Printable ModeExod, 21
|
21:1 Iata legile, pe care le vei pune inaintea lor. Legile. Adica poruncile dupa care trebuia sa fie administrata judecata. Cu toate ca multe din aceste legi mozaice erau fara indoiala cele vechi, care au fost in vigoare de un timp, acum toate aveau sa fie intarite prin aprobarea divina. Unele dispozitii pot sa fi izvorat din deciziile judecatoresti luate de Moise in pustie (cap. 18,16). Toate aceste legi civile respirau spiritul Legii morale; ele reflectau si aplicau principiile celor Zece Porunci. Aceste randuieli civile se ocupau cu datinile vremii si se intemeiau pe ele. In unele chestiuni, randuielile reafirma in mod simplu practicile legale deja in vigoare. Unele din ele sunt asemanatoare cu legile Codului lui Hammurabi (vezi nota suplimentara de la incheierea capitolului). Se poate sa para ca nu se potriveste cu conceptia noastra despre caracterul lui Dumnezeu ca El sa aprobe cel putin in mod tacit lucruri ca sclavia, concubinajul si formele de pedepsire in aparenta aspre. Cu toate acestea, trebuie sa fie amintit ca scotand pe poporul evreu afara din Egipt, Dumnezeu i-a luat asa cum erau, cu scopul ca, treptat, sa faca din ei ce dorea El ca sa fie – demni reprezentanti ai Sai. Desi nasterea din nou impartaseste unui om noi idealuri si putere divina din belsug, ea nu aduce o intelegere pe moment a plinatatii idealului lui Dumnezeu pentru om. Intelegerea si ajungerea acestui ideal constituie lucrarea unei vieti intregi (vezi Ioan 1,12; Galateni 3,13.14; 2 Petru 3,18). Dumnezeu nu face o minune spre a aduce acest lucru la indeplinire intr-o clipa, mai ales cand este vorba de obiceiuri si practici generale. Daca El ar proceda astfel, caracterul nu s-ar mai putea dezvolta. Din cauza aceasta, Dumnezeu ia pe oameni asa cum ii gaseste si, prin descoperirea in crestere si tot mai clara a vointei Lui, ii calauzeste mereu inainte spre idealuri mai inalte. Astfel, prin unele legi civile date la Sinai, Dumnezeu a ingaduit pentru o vreme ca anumite obiceiuri sa continue, dar a ridicat o stavila impotriva abuzului lor. Parasirea finala a obiceiurilor propriu-zise a avut loc mai tarziu. Principiul unei cresteri continue si tot mai clare si mai bune a descoperirii vointei lui Dumnezeu a fost enuntat de Hristos (Matei 19,7-9; Ioan 15,22; 16,13; Fapte 17,30; 1 Timotei 1,13). 21:2 Daca vei cumpara un rob evreu, sa slujeasca sase ani ca rob; dar in al saptelea, sa iasa slobod, fara sa plateasca nimic ca despagubire. Un rob evreu. Un evreu nu trebuia sa fie robul unui alt evreu (Levitic 25,25-55). Totusi, pentru ca sclavia era o institutie universal statornicita, Dumnezeu a ingaduit practicarea ei, insa a cautat sa micsoreze relele care o insoteau. In tarile pagane, robii erau considerati, de obicei, mai mult ca bunuri mobile decat ca oameni. Lucrul acesta era cel mai reprobabil, deoarece sclavia nu insemna in mod necesar nici o lipsa morala sau mintala a unui rob. Adesea robii se dovedeau a fi mai inteligenti si mai capabili decat stapanii lor. Mare parte din cei ce sufereau sclavia fara voie erau fie nascuti robi, fie facuti astfel cu ocazia razboaielor. In felul acesta, sclavia nu era o pedeapsa meritata, ci mult mai o nenorocire nemeritata. Acesti nenorociti nu aveau drepturi politice, ci numai cateva privilegii sociale, cu toate ca adesea erau legati de un stapan care le era inferior in toate privintele. Familiile lor puteau fi oricand desfacute si impartite cu alti stapani. Ei erau obiectul batailor nemiloase, fara despagubire, cu exceptia poate a cazurilor de vatamare serioasa. Lor li se putea cere cea mai grea munca, in ateliere ceva mai bune decat inchisorile, in mine nesanatoase, sau legati la vaslele galerelor pentru o slujire istovitoare de-a lungul anilor fara sfarsit. Spre deosebire, Domnul a ocrotit cu grija drepturile robilor evrei, ba a facut chiar si soarta robilor straini mult mai placuta decat era in alta parte. Tratamentul aspru era in mod categoric interzis (Levitic 25,43). Fata de stapan, sclavul mai era ,,fratele tau” (Deuteronom 15,12; Filimon 16). Ba mai mult, dupa plata pentru partea neexpirata a pretului de vanzare, stapanul era obligat sa-l elibereze pe rob (Levitic 25,48-52). Spiritul acestor legi referitoare la robi este acelasi ca acela enuntat de Pavel in Coloseni 4,1 si exprimat prin trimiterea robului crestin Onisim inapoi la Filimon, stapanul lui crestin (Filimon 8-16). In spirit, legea lui Moise este impotriva sclaviei. Accentuarea demnitatii omului ca fiind facut dupa chipul lui Dumnezeu si recunoasterea descendentei intregului neam omenesc dintr-o singura pereche contin, in principiu, afirmatia oricarui drept al omului (vezi Levitic 25,39-42; 26,11-13). De obicei, izraelitii deveneau ,,robi” in propriul neam prin saracie (Levitic 25,35, 39) si uneori prin crima (Exod 22,3). Uneori, copiii erau vanduti in locul unei datorii (2 Regi 4,1-7). Mai tarziu, ca urmare a razboiului, erau dusi departe ca robi in tari straine (2 Regi 5,2, 3). In al saptelea. Acesta nu se refera la anul sabatic (Exod 23,11; Levitic 25,4), ci la inceputul celui de-al saptelea an, dupa ce omul a devenit rob (Deuteronom 15,12). Cand venea anul jubiliar, robul evreu trebuia sa fie eliberat, indiferent cati ani slujise (Levitic 25,40). Altminteri, robia lui se termina la sfarsitul celui de-al saselea an. Stapanul nu numai ca trebuia sa-i acorde libertatea, ci mai era obligat sa-i dea parte din turma, din arie si din teasc (Deuteronom 15,12-15), pentru ca astfel sa poata incepe viata din nou. Astfel ca, in prima dintre legile civile gasim prevederi binefacatoare al caror spirit umanitar caracterizeaza toata legislatia mozaica. 21:3 Daca a intrat singur, sa iasa singur; daca era insurat, sa iasa si nevasta sa impreuna cu el. Singur. Adica necasatorit. 21:4 Daca stapanul lui i-a dat o nevasta, si a avut fii si fiice cu ea, nevasta si copiii sa fie ai stapanului lui, iar el sa iasa singur. Ia dat o nevasta. Daca, devenind rob, barbatul era burlac sau vaduv, si daca stapanul lui ii dadea de sotie o femeie sclava, stapanul nu avea sa piarda femeia sclava, care ramanea proprietatea lui. In cazul acesta, sotul avea sa fie eliberat singur din robie. Copiii unui sclav casatorit aveau sa fie proprietatea stapanului si trebuiau sa ramana membri ai casei lui. 21:5 Daca robul va zice: Eu iubesc pe stapanul meu, pe nevasta mea si copiii mei, si nu vreau sa ies slobod, Eu iubesc pe stapanul meu. Avand in vedere ca sclavia ebraica era blanda si intelegatoare (Levitic 25,39.40.43), nu era ceva neobisnuit sa apara afectiunea intre stapan si rob. Astfel de ocazii aveau loc chiar si printre pagani. Iubirea putea chiar sa faca asa incat conditiile robiei sa para mai de preferat decat libertatea. Legaturile de iubire leaga mai strans decat orice alte legaturi, dar ele nu constrang, nici nu incatuseaza. 21:6 atunci stapanul lui sa-l duca inaintea lui Dumnezeu, sa-l apropie de usa sau de stalpul usii, si stapanul lui sa-i gaureasca urechea cu o sula, si robul sa ramana pentru totdeauna in slujba lui. Sa-l apropie de usa. In urma hotararii sclavului de a nu se elibera, stapanul trebuia sa-l aduca inaintea ,,judecatorilor” (literal, ,,inaintea lui Dumnezeu”) care, ca reprezentanti ai lui Dumnezeu, imparteau dreptatea si slujeau ca martori la astfel de tranzactii legale. Robul devenea un membru permanent al familiei, in urma unei ceremonii in care i se gaurea urechea la intrarea in casa si era legat printr-un semn fizic, ramanand astfel pe tot timpul vietii lui. Urechea strapunsa marturisea despre inima strapunsa. Semnul robiei devenea semn al iubirii. Tot asa a fost si cu Domnul nostru, ,,robul” suferind (Isaia 42,1; 53,10.11) care, pentru iubirea pe care a avut-o fata de fiii si fiicele Sale de pe pamant (Evrei 12,2.3), a fost nespus de inaltat (vezi Filipeni 2,7-9; Evrei 5,8.9). Pentru totdeauna. Din ‘olam, literal ,,timp ascuns”, adica timp de durata nedefinita. Limitele lui sunt fie necunoscute, fie nespecificate, si trebuie sa fie determinate de natura persoanei, a lucrului sau imprejurarii la care se refera. In sens absolut, aplicat la Dumnezeu, ‘olam, ,,vesnic” (Geneza 21,33), inseamna ,,etern”, pentru ca Dumnezeu este etern – fara inceput sau sfarsit. Intrun sens mai restrans, sfintii inviati intra in ‘olam, ,,viata vesnica” (Daniel 12,2), o viata care, cu toate ca are un inceput, este fara sfarsit, datorita acordarii nemuririi. Intr-un sens si mai limitat, ‘olam poate avea atat un inceput precis, cat si un sfarsit hotarat, fiecare din ele putand fi nesigure in momentul cand are loc vorbirea. De exemplu, Iona era in pantecele pestelui ,,pe vecie” (Iona 2,6), pentru ca in acel timp nu stia cand, sau daca avea sa ajunga vreodata din nou afara. In acest caz, ,,pe vecie” s-a intamplat sa fie numai ,,trei zile si trei nopti” (Iona 1,17). Cuvintele noastre ,,intotdeauna” si ,,vesnic” nu inseamna in ele insele un timp fara inceput, sau fara sfarsit. De exemplu, se poate spune despre un om ca intotdeauna a locuit in valea in care s-a nascut. Faptul ca el a murit acolo in cele din urma, in nici un caz nu invalideaza afirmatia ca el intotdeauna a locuit acolo. Tot asa, la casatorie, sotul si sotia fagaduiesc sa fie credinciosi unul fata de altul pentru totdeauna, insemnand atata timp cat vor trai. Daca, dupa moartea unuia, celalalt se va recasatori, nimeni nu-l va acuza ca a calcat juramantul facut la prima lui casatorie. Nu mai este justificat a citi in cuvantul ebraic ‘olam, mai mult decat se intelege din context. Cat despre rob, el ii slujise deja stapanului sau o perioada precisa si limitata de sase ani. Acum, la propria alegere, el trebuia sa inceapa o perioada de slujire de durata nedefinita. Evident ca intelegerea avea sa se termine cel putin la moartea robului, eveniment care desigur ca nu putea fi prezis. Acest termen nedefinit de slujire este, de aceea, descris potrivit ca ‘olam, care aici ar fi mai clar redat ca ,,perpetuu”. Traducatorii Septuagintei au redat cuvantul ebraic ‘olam ca aion, echivalentul lui grecesc. Ce s-a spus despre ‘olam este valabil si pentru aion. A incerca sa se determine lungimea timpului in cauza, sau a stabili pentru o persoana sau un lucru descris insusirea de continuitate fara sfarsit pe temeiul lui ‘olam sau aion este cu totul neintemeiata. In fiecare caz, durata lui ‘olam sau aion depinde numai de contextul in care este folosit, in mod deosebit de natura persoanei sau lucrului la care este aplicat cuvantul. 21:7 Daca un om isi va vinde fata ca roaba, ea sa nu iasa cum ies robii. Isi vinde fata. La popoarele antice, autoritatea tatalui era atat de mare, incat putea sa vanda ca sclavi proprii copii. Herodot ne spune ca tracii au facut o practica obisnuita din vanzarea fiicelor. Intr-un timp, dupa cele spuse de Plutarh, vanzarea fiilor era ceva obisnuit la Atena. Femeile roabe erau, de obicei, vandute ca sa slujeasca in calitate de concubine sau sotii de mana a doua pentru stapanii lor. 21:8 Daca nu va placea stapanului ei, care o luase de nevasta, el sa-i inlesneasca rascumpararea; dar nu va avea dreptul s-o vanda unor straini, daca nu-si va tine cuvantul. Daca nu va placea. Daca acela care a cumparat femeia sclava avea sa o refuze in calitate de concubina, sau a doua sotie a lui, atunci, literal, trebuia ,,sa-i ingaduie rascumpararea”. El trebuia sa caute pe cineva s-o cumpere de la el si astfel sa se elibereze de obligatia de casatorie (v.11, compara cu Levitic 25,48). Nu va avea dreptul. Atat primul cumparator, cat si cel care a ,,rascumparat-o” trebuiau sa fie evrei, iar nu straini. Nici un evreu nu trebuia sa se casatoreasca vreodata cu un strain (Deuteronom 7,1-3). Fagaduind fetei s-o faca a doua sotie a lui si nefacand lucrul acesta, primul ei cumparator a ,,lucrat cu inselaciune”, adica a violat fagaduinta lui. 21:9 Daca o da de nevasta fiului sau, sa se poarte cu ea dupa dreptul fiicelor. Fiului sau. Stapanul putea sa obtina femeia sclava la inceput pentru scopul acesta, dar, negasind-o potrivita pentru sine (vezi v.8), putea s-o dea fiului sau. In ambele cazuri, ea trebuia sa aiba situatia unei fiice in familie. 21:10 Daca-i va lua o alta nevasta, nu va scadea nimic pentru cea dintai din hrana, din imbracaminte, si din dreptul ei de sotie. O alta nevasta. Daca, pe langa luarea acestei femei sclave ca sotie aflata pe o pozitie secundara, mai tarziu stapanul lua o alta sotie legitima, intretinerea si dreptul conjugal al sotiei secundare nu trebuiau sa i se nege. 21:11 Daca nu-i face aceste trei lucruri, ea va putea iesi, fara nici o despagubire, fara sa dea bani. Putea iesi. Femeia sclava nu trebuia sa fie tratata ca o simpla servitoare a familiei, ci sa i se ingaduie sa se intoarca de indata la tatal ei, ca femeie libera, cu dreptul de recasatorire. Tatal ei nu era obligat sa restituie nici o parte din pretul platit pentru ea. 21:12 Cine va lovi pe altul cu o lovitura de moarte, sa fie pedepsit cu moartea. Lovi pe altul. In versetele 12-14 se are in vedere omuciderea. Legea aceasta este asemenea aceleia date de Noe (Geneza 9,6). Crima premeditata nu trebuia sa fie, in nici un caz, iertata. 21:13 Daca nu i-a intins laturi, si daca Dumnezeu l-a facut sa-i cada in mana, iti voi hotari un loc unde va putea sa fuga. Sa-i cada in mana. Literal, ,,daca Dumnezeu il lasa sa cada”. Aceasta arata numai ca Dumnezeu ingaduise ca decedatul sa cada pe neasteptate in mainile celui care il omorase, fara ca ucigasul ,,sa astepte” in mod deliberat sa faca acest lucru. Iti voi hotari un loc. Un om care omora un vrajmas care l-a atacat pe neasteptate nu era considerat criminal, ci ucigas fara premeditare sau omucidere indreptatita. Pentru aceasta nu exista nici o pedeapsa legala specifica. El era lasat pur si simplu la dreptatea brusca a obiceiului statornicit, la pedeapsa ,,razbunatorului sangelui” (Numeri 35,12; Deuteronom 19,6.12). Legea aceasta n-a schimbat practica generala orientala, fie de a lua viata pentru viata, fie de a da o compensatie financiara. Legea lui Moise a pus intre ,,razbunatorul sangelui” sau rudenia care urma si victima sa, ocazia pentru cel din urma sa ajunga la un loc de azil. Acesta trebuia sa fie in una dintre cele sase ,,cetati de scapare”, unde putea fi in siguranta, pana cand cazul lui putea fi ascultat de barbatii din propria cetate (Numeri 35,9-28; Deuteronom 19,1-13; Iosua 20). Legile ar trebui sa se combine intotdeauna cu indurarea. Daca sunt prea aspre, legile zadarnicesc propriile scopuri, deoarece prea marea lor severitate va face improbabila aducerea la indeplinire. Constiinta morala a poporului se revolta contra lor. Cand, de exemplu, contrafacerea era in Anglia o crima care merita moartea, curtile cu juri n-au putut fi castigate sa-i convinga pe oameni de aceasta crima. Decretele legale trebuie sa fie in acord cu constiinta colectivitatii, sau vor inceta sa mai dispuna de respect. Oamenii buni le vor calca, curtile de judecata vor ezita sa fie ascultate prin constrangere si legiuitorii intelepti vor cauta sa le schimbe mereu spre a le armoniza cu simtul moral cel mai bun al colectivitatii. 21:14 Dar daca lucreaza cineva cu rautate impotriva aproapelui sau, folosindu-se de viclenie ca sa-l omoare, chiar si de la altarul Meu sa-l smulgi, ca sa fie omorat. Sa-l omoare cu viclenie. Ucigasul care in mod deliberat si cu intentie ia viata omului trebuia sa fie luat chiar si de la altar (de altfel, un loc de siguranta) daca el cauta refugiu acolo, si pedepsit fara intarziere (1 Regi 2,28-34). 21:15 Cine va lovi pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. Va lovi pe tatal sau. Adica, il bate. Aceasta inseamna opozitie deliberata si permanenta fata de autoritatea parinteasca. In versetul acesta si urmatoarele doua este vorba de crime care merita moartea. A lovi nu inseamna a omori, crima de care se ocupa v.12. Totusi, pedeapsa severa pentru bataie accentueaza cu tarie demnitatea si autoritatea parintilor. Daca ne gandim ca parintii tin locul lui Dumnezeu fata de copiii lor pana la varsta raspunderii morale (PP 308), ca parintii se ingrijesc de ei si-i ocrotesc in timpul anilor cand sunt slabi, si ca chiar natura asaza in mintea copiilor un respect instinctiv pentru parintii lor, pedeapsa aceasta nu pare ciudata sau excesiva. Societatea nu este niciodata in siguranta si nici nu poate exista timp indelungat, acolo unde este dispretuita autoritatea parinteasca. Aici este vorba de ceva mult mai mult decat un simplu fapt de dispret. 