduci. Sapte zile. Aceasta perioada ar da ragaz usurarii naturale care ar urma din alaptarea fatului ei. Exista o oarecare analogie intre aceasta prevedere si legea circumciziunii (Geneza 17,9-12). Nasterea era privita ca aducand necuratie ceremoniala si, de aceea, numai dupa zilele specificate avea sa fie primita jertfa de catre Dumnezeu. 22:31 Sa-Mi fiti niste oameni sfinti. Sa nu mancati carne sfasiata de fiare pe camp, ci s-o aruncati la caini. Oameni sfinti. Pentru a asigura aceasta consacrare (Exod 19,6; Levitic 11,44.45) existau diferite legi destinate sa-i pastreze pe izraeliti ca popor spiritual. Ei nu trebuiau sa manance carnea unui animal sfasiat, pentru ca sangele, care este ,,viata” (Levitic 17,14), nu se poate scurge din animal cum trebuie, si din cauza aceasta era necurat. Ba mai mult, si fiara carnivora care a sfasiat era necurata si prin contact avea sa treaca necuratia ei si celeilalte. La caini. Este probabil ca prevederea aceasta nu excludea vanzarea sau darea animalului aruncat unui strain (Deuteronom 14,21), dar erau indicate alte mijloace prin care se putea dispune de carne. Cainii erau animale necurate si de aceea se puteau hrani cu orice. De fapt, ei erau curatatori de gunoaie (2 Regi 9,35.36). Comentariile lui Ellen G. White 4 PP 311 10,11 1T 203 12 3T 549 21-24WM 217 22 PP 310 22-24 Te 31, 33, 41, 53 23,24 PP 310 25 PK 647 25-28 PP 311 26, 27 MH 188 29 CS 72; PP 526 31 DA 283; MB 75; PP 311 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: