20:3 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
Sa nu. Desi legamantul a fost facut cu intregul Israel (cap. 19,5), folosirea verbului la singular arata ca Dumnezeu S-a adresat fiecarui ins al natiunii si a cerut de la el ascultare de Lege. Ascultarea colectiva nu era de ajuns. In toata vremea, cele Zece Porunci isi indreapta chemarea spre individ si apasa asupra constiintei fiecarui om (vezi Ezechiel 18,19.20).
Afara de mine. Literal, ,,in fata Mea”. Aceasta expresie idiomatica ebraica inseamna adesea ,,afara de Mine”, ,,alaturi de Mine” sau ,,in opozitie cu Mine”. Fiind singurul Dumnezeu adevarat, Domnul cere sa fie singurul caruia sa I se aduca inchinare. Conceptia aceasta a unui singur Dumnezeu era straina credintei si practicii politeiste ale altor natiuni. Dumnezeu ne cheama sa-L punem inainte de orice altceva, sa-L punem pe El in afectiunea si viata noastra, in armonie cu porunca Domnului din Predica de pe Munte (Matei 6,33). Numai simpla credinta nu este de ajuns, nici chiar recunoasterea ca El este singurul Dumnezeu. Noi datoram supunere si consacrare din toata inima fata de El ca Persoana, pe care avem privilegiul sa o cunoastem, sa o iubim, sa ne incredem in El, si cu care putem avea partasie binecuvantata. Dependenta fata de orice altceva, decat fata de Dumnezeu, fie ca este bogatie, cunostinta, pozitie sau prieteni, ne pune in pericol. Este greu a lupta contra atractiilor lumii si atat de usor sa te increzi in ce este vizibil si vremelnic (vezi Matei 6,19-34; 1 Ioan 2,15-17). In epoca noastra materialista, nu este greu sa se calce spiritul acestei prime porunci, punandu-ne increderea in avantaj, sau ajutor pamantesc, si facand asa Il uitam pe Acela care a creat lucrurile de care ne bucuram (vezi 2 Corinteni 4,18).