21:16 Cine va fura un om, si-l va vinde sau il va tine in mainile lui, sa fie pedepsit cu moartea. Va fura un om. A fura, sau a rapi oameni spre a-i face robi constituia de timpuriu, o crima larg raspandita (vezi Geneza 37,25-28). De obicei, cei furati erau straini. A-i fura pe straini nu era considerat ca o crima. Dar, daca persoana rapita era un concetatean, pedeapsa era grava (Deuteronom 24,7). 21:17 Cine va blestema pe tatal sau sau pe mama sa, sa fie pedepsit cu moartea. Blestema pe tatal sau. Deoarece parintii tin locul lui Dumnezeu fata de copiii lor in primi lor ani (vezi comentariul pentru v.15), pedeapsa pentru blestemarea lor este egala cu pedeapsa pentru blasfemie fata de Dumnezeu (Levitic 24,16). 21:18 Daca se vor certa doi oameni, si unul din ei va lovi pe celalalt cu o piatra sau cu pumnul, fara sa-i pricinuiasca moartea, dar silindu-l sa stea in pat, Cu o piatra. Folosirea unei pietre sau pumnului dovedeste ca nu este vorba de un plan premeditat de a ucide, cum ar fi fost adevarat, daca ar fi fost pregatita spre folosire o arma. 21:19 cel ce l-a lovit sa nu fie pedepsit, daca celalalt se va scula si se va plimba afara, sprijinit pe un toiag. Numai sa-l despagubeasca pentru incetarea lucrului lui si sa-l ingrijeasca pana la vindecare. Se va scula. Comentatorii rabini afirma ca delicventul era retinut la inchisoare pana ce se afla daca cel ranit avea sa moara. Dac murea, atacantul era judecat pentru crima. Daca se insanatosea, se impunea o amenda pentru acoperirea pierderii timpului omului ranit. 21:20 Daca un om va lovi cu batul pe robul sau, fie barbat fie femeie, si robul moare sub mana lui, stapanul sa fie pedepsit. Va lovi pe robul sau. In vremurile vechi, un rob era considerat ca proprietate absoluta a stapanului sau si putea fi rau tratat, se putea abuza de el, sau putea fi chiar omorat fara vreun amestec legal. La Roma, un stapan putea sa faca tot ce-i placea cu robul lui, il putea vinde, pedepsi sau omori. Legile lui Moise, totusi, au imbunatatit in mare masura situatia robilor bastinasi, acordandu-le anumite drepturi legale. Desi disciplina robilor cerea uneori sa fie batuti, Dumnezeu cerea ca acest fapt sa fie motivat. O ,,slujnica” era de obicei pedepsita de stapana ei sau de o alta slujnica mai mare sub autoritatea stapanei. In Orient, criminalii erau adesea omorati prin bataie. Bataia cu bate putea sa le fie fatala unora din cauza unei sensibilitati speciale ale sistemului nervos. Avand in vedere ca stapanul a platit o suma pentru rob, daca robul mai traia o zi sau doua dupa bataie, nu era pedepsit. 21:21 Dar daca mai traieste o zi sau doua, stapanul sa nu fie pedepsit; caci este argintul lui. Verset ce nu a fost comentat. 21:22 Daca se cearta doi oameni, si lovesc pe o femeie insarcinata, si o fac doar sa nasca inainte de vreme, fara alta nenorocire, sa fie pedepsiti cu o gloaba, pusa de barbatul femeii, si pe care o vor plati dupa hotararea judecatorilor. Lovesc pe o femeie. O ranire neintentionata, probabil din cauza amestecului femeii intr-o cearta dintre barbati. Alta nenorocire. Aici ,,nenorocire” inseamna moarte (Geneza 42,4.38; 44,29). Judecatorii trebuiau sa aplice o amenda spre a-l ocroti pe delincvent de a plati o suma excesiva pe care putea s-o ceara sotul femeii. 21:23 Dar daca se intampla o nenorocire, vei da viata pentru viata, Viata pentru viata. Aceasta pedeapsa, dupa cat se pare excesiva pentru o leziune care a fost in mare masura accidentala si fara intentia de a lua viata, probabil ca a fost reflectarea unei legi vechi, aceea a razbunatorului sangelui” (vezi v.13). Trebuie sa fie amintit ca in aceste legi erau unele prevederi pe care Moise le-a ingaduit, precum ,,cartea de despartire” din cauza ,,impietririi inimii lor” (Deuteronom 24,1-4; Matei 19,3-8). Este de asemenea de retinut ca unele dintre aceste porunci mozaice nu erau absolut cele mai bune din punct de vedere divin, ci erau nedesavarsite (Exod 20,25; Psalmi 81,12). Ele erau relativ cele mai bune pe care poporul lui Dumnezeu, pe vremea aceea si in starea lor de moralitate si dezvoltare spirituala avea sa le primeasca si sa le asculte (vezi v.1). 21:24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior, Ochi pentru ochi. Si legea aceasta era foarte raspandita printre natiunile antice. Aceasta lege a fost introdusa partial de Solon in codul Atenei, iar la Roma a fost inclusa in cele Douasprezece Table. Numeroase legi de natura asemanatoare au fost incluse in vechiul Cod al lui Hammurabi, rege al Babilonului care a trait pe vremea lui Avraam (vezi nota suplimentara de la sfarsitul capitolului). Daca s-a insistat asupra interpretarii literale a acestei legi pe timpul Domnului Isus (vezi Matei 5,38-42), trebuie ca acest lucru a fost facut de saduchei, pentru ca ei au refuzat sa citeasca in lege o interpretare spirituala. La nimic bun n-ar fi servit a pretinde literal ,,ochi pentru ochi”. Aceasta ar fi insemnat o mare pierdere pentru persoana careia i se facea rana, fara a i se aduce nici cel mai mic castig celui lezat. O cerere staruitoare de compensare este mult diferita de o patimasa dorinta de razbunare. 21:25 arsura pentru arsura, rana pentru rana, vanataie pentru vanataie. Verset ce nu a fost comentat. 