20:24 Sa-Mi ridici un altar de pamant, pe care sa-ti aduci arderile-de-tot si jertfele de multumire, oile si boii. In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, si te voi binecuvanta.
Un altar de pamant. Altarele erau principale in religiile din antichitate. Adesea erau facute din pamant, brazde de iarba, sau pietre adunate pe loc. Probabil ca altarele patriarhale erau de felul acesta (Geneza 8,20; 12,7; 13,18; 22,9). Acum se dadea porunca sa fie continuata aceeasi folosire, pentru motivul ca altarele construite din ,,pietre cioplite” ar incuraja idolatria, deoarece chipurile care puteau fi gravate pe altare ar deveni obiecte de inchinare.
Arderile de tot. Faptul ca acestea sunt prezentate aici fara explicatie arata ca jertfele erau deja cunoscute, dupa cum era intr-adevar cazul (Geneza 8,20; 22,9.13). Nu cu mult inainte, Ietro a adus o jertfa in tabara lui Israel (Exod 18,12). Cu toate ca timp de multi ani iudeii nu mai jertfisera lui Dumnezeu in Egipt (vezi PP 333), este evident ca ei au pastrat ideea de a face asa. Moise i-a cerut lui Faraon ingaduinta de a merge in pustie tocmai pentru scopul de a aduce jertfe (cap. 8,25-27; 10,24.25). Arderea de tot simboliza consacrarea personala si supunerea de sine (Levitic 6,8-13; Psalmi 51,16-19), iar jertfa de pace, o reinnoita partasie cu Dumnezeu si multumire (Levitic 7,11-34). Desi am trecut de vremea jertfelor materiale ca acestea, inca noi mai suntem invitati de Dumnezeu sa-I aducem ,,jertfe duhovnicesti” (1 Petru 2,5) de supunere (Romani 12,1), ,,duh zdrobit” (Psalmi 51,17), si de bucurie si aducere de multumiri (Psalmi 27,6; 107,22).
Voi veni la tine. Aceasta este o fagaduinta conditionala care urmeaza sa fie implinita daca poporul avea sa ridice altare asa cum se cuvine si vor aduce jertfe potrivite in ,,toate locurile” unde Dumnezeu Isi va auzi Numele.