21:26 Daca un om loveste ochiul robului sau, fie barbat fie femeie, si-l face sa-si piarda ochiul, sa-i dea drumul, ca despagubire pentru ochiul lui. Loveste ochiul. Versetul acesta si urmatorul stabilesc legea care se refera la atacuri asupra robilor. Este amintit in mod deosebit ,,ochiul” si ,,dintele”, deoarece primul este considerat ca organul fizic cel mai de pret, iar pierderea celui de-al doilea ca fiind cel care este de cea mai mica importanta. Legea generala a represaliilor nu se aplica la robi. Loviturile obisnuite date unui rob nu atrageau dupa sine nici o idee de despagubire diferita de acelea date unui copil. Totusi, vatamarea permanenta a unui organ, sau pierderea unui membru ii acorda robului dreptul de plangere si despagubire. Razbunarea in natura era cu neputinta, pentru ca aceasta l-ar fi pus pe rob in situatia de a aplica represalii impotriva stapanului sau, dar aici era prevazuta despagubire obligatorie. Regula sustinea ca orice pierdere fizica permanenta ii dadea robului dreptul la libertate, privilegiu care trebuie sa fi actionat ca o frana efectiva fata de brutalitatea stapanului. 21:27 Si daca face sa cada un dinte robului sau, fie barbat fie femeie, ca despagubire pentru dintele lui, sa-i dea drumul. Verset ce nu a fost comentat. 21:28 Daca un bou va impunge si va omori pe un barbat sau pe o femeie, boul sa fie ucis cu pietre, carnea sa nu i se manance, iar stapanul boului sa nu fie pedepsit. Daca un bou va impunge. Pentru a statornici cat mai ferm posibil principiul sfinteniei vietii omenesti, Moise se ocupa in v.28-32 cu ranirile pricinuite de animale domestice. Amintind declaratia facuta deja lui Noe (Geneza 9,5), boul trebuia sa fie ucis, iar stapanul sa nu fie ,,pedepsit”. Nefiind ucis dupa regula ceruta, animalul nu putea fi mancat. Ba mai mult, animalul se afla sub blestem. Dupa comentatorii rabini, nu era legal nici macar sa fie vandut paganilor cadavrul. Fiind ucis ,,cu pietre”, boul suferea aceeasi pedeapsa care ar fi fost aplicata la un ucigas uman. 21:29 Dar daca boul avea obicei mai inainte sa impunga, si stapanul fusese instiintat de lucrul acesta, si nu l-a inchis, boul sa fie ucis cu pietre, daca va ucide un barbat sau o femeie, si stapanul lui sa fie pedepsit cu moartea. Daca boul avea obicei. Daca proprietarul stia ca animalul este periculos si trebuia sa fie pazit si, cu toate acestea, a fost nepasator si a neglijat sa-l pazeasca, el era vinovat in calitate de complice la omucidere si de aceea merita moartea. Este stabilit principiul sanatos, ca un om este raspunzator pentru toate urmarile faptei sale care puteau fi prevazute. 21:30 Daca i se pune stapanului un pret pentru rascumpararea vietii lui, va plati tot ce i se va cere. Rascumpararea vietii lui. Deoarece era putin probabil ca un om sa fie omorat pentru crima unui animal, indiferent de neglijenta, era prevazuta plata unei ,,sume de bani” ca amenda, suma fiind proportionala cu valoarea vietii luate. 21:31 Cand boul va impunge pe un baiat sau pe o fata, i se va face dupa legea aceasta; Verset ce nu a fost comentat. 21:32 dar daca boul impunge pe un rob, fie barbat fie femeie, sa se dea trei sicli de argint stapanului robului, si boul sa fie ucis cu pietre. Daca boul impunge. Adica ,,strapunge un rob”. Chiar si in cazul acesta, boul trebuia sa fie ucis pentru a intari conceptia sfinteniei vietii omenesti. In locul unei ,,rascumparari” variate, sau amenda, trebuia sa fie platit stapanului robului, in toate cazurile, un pret mediu al unui rob, de 30 sicli de argint, drept despagubire pentru pierderea sa. Treizeci de sicli de argint ar fi echivalentul aproximativ de 8,75 dolari astazi [1968] (vezi comentariul pentru Geneza 20,16). 21:33 Daca un om descopera o groapa, sau daca un om sapa o groapa si n-o acopera, si cade in ea un bou sau un magar, Descopera o groapa. Literal ,,lasa descoperita o groapa” (RSV). Restul capitolului se ocupa cu vatamari ale proprietatii care printre evrei consta in mare masura din vite, corturi si turme. Gropile, sau rezervoarele de apa erau necesare in Palestina pentru depozitarea de apa. De obicei erau acoperite de o piatra plata. Era datoria celui care a scos apa era sa acopere din nou rezervorul de apa dupa ce a luat apa din el. Sapa o groapa. In campurile neimprejmuite ale Palestinei intotdeauna era posibil ca animalul unui vecin sa se rataceasca si sa se raneasca din cauza neglijentei altuia. Neinstare sa iasa singur, un animal care a cazut intr-o groapa putea sa se inece. Proprietarul fantanii trebuia sa despagubeasca pierderea animalului si sa primeasca cadavrul. 21:34 stapanul gropii sa plateasca stapanului lor pretul vitei in argint, iar vita moarta sa fie a lui. Verset ce nu a fost comentat. 21:35 Daca boul unui om impunge boul unui alt om, si boul acesta moare, vor vinde boul cel viu si pretul lui il vor imparti; vor imparti si boul mort. Vor vinde boul cel viu. Cei doi proprietari cu pricina trebuiau sa imparta intre ei valoarea atat a boului viu, cat si a celui mort si pierderea s-o suporte in mod egal. Daca, totusi, unul din animale era cunoscut ca fiind naravas, proprietarul care a suferit pierderea trebuia sa primeasca despagubire completa, dar pierdea partea sa din animalul sacrificat. Dumnezeu condamna cu strictete nepasarea si neglijenta. Tot ce facem trebuie sa facem bine (Eclesiast 9,10; Ieremia 48,10). Note suplimentare pentru capitolul 21 In timp ce se faceau sapaturi la acropola din Susa, -Susan-ul biblic – in decembrie 1901 si ianuarie 1902, J. de Morgan a gasit trei fragmente mari de piatra diorit neagra. Ele se potriveau perfect si cand au fost unite, au format o stela, sau stalp vertical inalt de 2,23 metri, a carui baza avea un diametru de aproximativ 61 cm. In partea superioara, stela avea un relief care il reprezenta pe Hammurabi, al saselea rege al primei dinastii a Babilonului (1728-1686 i.Hr.), aflat in fata zeuluisoare Samas, care sedea. De altfel, suprafata intreaga era acoperita cu inscriptie lunga, scrisa in cuneiforma babiloniana, constand din aproape 300 de legi. Acesta s-a dovedit a fi faimosul cod al lui Hammurabi, gasindu-se acum in Louvre din Paris. Un facsimil poate fi vazut la Institutul Oriental din Chicago. Publicarea acestui cod in anul descoperirii lui de catre V. Scheil, cuneiformistul expeditiei, a pricinuit o senzatie cutremuratoare in lumea eruditiei biblice. Aceasta se datora faptului ca el a dovedit greseala declaratiilor multor cercetatori ai scolilor inaltei critici, care negasera posibilitatea ca ar fi putut exista coduri de legi ca acela al lui Moise inainte de primul mileniu inainte de Hristos. Opinia lumii erudite cu privire la legea lui Moise, pe vremea descoperirii codului lui Hammurabi, este bine reflectata de Johannes Jeremias in cartea sa Moses und Hammurabi (ed. II-a, Leipzig, 1903): ,,Daca acum optsprezece luni un teolog educat stiintific ar fi intrebat: ,,Exista un cod al lui Moise?”, el ar fi fost lasat sa stea ,,in camp”, exact asa ca pastorul necredincios din codul lui Hammurabi (256). Declaratia critica literara a scolii Kuenen-Wellhausen mai sustine inca: ,,Existenta unui cod inaintea secolului al noualea (i.Hr.) este cu neputinta.” (p. 60,61). Amintindu-le cititorilor sai o declaratie facuta de Wellhausen, ca ,,Moise este intr-adevar tot atat de putin autorul Legii, dupa cum Domnul Isus este intemeietorul disciplinei bisericesti in Hessia inferioara”, Jeremias pune intrebarea, ,,Cum ar judeca el astazi?” (p.60). Cercetatori critici au negat cu tarie ca Moise este autorul legilor aflate in Pentateuc, deoarece erau convinsi ca existenta unor astfel de legi in perioada celui de al doilea mileniu i.Hr. era imposibila din punct de vedere istoric. Deodata apare la lumina o colectie de legi despre care nimeni n-ar putea tagadui ca fusesera scrise in prima jumatate a celui de al doilea mileniu, exact inainte de vremea lui Moise. Spre marea surprindere a cercetatorilor critici, codul lui Hammurabi a scos la iveala ca obiceiurile ciudate ale epocii patriarhale, asa cum sunt descrise in Geneza, existasera intr-adevar, precum si ca legile civile ale vechiului Israel prezentau mare asemanare cu acelea ale vechiului Babilon. Din cauza importantei acestui cod, aici este prezentata o descriere a istoriei acestui stalp care-l contine, precum si cuprinsul legilor lui. La inceput, stalpul a continut 3624 de randuri, impartite in 39 de coloane de scriere. El fusese ridicat de Hammurabi in Babilon, capitala lui. Cand cetatea a fost cucerita de un rege elamit, stalpul a fost dus la Susa ca trofeu de razboi si asezat in palatul regal de acolo. Elamitii au sters cinci coloane din inscriptie, dar din motive necunoscute nu le-au mai inlocuit cu propria inscriptie. In cele din urma, stalpul a fost spart in bucati in una din distrugerile Susei, si era deja ingropat pe vremea regilor persani, cand au trait Estera si Mardoheu. Codul contine o prefata, sau prolog, in care regele pretinde ca a fost imputernicit de zei sa procedeze ca un stapan intelept si drept si sa judece in imparatie. In epilog, sau observatii de incheiere, regele reafirma intentia sa de a veni in ajutorul celor oprimati si nedreptatiti si invita pe oricine are o pricina de judecata sa vina sa citeasca pe stalp cum se incadreaza cazul sau conform cu legea regelui. Intre prolog si epilog sunt 282 sectiuni ale legii, toate de natura civila. Ele se ocupa cu actele ilegale de crima si sclavie, chirii regulate, lefuri si datorii, si statorniceste chestiuni cu privire la proprietate, casatorie, drepturi de navigatie si obligatiile medicilor, constructorilor si ale altora. Faptul ca acest cod al lui Hammurabi ilustreaza si lamureste unele dintre obiceiurile din perioada patriarhala, care ar parea ciudate, a fost explicat in comentariile corespunzatoare asupra mai multor date din Geneza (vezi comentariul pentru Geneza 16,2.6; 31,32.39). Un studiu atent al prevederilor codului lui Hammurabi are drept rezultat un foarte interesant tablou al vietii sociale si al obiceiurilor din zilele lui Avraam si pe parcursul intregii perioade patriarhale. Pentru cercetatorul Bibliei prezinta un interes deosebit acele legi care arata asemanari cu legea lui Moise. Aici este alaturata o comparatie a unora dintre legile lui Hammurabi (prescurtat CH) cu prevederile corespunzatoare din legea lui Moise. CH 8. ,,Daca un cetatean fura un bou sau o oaie, ori un magar sau un porc, ori o capra, daca aceasta ii apartine zeului (sau) apartine palatului, ar trebui sa dea inapoi de treizeci de ori, daca ii apartine unui cetatean, trebuie sa dea inapoi de zece ori. Daca hotul nu are indeajuns sa dea inapoi trebuie sa fie omorat”. Exod 22,1-4. ,,Daca un om fura un bou sau o oaie, si-l taie sau il vinde, sa dea cinci boi pentru boul furat si patru oi pentru oaia furata.... Hotul trebuie sa dea inapoi ce este dator, daca n-are nimic, sa fie vandut rob ca despagubire pentru furtul lui. Daca animalul furat, fie bou, fie magar, sau oaie, se gaseste inca viu in mainile lui, sa dea indoit inapoi.” Se va observa ca legea biblica referitoare la furt este mai umana decat cea babiloniana, cea din urma prevazand chiar pedeapsa capitala in unele cazuri. Totusi, principiul ca hotul trebuie sa dea inapoi ce a furat este acelasi in ambele legi. Comertul cu sclavi era considerat ca un delict grav impotriva societatii atat de catre Hammurabi cat si de catre Moise: CH 14. ,,Daca un cetatean a furat fiul altui cetatean, va fi omorat.” Exod 21,16. ,,Cine va fura un om si-l va vinde, sau il va tine in mainile lui sa fie pedepsit cu moartea.” Legile care se ocupa cu slujirea voluntara sunt asemanatoare ca principiu: CH 117. ,,Daca un cetatean are o datorie si, de aceea, si-a vandut pe sotia, fiul sau fiica, sau i-a dat ca garantie, ei trebuie sa lucreze in casa cumparatorului lor, sau a detinatorului de zalog timp de trei ani, iar in anul al patrulea se va stabili eliberarea lor.” Deuteronom 15,12-14. ,,Daca unul din fratii tai evrei, barbat sau femeie, se vinde tie, sa-ti slujeasca sase ani, dar in anul al saptelea sa-i dai drumul de la tine si sa fie slobod. Si cand ii vei da drumul ca sa se duca slobod de la tine, sa nu-i dai drumul cu mana goala. Sa-i dai daruri din cireada ta”. Cand un babilonian cadea in robie pentru datorie, el trebuia sa slujeasca timp de trei ani fara nici o compensare, in timp ce sclavul evreu slujea o perioada mai lunga, dar primea o rasplata la sfarsitul termenului lui de slujire. CH 138 ,,Daca un strain doreste sa divorteze de nevasta lui care nu i-a nascut copii, ii va da bani in suma pretului ei de casatorie si o va compensa pentru zestrea pe care a adus-o din casa tatalui ei, apoi poate sa se desparta de ea”. Deuteronom 24,1. ,,Cand cineva isi va lua o nevasta si se va insura cu ea si s-ar intampla ca ea sa nu mai aiba trecere inaintea lui, pentru ca a descoperit ceva rusinos in ea, sa-i scrie o carte de despartire, si, dupa ce-i va da-o in mana, sa-i dea drumul din casa lui”. Legea babiloniana ingaduia divortul in caz de sterilitate a femeii, daca se facea compensarea, in timp ce legea ebraica permitea divortul, numai daca sotul aflase ca fusese inselat si ca sotia lui n-a fost femeia curata si sanatoasa cum sustinuse ea ca este. CH 125. ,,Daca un fiu loveste pe tatal sau, sa i se taie mana.” Exod 21,12. ,,Cine va lovi pe tatal sau sau pe mama sa sa fie pedepsit cu moartea.” Severitatea legii lui Moise se datoreaza faptului ca in conformitate cu ordinea divina, paternitatea era mai sfanta la evrei decat la babilonieni. CH 196. ,,Daca un cetatean nimiceste ochiul fiului unui cetatean, ochiul lui sa fie nimicit”. CH 197. ,,Daca rupe osul unui cetatean, osul lui sa fie rupt.” CH 198. ,,Daca nimiceste ochiul unui supus sau rupe osul unui supus, el sa plateasca o mina de argint”. CH 200. ,,Daca un cetatean scoate un dinte unui cetatean, sa fie scos dintele lui”. Levitic 24,19.20. ,,Daca cineva raneste pe aproapele lui, sa i se faca asa cum a facut si el: frantura pentru frantura, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte; sa i se faca aceeasi rana pe care a facut-o el aproapelui sau”. Deuteronom 19,21. ,,Sa n-ai nici o mila, ci sa ceri: viata pentru viata, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mana pentru mana, picior pentru picior”. Amandoua legile garanteaza fiecarui om viata, sanatatea si bunastarea. Exista o deosebire insemnata in faptul ca in Babilon existau doua clase de cetateni, cei care erau intru totul liberi (cetatenii) si o alta clasa care ar putea fi numita serbi (tradus aici ca ,,subordonati”), in timp ce evreii n-au facut astfel de deosebiri. Conceptia ca toti oamenii erau egali pare sa-si fi avut originea la poporul lui Dumnezeu. Demnitatea omului nu poate fi pe deplin inteleasa fara recunoasterea adevaratului Dumnezeu si a principiilor impartasite de Israel. CH 199. ,,Daca el nimiceste ochiul robului unui cetatean, sau rupe osul robului unui cetatean, el trebuie sa plateasca jumatate din pretul cumpararii lui”. Exod 21, 26. ,,Daca un om loveste ochiul robului sau, fie barbat fie femeie, si-l face sa-si piarda ochiul, sa-i dea drumul, ca despagubire pentru ochiul lui”. Deosebirea dintre aceste legi este evidenta. Legea babiloniana vorbeste numai despre rani provocate robului altui om si le trateaza ca si cand ele ar fi pricinuite stapanului robului, dar legea biblica recunoaste drepturile umane ale unui rob care trebuia sa fie lasat liber, daca din oricare motiv stapanul lui l-a ranit. Aceasta arata clar ca legea ebraica nu considera robul ca proprietate neconditionata a stapanului sau, principiu nerecunoscut niciunde in alta parte in Orientul Apropiat antic. CH 206. ,,Daca un cetatean a lovit un cetatean intr-un scandal si i-a pricinuit rani, acest cetatean trebuie sa jure: ,,Nu l-am lovit cu intentie”, dar el trebuie sa plateasca nota de plata a medicului”. Exod 21,18. ,,Daca se vor certa doi oameni, si unul din ei va lovi pe celalalt cu o piatra sau cu pumnul, fara sa-i pricinuiasca moartea, dar silindu-l sa stea in pat, cel ce l-a lovit sa nu fie pedepsit, daca celalalt se va scula si se va plimba afara, sprijinit pe un toiag. Numai sa-l despagubeasca pentru incetarea lucrului si sa-l ingrijeasca pana la vindecare”. Aceste doua legi sunt aproape identice. CH 209. ,,Daca un cetatean a lovit fiica unui cetatean si-i pricinuieste un avort, el sa plateasca zece sicli de argint pentru fatul ei”. Exod 21,22. ,,Daca se cearta doi oameni si lovesc pe o femeie insarcinata, si o fac doar sa nasca inainte de vreme, fara alta nenorocire, sa fie pedepsiti cu o gloaba, pusa de barbatul femeii, si pe care o vor plati dupa hotararea judecatorilor”. Pedeapsa pentru crima aceasta era mai severa la evrei decat la babilonieni, din cauza conceptiei evreilor despre sfintenia vietii. Totusi, este vrednic de retinut ca faptasul delicvent evreu nu era lasat intru totul la discretia sotului, deoarece orice cerere a sotului trebuia sa fie confirmata de judecator. CH 210. ,,Daca femeia aceea a murit, fiica lui sa fie ucisa”. Exod 21,23. ,,Dar daca se intampla o nenorocire, vei da viata pentru viata”. Aici, prevederile sunt aproape egale, pentru ca s-a pierdut o viata omeneasca. Totusi, legea babiloniana ingaduia unui om sa plateasca pentru crima sa cu viata fiicei lui, in locul propriei vieti, o nedreptate fata de copil care nu era ingaduita de legea mozaica (vezi Exod 18,20). CH 249. ,,Daca un cetatean ia cu chirie un bou, iar zeul il loveste si moare, cetateanul care a luat cu chirie boul sa jure pe zeu (ca este nevinovat), si apoi sa fie liber”. CH 251. ,,Daca boul unui cetatean este unul care impunge, si sfatul cetatii lui i-a facut cunoscut ca obisnuia sa impunga, dar el nu i-a taiat coarnele, sau n-a legat boul lui, si boul a impuns mortal pe fiul unui cetatean, el trebuie sa dea o jumatate de mina de argint”. Exod 22,10-11. ,,Daca un om da altui om un magar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare sa i-l pastreze, si dobitocul moare, isi strica un madular, sau este luat cu sila de la el, fara sa fie vazut cineva, sa se faca un juramant in Numele Domnului intre cele doua parti, si cel ce a pastrat dobitocul va marturisi ca n-a pus mana pe avutul aproapelui sau; stapanul dobitocului va primi juramantul acesta si celalalt nu va fi dator sa i-l inlocuiasca”. Exod 21,28. ,,Daca un bou va impunge si va omori pe un barbat sau pe o femeie, boul sa fie ucis cu pietre, carnea sa nu i se manance, iar stapanul boului sa nu fie pedepsit”. Exod 21,29. ,,Dar daca boul avea obiceiuri mai dinainte sa impunga, si stapanul fusese instiintat de lucrul acesta, si nu l-a inchis, boul sa fie ucis cu pietre, daca va ucide un barbat sau o femeie, si stapanul lui sa fie pedepsit cu moartea”. Acestea sunt unele exemple de felul cum legile lui Hammurabi prezinta o mare asemanare cu legile mozaice. Exista anumite deosebiri fundamentale care se datoreaza in primul rand deosebirii de conceptii cu privire la drepturile fiintelor omenesti si la sfintenia vietii. De asemenea, trebuie sa fie reamintit totusi, ca multe din legile lui Hammurabi nu prezinta nici un fel de asemanare cu legile biblice. Cu toate acestea, pentru oricine care studiaza aceste legi este evident faptul ca exista unele legaturi intre codul biblic si cel babilonian. Faptul acesta poate fi explicat in trei feluri: 1. Legile mozaice stau la baza codului lui Hammurabi. 2. Legile lui Hammurabi au fost imprumutate de Moise. 3. Ambele colectii au aceeasi origine. Prima dintre cele trei teorii nu poate fi adevarata, deoarece codul lui Hammurabi a fost scris cu mult inainte de vremea lui Moise. Faptul ca legile biblice au fost imprumutate de la babilonieni sa sustinut de catre cercetatorii critici, care cred ca Pentateucul a aparut numai dupa ce evreii au venit in contact cu babilonienii, in timpul primului mileniu i.Hr. Teoria aceasta nu este acceptabila pentru cei care cred ca Moise a primit legile de la Dumnezeu pe muntele Sinai, pe la mijlocul mileniului al doilea i.Hr. De aceea, cea mai buna explicatie este a concluziona ca ambele legi au o origine comuna. Deoarece este dovedit ca Avraam cunostea deja legile si poruncile lui Dumnezeu cu patru secole inainte de Exod (Geneza 26,5), legile date pe muntele Sinai puteau fi doar o repetare a preceptelor divine, care fusesera comunicate omenirii cu mult inainte de acel timp. Asemenea lui Avraam, popoarele Mesopotamiei cunosteau aceste legi si le-au trecut de la o generatie la alta, mai intai pe cale orala, iar mai tarziu in scris. Dar conceptiile idolatre si politeiste au corupt treptat nu numai practicile morale si religioase, ci si principiile legale. Din aceasta cauza, legile lui Hammurabi difera de duplicatele lor biblice si sunt mai putin umane. Timp de 45 de ani s-a crezut ca acest cod al lui Hammurabi era cea mai veche colectie de legi. Totusi, in ultimii ani au fost gasite mai multe colectii de legi mult mai vechi. Din Nippur vine Codul lui Lipit-Istar, publicat in 1948. El a fost scris in limba sumeriana cu un secol sau doua inainte de Codul lui Hammurabi, dar este foarte asemanator cu el si chiar contine un numar de legi identice cu cel din urma. In acelasi an, 1948, a fost publicat un alt cod, care fusese descoperit in Harmad, aproape de Bagdad, codul regelui Bilalama din Esnuna, care a domnit cu vreo 300 de ani inainte de Hammurabi. Acest cod este in mod evident un precursor al legilor lui Lipit-Istar si Hammurabi. In 1954 a fost descoperit un codul lui Ur-Nammu, mai vechi decat oricare dintre celelalte trei publicate si care continea legi cu mult mai umane decat cele cunoscute pana atunci. Aceasta dovedeste ca, in masura in care document de acest fel este mai apropiat de izvorul original, care a fost divin, cu atat descopera mai mult caracterul adevaratului datator al legii – pe Dumnezeu. In orice cod de legi ar fi cuprinse, toate principiile drepte reflecta dreptatea si indurarea Autorului dreptatii si adevarului. Comentariile lui Ellen G. White 1-27 PP 310 1 FE 506; SR 148 1,2,12 PP 310 14 PP 516 15,16 PP 310 17 PP 407 20,26,27 PP 310 28,29 Te 288 21:36 Dar daca se stia ca boul avea obicei mai inainte sa impunga, si stapanul lui nu l-a inchis, stapanul acesta sa dea bou pentru bou, iar boul cel mort sa-l ia el. Verset ce nu a fost comentat. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: