Printable ModeExod, 20
|
20:1 Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, si a zis: Dumnezeu a rostit. Platforma era acum asezata pentru proclamarea Legii morale, care a ramas norma fundamentala de conduita fara intrerupere de atunci pentru milioanele fara numar. Nimeni nu va nega ca acesta a fost unul dintre evenimentele importante si decisive ale istoriei. Nici nu poate nimeni nega nevoia vitala a tuturor oamenilor de un astfel de cod de purtare, din cauza nedesavarsirilor lor morale si spirituale si a inclinatiei lor de a face ceea raul. Decalogul sta deasupra tuturor celorlalte legi morale si spirituale. El cuprinde intreaga comportare omeneasca. Este singura Lege care poate controla efectiv constiinta. El este pentru toate timpurile un manual condensat de purtare umana si cuprinde intregul domeniu al datoriei omului. Mantuitorul nostru S-a referit la porunci ca fiind calea prin care cineva isi poate asigura viata vesnica (Matei 19,16-19). Ele se potrivesc pentru orice fel de societate omeneasca, aplicabile si in vigoare atata timp cat va dura lumea (Matei 5,17.18). Ele nu se pot invechi niciodata, pentru ca sunt expresia imutabila a vointei si caracterului lui Dumnezeu. A fost un motiv intemeiat ca Dumnezeu le-a dat poporului Sau atat pe cale orala, cat si in scris (Exod 31,18; Deuteronom 4,13). Desi dat omului de autoritatea divina, Decalogul nu este o creatie arbitrara a vointei lui Dumnezeu. El este mai degraba expresia naturii divine. Omul a fost facut dupa chipul lui Dumnezeu (Geneza 1,27), facut ca sa fie sfant, dupa cum El este sfant (1 Petru 1,15.16), si cele Zece Porunci sunt gradul de sfintenie statornicit de Cer (vezi Romani 7,7-25). Cheia pentru interpretarea spirituala a Legii a fost data de Hristos in Predica de pe Munte (Matei 5 la 7). Decalogul nu este numai expresia sfinteniei, ci si a iubirii (Matei 22,34-40; Ioan 15,10; Romani 13,8-10; 1 Ioan 2,4). Orice am face in slujirea adusa lui Dumnezeu sau omului, daca este fara iubire, Legea nu este implinita. Iubirea este aceea care ne pazeste de calcarea celor Zece Porunci, deoarece, cum ne putem inchina altor zei, cum putem sa luam in desert Numele Lui si sa nesocotim pazirea Sabatului, daca-L iubim cu adevarat? Cum putem fura ce apartine semenului nostru, sa marturisim impotriva lui, sau sa-i poftim lucrurile lui, daca il iubim? Iubirea este radacina credinciosiei fata de Dumnezeu si a cinstei si respectului pentru drepturile semenilor nostri. Acesta trebuie sa fie pentru totdeauna marele motiv care ne indeamna la ascultare (Ioan 14,15; 15,10; 2 Corinteni 5,14; Galateni 5,6). Cand vine de prima data la Hristos, un om se va abtine in mod constient de la raul cu care s-a obisnuit. Scopul principal pentru care a fost dat Decalogul, in mare masura in forma negativa, a fost ca sa-i ajute pe pacatosi sa deosebeasca intre bine si rau. Repetarea lui, ,,Sa nu” dovedeste prezenta unor puternice tendinte in inima, care trebuie sa fie reprimate (vezi Ieremia 17,9; Romani 7,17-23; 1 Timotei 1,9.10). Dar aceasta forma negativa inseamna un domeniu vast si satisfacator de actiune morala si spirituala, aflat la dispozitia omului, si face posibila o mare dezvoltare a caracterului. El este restrictiv numai prin cele cateva oprelisti aratate pe nume. Decalogul atesta adevarul libertatii crestine (Iacov 2,12; 2 Corinteni 3,17). Cu toate ca litera Legii, din cauza putinelor ei cuvinte, poate sa apara ingusta ca scop, spiritul ei este ,,fara margini” (Psalmi 119,96). Faptul ca cele Zece Porunci au fost scrise pe doua table de piatra, scoate in evidenta aplicatia lor fata de doua feluri de obligatie morala: datoria fata de Dumnezeu si datoria fata de om (Matei 22,34-40). Ceea ce datoram fata de Dumnezeu este de nedespartit de ceea ce datoram fata de om, pentru ca neglijarea datoriilor fata de semenul nostru, va fi urmata curand de neglijarea datoriei fata de Dumnezeu. Biblia nu nesocoteste deosebirea dintre religie (datorii directe fata de Dumnezeu) si moralitate (datorii ce se nasc din legaturile sociale), ci le uneste in conceptia mai profunda ca tot ce face cineva Ii este facut lui Dumnezeu, a carui autoritate este suprema in ambele sfere (vezi Mica 6,8; Matei 25,34-45; Iacov 1,27; 1 Ioan 4,20). Fiind cuvintele lui Dumnezeu, cele Zece Porunci trebuie sa fie considerate deosebite de ,,legile” (cap. 21,1) intemeiate pe ele si incluse impreuna cu ele in ,,cartea legamantului”, ca alcatuind legea statutara a lui Israel (vezi cap. 24,3). Cele doua table, care contin Decalogul, cu excluderea celorlalte parti ale legii, sunt variat numite ,,marturia” (cap. 25,16), ,,legamantul Sau” (Deuteronom 4,13), ,,cuvintele legamantului” (Exod 34,28), ,,table ale marturiei” (Exod 31,18; 32,15) si ,,tablele legamantului” (Deuteronom 9,9-11). Aceste table, si numai acestea, au fost puse in chivotul legamantului (Exod 25,21; 1 Regi 8,9). In felul acesta, ele au fost privite intr-un anumit sens ca garantia legamantului. Punerea tablelor sub scaunul harului, aduce o lumina asupra naturii legamantului pe care l-a facut Dumnezeu cu Israel. Acesta arata ca Legea este substratul, temelia legamantului, documentul obligatoriu, garantia. Cu toate acestea, deasupra Legii este scaunul harului, stropit cu sangele ispasirii, o marturie incurajatoare ca la Dumnezeu exista iertare pentru cei care calca poruncile. Vechiul Testament face in mod constant o deosebire clara intre Legea morala si legile ceremoniale (2 Regi 21,8; Deuteronom 9,11). 20:2 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau, care te-a scos din tara Egiptului, din casa robiei. Eu sunt Domnul. Literal, ,,Eu sunt Yahweh, un nume propriu derivat din verbul “a fi”, “a deveni” (vezi comentariul pentru Exod 3,14.15). El inseamna “Cel care exista”, “Cel viu”, “Cel vesnic”. De aceea, cand Isus le-a spus iudeilor din zilele Sale, care Ii faceau sicane, “Inainte de Avraam, Eu sunt” (Ioan 8,58), ei au inteles ca El sustinea ca este “Domnul” din Vechiul Testament. Aceasta explica ostilitatea si incercarea lor de a-L omori (Ioan 8,59). Isus Hristos, cea de-a doua persoana a Dumnezeirii, este Acela care a fost Dumnezeul izraelitilor in decursul istoriei lor (Exod 32,34; Ioan 1,1-3, 14; 6,46.62; 17,5; 1 Corinteni 10,4; Coloseni 1,13-18; Evrei 1,1-3; Apocalipsa 1,17.18; PP 366). El a fost Acela care le-a dat Decalogul; El a fost Acela care S-a declarat pe Sine ca este ,,Domn si al Sabatului” (Marcu 2,28). Grecescul he zoe, ,,Cel viu” (Apocalipsa 1,18, RSV), este echivalent cu ebraicul Eyer ’asher ’ehyeh, ,,Eu sunt” din Exod 3,14. Casa robiei. Dumnezeu a proclamat sfanta Sa Lege in mijlocul tunetului si al fulgerului, al caror rol pare sa-si gaseasca un ecou in imperativul ,,sa” si ,,sa nu”. Groaza de la Sinai a fost destinata sa prezinte in mod viu in fata poporului infricosatoarea solemnitate a zile judecatii de apoi (PP 339). Preceptele precise ale Decalogului accentueaza dreptatea Autorului lor si strictetea cererilor Sale. Dar Legea mai era si un monument de aducere aminte a harului Sau, pentru ca Dumnezeul care a rostit Legea este chiar Acela care a scos pe poporul Sau din Egipt si l-a eliberat de jugul robiei. El este Acela care a dat pretioasele fagaduinte lui Avraam, Isaac si Iacov. Deoarece Scripturile fac din Egipt un simbol al starii de pacat (vezi Apocalipsa 11,8), eliberarea lui Israel din Egipt poate fi potrivit comparata cu eliberarea intregului popor al lui Dumnezeu de sub puterea pacatului. Domnul a eliberat pe poporul Sau din tara lui Faraon, ca sa-i poata da Legea Sa (Psalmi 105,42-45). Tot asa, prin Evanghelie, Hristos ne elibereaza din robia pacatului (Ioan 8,34-36; 2 Petru 2,19), ca sa putem respecta Legea Sa, care este tradusa in ascultare adevarata (Ioan 15,10; Romani 8,1-4). Fie ca aceia care invata ca Evanghelia lui Hristos ne scuteste de sfanta porunca a Decalogului sa cugete asupra acestui adevar. Eliberarea din Egipt a avut loc pentru a produce motivul de a asculta de Legea lui Dumnezeu. A se observa ordinea de aici, mai intai Domnul salveaza pe Israel, apoi le da Legea Sa ca s-o respecte. Aceeasi ordine este adevarata si sub Evanghelie. Mai intai, Hristos ne salveaza din pacat (vezi Ioan 1,29; 1 Corinteni 15,3; Galateni 1,4), apoi traieste in noi Legea Sa (Galateni 2,20; Romani 4,25; 8,1-3; 1 Petru 2,24). 20:3 Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. Sa nu. Desi legamantul a fost facut cu intregul Israel (cap. 19,5), folosirea verbului la singular arata ca Dumnezeu S-a adresat fiecarui ins al natiunii si a cerut de la el ascultare de Lege. Ascultarea colectiva nu era de ajuns. In toata vremea, cele Zece Porunci isi indreapta chemarea spre individ si apasa asupra constiintei fiecarui om (vezi Ezechiel 18,19.20). Afara de mine. Literal, ,,in fata Mea”. Aceasta expresie idiomatica ebraica inseamna adesea ,,afara de Mine”, ,,alaturi de Mine” sau ,,in opozitie cu Mine”. Fiind singurul Dumnezeu adevarat, Domnul cere sa fie singurul caruia sa I se aduca inchinare. Conceptia aceasta a unui singur Dumnezeu era straina credintei si practicii politeiste ale altor natiuni. Dumnezeu ne cheama sa-L punem inainte de orice altceva, sa-L punem pe El in afectiunea si viata noastra, in armonie cu porunca Domnului din Predica de pe Munte (Matei 6,33). Numai simpla credinta nu este de ajuns, nici chiar recunoasterea ca El este singurul Dumnezeu. Noi datoram supunere si consacrare din toata inima fata de El ca Persoana, pe care avem privilegiul sa o cunoastem, sa o iubim, sa ne incredem in El, si cu care putem avea partasie binecuvantata. Dependenta fata de orice altceva, decat fata de Dumnezeu, fie ca este bogatie, cunostinta, pozitie sau prieteni, ne pune in pericol. Este greu a lupta contra atractiilor lumii si atat de usor sa te increzi in ce este vizibil si vremelnic (vezi Matei 6,19-34; 1 Ioan 2,15-17). In epoca noastra materialista, nu este greu sa se calce spiritul acestei prime porunci, punandu-ne increderea in avantaj, sau ajutor pamantesc, si facand asa Il uitam pe Acela care a creat lucrurile de care ne bucuram (vezi 2 Corinteni 4,18). 20:4 Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor care sunt sus in ceruri, sau jos pe pamant, sau in apele mai de jos decat pamantul. Chip cioplit. Asa cum prima porunca accentueaza faptul ca exista numai un singur Dumnezeu, ca protest contra inchinarii la mai multi zei, a doua pune accentul asupra naturii Lui spirituale (Ioan 4,24), cu dezaprobarea idolatriei si materialismului. Aceasta porunca nu opreste in mod necesar folosirea sculpturii si picturii in religie. Arta si reprezentarea folosite la construirea sanctuarului (Exod 25,17-22), la templul lui Solomon (1 Regi 6,23-26) si la ,,sarpele de arama” (Numeri 21,8.9; 2 Regi 18,4) dovedesc in mod clar ca a doua porunca nu proscrie materialul ilustrativ religios. Ce este condamnat este venerarea, inchinarea, sau semi-inchinarea pe care multimile o aduc in multe tari picturilor si chipurilor religioase. Scuza ca nu li se aduce inchinare idolilor insisi nu micsoreaza taria acestei oprelisti. Idolilor nu numai ca nu trebuie sa li se aduca inchinare, ei nici nu trebuie sa fie facuti. Nebunia idolatriei consta in faptul ca idolii sunt doar produsul iscusintei omenesti si, de aceea, inferiori omului si supusi fata de el (Osea 8,6). Dar omul poate sa aduca adevarata inchinare, numai indreptand gandurile sale spre Cineva mai mare decat el. Nici vreo infatisare. Intreita impartire de aici si din alta parte (cer, pamant si ape) cuprinde intreg universul fizic, din care paganii isi faceau zeitatile lor (Deuteronom 4,15-19; Romani 1,22.23). 20:5 Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti; caci Eu, Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea parintilor in copii pana la al treilea si la al patrulea neam al celor ce Ma urasc, Sa nu te inchini. Aceasta loveste in cinstea exterioara data chipurilor din lumea antica. Ele nu erau privite ca embleme, ci ca intrupari reale si adevarate ale zeitatii. Se credea ca zeii se aflau in aceste chipuri. Cei care le-au facut nu erau cinstiti; ei puteau fi chiar dispretuiti. Dar manopera lor idolatra era venerata, adorata si i se aducea inchinare. Un Dumnezeu gelos. Dumnezeu refuza sa impartaseasca slava Sa cu idolii (Isaia 42,8; 48,11). El refuza inchinarea si slujirea unei inimi impartite (Exod 34,12-15; Deuteronom 4,23.24; 6,14.15; Iosua 24,15.19.20). Insusi Isus a spus: ,,Nimeni nu poate sluji la doi stapani” (Matei 6,24). Pedepsesc nelegiuirea. Aceasta amenintare aparenta a tulburat mintile unora care vad in ea manifestarea spiritului de razbunare. Totusi, trebuie sa fie facuta o deosebire intre rezultatele naturale ale cursului unei actiuni pacatoase, si pedeapsa suferita din cauza acesteia (PP 306). Dumnezeu nu pedepseste pe un cineva pentru faptele rele ale altuia (Ezechiel 18,2-4). Fiecare om este raspunzator in fata lui Dumnezeu pentru propriile fapte. In acelasi timp, Dumnezeu nu intervine in legile ereditatii, in asa fel incat sa ocroteasca o generatie de faptele rele ale parintilor ei, acesta necorespunzand cu caracterul si principiile Sale de a lucra cu oamenii. Numai prin acele legi ale ereditatii care au fost lasate de Creator la inceput (vezi Geneza 1,21.24.25), dreptatea divina pedepseste ,,nelegiuirea” unei generatii in cealalta. Nimeni nu poate sa scape intru totul de urmarile unei vieti dezordonate, boala, desfranare, fapta rea, ignoranta si obiceiuri rele preluate de la generatia anterioara. Descendentii idolatrilor decazuti si urmasii oamenilor rai si viciosi, in general, incep viata in conditiile handicapului pacatului fizic si moral si recolteaza roadele semintei semanate de parintii lor. Delicventa juvenila marturiseste despre adevarul poruncii a doua. Mediul are de asemenea un efect hotarator asupra fiecarei generatii care apare. Dar, deoarece Dumnezeu este indurator si drept, putem avea incredere ca El trateaza just fiecare om, tinand seama cuvenita de dezavantajele nasterii, predispozitiile mostenite si influenta mediului inconjurator asupra caracterului. Dreptatea si indurarea Lui cer acest lucru (Psalmi 87,6; Luca 12,47.48; Ioan 15,22; Fapte17,30; 2 Corinteni 8,12). In acelasi timp, scopul nostru trebuie sa fie sa devenim biruitori asupra oricarei tendinte spre rau, mostenite sau cultivate (COL 315, 330, 331; DA 671). Dumnezeu ,,pedepseste” urmarile nelegiuirii, nu razbunator, ci pentru a-i invata pe pacatosi ca o fapta rea atrage dupa sine in mod inevitabil urmari nenorocite. Celor care Ma urasc. Adica, aceia care desi Il cunosc pe Dumnezeu, refuza sa-I slujeasca. A indrepta iubirea cuiva asupra zeilor falsi de orice fel, a-si pune cineva increderea in orice altceva in afara de Domnul, este a-L ,,uri”. Cei care fac asa aduc, in mod inevitabil, necaz si suferinta nu numai asupra lor insisi, ci si asupra acelora care vin dupa ei. Acei parinti care cugeta cel mai mult la Dumnezeu se gandesc cel mai mult la copiii lor. Folosirea cuvantului tare ,,ura” este caracteristic orientala, exprimand dezaprobarea cea mai puternica. Tot ce este necesar sa faca omul pentru a se plasa printre cei ce Il ,,urasc” pe Dumnezeu este sa-L iubeasca mai putin decat iubeste alte persoane sau lucruri (Luca 14,26; Romani 9,13). 20:6 si Ma indur pana la al miilea neam de cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele. Pazesc poruncile Mele. Adevarata iubire fata de Dumnezeu este dovedita prin ascultare. Deoarece Insusi Dumnezeu este iubire si felul Lui de a lucra cu creaturile Sale este intemeiat pe iubire (1 Ioan 4,7-21), Dumnezeu nu doreste sa ascultam de El pentru ca trebuie, ci pentru ca am ales sa facem asa (Ioan 14,15.21; 15,10; 1 Ioan 2,5; 5,3; 2 Ioan 6). 20:7 Sa nu iei in desert Numele Domnului, Dumnezeului tau; caci Domnul nu va lasa nepedepsit pe cel ce va lua in desert Numele Lui. In desert. Cuvantul tradus astfel inseamna ,,nelegiuire”, ,,falsitate”, ,,vanitate”, ,,goliciune”. Intiparirea respectului este scopul poruncii a treia (Psalmi 111,9; Eclesiast 5,1.2), care este o urmare potrivita a celor doua care o preced. Cei care nu slujesc nimanui decat adevaratului Dumnezeu si ii slujesc in duh si in adevar vor evita orice folosire usuratica, nerespectuoasa, sau nenecesara a sfantului Nume. Ei nu vor ingadui profanarea. Profanarea, sau oricare vorbire usuratica cu privire la aceasta chestiune, nu numai ca violeaza spiritul religiei, dar indica si o lipsa de educatie si noblete. ,,Cuvintele necuviincioase n-au nici o scuza, Pentru ca lipsa de bunavointa este lipsa de bun simt”. Porunca aceasta nu se aplica numai la cuvinte pe care sa le evitam, ci si la grija cu care trebuie sa le folosim pe acelea care sunt bune (vezi Matei 12,34-37). Porunca a treia condamna si ceremonia lipsita de continut si formalitatea in inchinare (vezi 2 Timotei 3,5) si inalta inchinarea in spiritul cel adevarat al sfinteniei (Ioan 4,24). Ea arata ca ascultarea de litera legii nu este suficienta. Nimeni n-a onorat vreodata numele lui Dumnezeu mai riguros decat au facut-o iudeii care, pana in ziua de azi, nu vor sa-l rosteasca. Drept rezultat, acum nimeni nu mai stie cum trebuie sa fie pronuntat. Dar in devotamentul lor foarte mare fata de litera legii iudeii au adus lui Dumnezeu o cinstire lipsita de continut. Acest zel fals n-a impiedicat tragica greseala a natiunii iudaice de acum 2000 de ani (Ioan 1,11; Fapte 13,46). Porunca a treia interzice si juramantul fals, sau sperjurul, care a fost intotdeauna considerat ca o serioasa ofensa morala si sociala, meritand cea mai aspra pedeapsa. Luarea in desert a Numelui lui Dumnezeu da pe fata lipsa de respect fata de El. Daca gandirea noastra se afla la inalt grad spiritual, si cuvintele noastre vor fi alese si vor fi dictate de ceea ce este cinstit si sincer (Filipeni 4,8). 20:8 Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Adu-ti aminte. Cuvantul acesta nu face ca porunca a patra sa fie mai importanta decat celelalte noua. Toate sunt deopotriva de egale. A calca una inseamna a le calca pe toate (Iacov 2,8-11). Dar porunca Sabatului ne aminteste ca Sabatul zilei a saptea, ca odihna lasata de Dumnezeu pentru om, isi are originea tocmai la inceputul istoriei umane si este o parte inseparabila a saptamanii creatiunii (Geneza 2,1-3; PP 336). Argumentul ca Sabatul a fost dat pentru prima data la Sinai este intru totul fara temei (Marcu 2,27; PP 80, 258). Intr-un sens personal, Sabatul apare ca un aducator aminte al faptului ca, in mijlocul grijilor presante ale vietii, nu trebuie sa-L uitam pe Dumnezeu. A intra cu totul in spiritul Sabatului inseamna a gasi un ajutor pretios in ascultarea de restul Decalogului. Atentia si consacrarea deosebita data in aceasta zi de odihna lui Dumnezeu si lucrurilor de valoare vesnica produc rezerve de putere pentru biruinta asupra relelor fata de care suntem avertizati in celelalte porunci. Sabatul a fost bine comparat cu un pod aruncat peste apele tulburi ale vietii, pe care putem trece spre a ajunge pe tarmul celalalt, o veriga de legatura intre pamant si cer, un simbol al zilei eterne, cand cei care sunt credinciosi fata de Dumnezeu vor imbraca pentru totdeauna haina sfinteniei si bucuriei nepieritoare. A ne ,,aducem aminte” si faptul ca simpla odihna de munca fizica nu constituie o respectare a Sabatului. Niciodata nu s-a intentionat ca Sabatul sa fie o zi a leneviei si inactivitatii. Respectarea Sabatului nu este atat o chestiune de abtinere de la anumite forme de activitate, cat este aceea de a intra in mod intentionat in altele. Noi incetam ciclul saptamanal de munca numai ca un mijloc in vederea consacrarii zilei altor scopuri. Spiritul adevaratei respectari a Sabatului il va conduce pe om sa imbunatateasca sfintele lui ceasuri, cautand sa inteleaga mai bine caracterul si voia lui Dumnezeu, sa aprecieze mai iubirea si indurarea Sa si sa conlucreze mai efectiv impreuna cu El in slujirea nevoilor spirituale ale semenilor sai. Tot ce contribuie la aceste obiective principale este potrivit cu spiritul si scopul Sabatului. Tot ce contribuie in principal la satisfacerea dorintelor personale ale cuiva. sau la urmarirea intereselor cuiva nu mai este o parte din adevarata pazire a Sabatului, intocmai ca munca obisnuita. Principiul acesta se aplica atat la cugete si cuvinte, cat si la fapte. Sabatul indica in urma spre o lume perfecta in vremurile de demult (Geneza 1,31; 2,1-3) si ne aminteste de timpul cand Creatorul ,,va face toate lucrurile noi” (Apocalipsa 21,5). El mai aduce aminte si de faptul ca Dumnezeu este gata sa refaca in inimile si vietile noastre chipul Sau asa cum a fost la inceput (Geneza 1,26, 27). Acela care intra in adevaratul spirit al pazirii Sabatului se va califica pentru primirea sigiliului lui Dumnezeu, care este recunoasterea divina ca in viata caracterul Sau este perfect reflectat (Ezechiel 20,20). Este fericitul nostru privilegiu ca o data pe saptamana sa uitam orice ne aminteste de aceasta lume a pacatului si sa ,,ne aducem aminte” de acele bucurii care ne atrag tot mai aproape de Dumnezeu. Sabatul poate sa devina pentru noi un mic sanctuar in pustia acestei lumi, unde putem fi pentru un timp liberi de grijile ei si sa intram in bucuriile cerului. Daca odihna Sabatului a fost de dorit pentru fiintele fara pacat din Paradis (Geneza 2,1-3), cu cat mai important este el pentru muritorii pacatosi, care se pregatesc sa reintre in acea binecuvantata locuinta! 20:9 Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. Sa lucrezi. Aceasta este mai degraba o ingaduinta decat o porunca. Lucrarea trebuie sa fie indeplinita in primele sase zile ale saptamanii, astfel incat Sabatul, care vine in ziua a saptea, sa poata fi liber pentru inchinare si slujirea lui Dumnezeu. 20:10 Dar ziua a saptea este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Ziua a saptea. Nu trebuie sa fie indeplinita nici o munca trecatoare, care nu este necesara in aceasta zi. Ea trebuie sa fie folosita in cugetare religioasa, inchinare si slujire adusa lui Dumnezeu. Ea mai ofera si o ocazie pentru odihna fizica. Aceasta caracteristica a Sabatului este deosebit de importanta pentru om in starea de pacat, cand trebuie sa-si castige painea in sudoarea fetei lui (Geneza 3,17-19). Sabatul. Literal ,,un Sabat”. In ebraica articolul definit ,,ul” lipseste. Cu toate acestea, faptul aceasta nu ia din porunca Sabatului precizarea ei. Punctul in controversa dintre pazitorii duminicii si pazitorii Sabatului nu este asupra faptului daca un crestin sa se odihneasca – ,,sa nu faca nici o lucrare” – o zi pe saptamana, ci care zi a saptamanii trebuie sa fie aceea, prima, sau a saptea. Porunca raspunde in mod clar, ,,a saptea zi”. Porunca imparte saptamana in doua parti: (1) ,,sase zile sa lucrezi, si sa-ti faci lucrul tau”, (2) ,,ziua a saptea”... sa nu faci nici o lucrare in ea”. De ce aceasta interdictie de la lucru in ,,ziua a saptea”? Pentru ca ea este ,,un Sabat al Domnului”. Cuvantul Sabat este din ebraicul shabbath, care inseamna ,,odihna”. Astfel porunca opreste lucrul in ,,ziua a saptea”, pentru ca ea este o zi de odihna a Domnului. Aceasta ne duce inapoi la originea Sabatului, cand Dumnezeu ,,s-a odihnit in ziua a saptea” (Geneza 2,2). De aceea este clar ca contrastul nu este intre ,,ul” si ,,o”, ci intre ,,lucru” si ,,odihna”. ,,Sase zile” spune porunca, sunt zile de lucru, dar ,,a saptea zi” este o zi de odihna. Faptul ca ,,ziua a saptea” este singura zi de odihna a lui Dumnezeu este clar aratat prin cuvintele de la inceput ale poruncii: ,,Adu-ti aminte de ziua de Sabat (odihna), ca s-o sfintesti”. Ingerii au anuntat pe pastori: ,,Vi s-a nascut un Mantuitor” (Luca 2,11). De aceea, nu vom concluziona ca Hristos a fost pur si simplu unul din multii mantuitori. Noi prindem intelesul cuvintelor ingerului, cand punem accentul pe cuvantul ,,Mantuitor”. Hristos a venit, nu ca un cuceritor militar, sau rege pamantesc, ci ca ,,Mantuitor”. Multe alte texte se ocupa cu unicitatea mantuirii Sale si ca nu putem fi mantuiti prin nimeni altul. Asa stau lucrurile si cu ,,ul” si ,,o” din porunca a patra. Sa nu faci nici o lucrare. Aceasta nu opreste fapte de indurare, sau lucrari principale pentru pastrarea vieti si sanatatii care nu pot fi indeplinite in alte zile. Este intotdeauna ,,ingaduit a face bine in zilele de Sabat” (Matei 12,1-14; Marcu 2,23-28). Odihna despre care se vorbeste aici nu trebuie sa fie considerata in termeni simpli de incetare de la lucrul obisnuit, desi, desigur ca si acesta este inclus. Ea trebuie sa fie o odihna sfanta, in care sa aiba loc comuniunea cu Dumnezeu. Nici vita ta. Purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru animalele necuvantatoare este repetat subliniata de scriitorii Vechiului Testament (Exod 23,5.12; Deuteronom 25,4). El si-a adus aminte de ele in corabie (Geneza 8,1). Ele au fost cuprinse in legamantul care a urmat dupa potop (Geneza 9,9-11). El pretinde animalele ca fiind ale Sale (Psalmi 50,10). Prezenta unei ,,multimi de vite” a constituit un motiv pentru care Ninive a fost crutata (Iona 4,11). Strainul. Adica, un strain care din propria vointa libera s-a unit cu izraelitii. O ,,multime de oameni de tot soiul” a parasit Egiptul impreuna cu Israel (Exod 12,38) si l-a insotit in peregrinarile lui prin pustie. Atata timp cat au ales sa ramana cu izraelitii, ei trebuiau sa se conformeze cererilor lui Dumnezeu fixate pentru poporul Sau. Intr-un sens, aceasta restrangea libertatea lor, dar ei erau liberi sa plece, daca nu doreau sa asculte. Drept compensatie, ca sa zicem asa, ei se bucurau de masura binecuvantarilor pe care Dumnezeu le acorda lui Israel (Numeri 10,29; Zaharia 8,22.23). 20:11 Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvantat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o. Domnul a facut. Este semnificativ ca Insusi Hristos, in calitate de Creator (Ioan 1,1-3), S-a odihnit in prima zi de Sabat a lumii (DA 769) si a rostit Legea la Sinai (PP 336). Cei care sunt recreati dupa chipul Sau (Efeseni 4,24), vor alege sa urmeze pilda Lui in privinta aceasta si a altora (1 Petru 2,21). Creatorul nu S-a ,,odihnit” din cauza oboselii (Isaia 40,28). ,,Odihna” Lui a fost incetarea de la lucru la incheierea unei sarcini indeplinite (Geneza 1,31 la 2,3). Odihnindu-Se, El ne-a lasat o exemplu (Matei 3,15; compara cu Evrei 4,10). Sabatul a fost facut pentru om (Marcu 2,27) spre a satisface o nevoie, care la inceput a fost doar spirituala, dar care, dupa intrarea pacatului, a devenit si fizica (vezi Geneza 3,17-19). Unul din motivele pentru care izraelitii au fost eliberati din Egipt a fost ca ei sa poata pazi ziua de odihna lasata pe cale divina. Apasarea lor in Egipt facuse o astfel de pazire foarte grea (vezi Exod 5,5-9; Deuteronom 5,12-15; PK 180). 20:12 Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, pentru ca sa ti se lungeasca zilele in tara, pe care ti-o da Domnul, Dumnezeul tau. Cinsteste pe tatal tau. Cuprinzand in primele patru porunci datoriile noastre fata de Dumnezeu, reluam acum cea de-a doua tabla a legii, care se ocupa cu datoria fata de aproapele (Matei 22,34-40). Avand in vedere ca inainte de varsta responsabilitatii morale parintii apar fata de copiii lor ca reprezentanti ai lui Dumnezeu (PP 308), este logic si potrivit ca prima noastra datorie fata de om sa fie fata de ei (Deuteronom 6,6, 7; Efeseni 6,1-3; Coloseni 3,20). Un alt scop al acestei porunci este de a face sa nasca respect pentru orice autoritate legala. Astfel de respect incepe cu atitudinea copiilor fata de parintii lor. In mintea copilului, aceasta devine temelia pentru respectul si ascultarea datorate acelora care sunt pusi in mod legitim ca autoritate asupra lui in decursul vietii, mai ales in biserica si in stat (Romani 13,1-7; Evrei 13,17; 1 Petru 2,13-18). In spiritul acestei porunci este cuprinsa ideea ca aceia care au autoritate in camin si in afara lui sa se comporte ei insisi asa fel incat sa fie vrednici intotdeauna de respectul si ascultarea celor aflati in grija lor (Efeseni 6,4, 9; Coloseni 3,21; 4,1). 20:13 Sa nu ucizi. Sa nu ucizi. Orice intelegere legitima a legaturii fata de aproapele nostru arata ca trebuie sa respectam si sa cinstim viata lui, pentru ca orice viata este sfintita (Geneza 9,5.6). Isus a extins (Isaia 42,21) aceasta porunca incluzand mania si dispretul (Matei 5,21.22). Mai tarziu, apostolul Ioan a adaugat ura (1 Ioan 3,14.15). Aceasta porunca nu interzice numai violenta asupra corpului, ci si lezarea sufletului, ceea ce are urmari mult mai mari. Noi o calcam cand ii ducem pe altii la pacat prin exemplul si actiunea noastra, contribuind astfel la nimicirea sufletelor lor. Cei care il corup pe cel inocent si il seduc pe cel virtuos ,,ucid” intr-un sens cu mult mai rau decat ucigasul si banditul, prin faptul ca fac mai mult decat a omori doar trupul (Matei 10,28). 20:14 Sa nu preacurvesti. Sa nu comiti adulter. Interdictia aceasta cuprinde nu numai adulterul, ci si desfranarea si necuratia de orice fel, in fapte, cuvant si cuget (Matei 5,27.28). Aceasta cea de-a treia datorie fata de ,,aproapele” nostru inseamna a respecta si a onora legatura pe care este cladita familia, aceea a raportului de casatorie, care pentru crestin este tot atat de pretioasa ca viata insasi (vezi Evrei 13,4). Casatoria face ca sotul si sotia sa fie ,,un singur trup” (Geneza 2,24). A fi necredincios fata de aceasta numire sfanta, sau a-i face pe altii sa faca astfel este a dispretui ce este sfintit si a comite o crima. In decursul istoriei umane nu s-a considerat, in general, ca o grava incalcare pentru barbat spre a deveni un adulterin. Daca insa femeia facea astfel, era tratata cu cea mai mare severitate. Societatea vorbeste de ,,femeie decazuta”, dar este putin spus despre ,,barbatul decazut”. Porunca se aplica cu egala putere atat sotului, cat si sotiei (Evrei 13,4; Apocalipsa 21,8). 20:15 Sa nu furi. Sa nu furi. Aici este stabilit dreptul la proprietate, drept care trebuie sa fie respectat de altii. Pentru ca societatea sa existe in general, principiul acesta trebuie sa fie aparat, altfel nu exista nici o siguranta si nici o protectie. Totul ar fi anarhie. Porunca aceasta interzice orice fapta prin care, direct sau indirect, obtinem bunurile altuia pe cale necinstita. Mai ales in aceste zile, cand taisul ascutit al moralitatii devine ingrijorator de tocit, este bine sa amintim ca falsificarea, tainuirea defectelor, falsa prezentare a calitatii si folosirea de greutati, sau masuri false, sunt toate fapte ale unui hot de buzunare sau spargator de magazin. Angajatii fura cand iau un ,,comision” necunoscut superiorilor lor, sau isi insusesc ceva asupra caruia nu s-a cazut de acord in mod expres, sau neglijeaza sa faca orice lucrare pe care s-au inteles s-o faca, ori o aduc la indeplinire in mod neglijent, sau pagubesc bunul proprietarului prin lipsa de atentie, ori il micsoreaza prin risipa. Patronii fura cand retin de la angajatii lor beneficiile pe care le-au fagaduit, sau ingaduie ca salariile lor sa fie platite cu intarziere, ori ii obliga sa lucreze peste timpul de lucru fara a fi remunerati cum trebuie, sau ii priveaza de orice alta recompensa la care au dreptul rezonabil sa se astepte. Fura acela care ascunde lucruri de un inspector vamal, sau le prezinta intr-un fel oarecum gresit, ori falsifica sau inseala la darea restului, sau cel care inseala pe negustori, contractand o datorie pe care n-o poate plati niciodata, sau cel care, avand in vedere un faliment iminent, transfera proprietatea lui asupra unui prieten, cu intelegerea ca mai tarziu sa fie restituita, sau recurge la vreun asa numit siretlic comercial. Cu exceptia celor care sunt stapaniti de spiritul de cinste, care iubesc dreptatea, echitatea si umblarea cinstita, cei care au ca lege a vietii sa le faca altora asa cum ar dori ca altii sa le faca lor vor insela, intr-un fel sau altul, pe ,,aproapele” lor. Putem fura de la altii intr-un fel mai subtil, jefuindu-le credinta in Dumnezeu prin indoiala si critica, prin efectul nimicitor al unui exemplu rau cand aveau incredere, incurcandu-i si lasandu-i perplecsi prin afirmatii pe care ei nu sunt pregatiti sa le inteleaga, prin vorbaria nimicitoare si barfitoare care ii poate lipsi de numele si caracterul lor bun. Orice lucru retinut de la altul, fiind pe drept al lui, sau este insusit pentru folosinta proprie ceva ce apartine altcuiva – constituie furt. A obtine credit pentru lucrarile sau ideile altora, a folosi ceva ce nu ii apartine fara permisiunea proprietarului, sau a profita de un altul in orice fel – inseamna furt. Numele bun al barbatului si femeii, o Doamne Este bijuteria cea mai mare a sufletului lor: Cine fura punga mea, fura ceva fara valoare; este ceva si nimic; A fost a mea, este a lui si sclava pentru mii; Dar cel ce-mi fura numele meu cel bun, Fura ceva ce nu-l imbogateste, Dar pe mine ma saraceste cu adevarat. 20:16 Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau. Marturie stramba. Porunca aceasta poate fi calcata in mod public prin marturie mincinoasa depusa intr-o sala de judecata (cap. 23,1). Juramantul fals a fost intotdeauna considerat o serioasa ofensa contra societatii si a fost pedepsita ca atare. La Atena, marturia mincinoasa era aspru amendata. Daca era condamnat de trei ori pentru aceasta crima, se pierdeau drepturile civile. La Roma, o lege a celor Douasprezece Table il condamnau pe delincvent sa fie aruncat cu capul inainte de pe stanca Tarpeian. In Egipt, pedeapsa consta in taierea nasului si urechilor. Aceasta interdictie a Decalogului este calcata adesea prin vorbirea de rau, prin care caracterul cuiva este ponegrit, motivele sale sunt gresit prezentate si reputatia lui este depreciata. Prea multi considera o prostie a lauda si a vorbi de bine pe semeni. Ei simt un fior vicios in a scoate la iveala defectele din purtarea altora, judecand motivele lor si criticand straduintele lor. Deoarece, din nefericire, multi sunt gata si nerabdatori sa asculte la aceasta presupusa intelepciune, fiorul creste si eul egoist si pacatos al defaimatorului este sporit. Porunca aceasta mai poate fi calcata si de catre cei care tac cand aud cum este calomniat un om nevinovat. Ea poate fi calcata printr-o ridicare de umar, sau printr-o arcuire de sprancene. Oricine falsifica in vreun fel oarecare adevarul cel curat, cu scopul de a castiga foloase personale sau pentru orice alt scop, se face vinovat de ,,marturie mincinoasa”. 20:17 Sa nu poftesti casa aproapelui tau; sa nu poftesti nevasta aproapelui tau, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici magarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tau. Sa nu poftesti. Porunca a zecea este suplimentara fata de a opta, pentru ca pofta este radacina din care creste furtul. De fapt, porunca a zecea loveste la radacina celorlalte noua. Ea reprezinta un progres hotarat dincolo de moralitatea oricarui alt cod antic. Cele mai multe coduri nu merg mai departe de fapta si numai cateva vorbesc despre cugete, dar nici unul nu-si propune sa le reglementeze. Interdictia aceasta este fundamentala pentru experienta umana, prin aceea ca patrunde motivele dincolo de fapta exterioara. Ea ne invata ca Dumnezeu vede inima (1 Samuel 16,7; 1 Regi 8,39; 1 Cronici 28,9; Evrei 4,13) si se intereseaza mai putin de actul exterior, decat de cugetul din care izvoraste actiunea. Ea stabileste principiul ca pana si gandurile inimii noastre ajung sub jurisdictia Legii lui Dumnezeu, ca suntem tot atat de raspunzatori de ele ca de faptele noastre. Cugetul cel rau nutrit promoveaza o dorinta rea, care cu timpul da nastere la o fapta rea (Proverbe 4,23; Iacov 1,13-15). Un barbat se poate abtine de la adulter din cauza pedepselor sociale si civile care urmeaza astfel de incalcari, cu toate acestea in ochii Cerului el poate fi tot asa de vinovat ca si cand a comis in realitate fapta (Matei 5,28). Aceasta porunca de baza descopera adevarul profund ca nu suntem robi neajutorati ai patimilor si dorintelor noastre naturale. Inlauntrul nostru este o putere, vointa, care sub controlul lui Hristos, poate inabusi fiecare patima si dorinta nelegiuita (Filipeni 2,13). Ea rezuma Decalogul, afirmand ca omul este esentialmente o fiinta morala libera. 20:18 Tot poporul auzea tunetele si sunetul trambitei si vedea flacarile muntelui, care fumega. La privelistea aceasta, poporul tremura, si statea in departare. Poporul tremura. Mai bine, ,,ei tremurau”. Grozaviile de la Sinai – tunetele, fulgerele, zgomotul trompetei, muntele care fumega, norul si glasul care vorbea din el – a inspirat poporului teama sfanta (Deuteronom 5,23-31). 20:19 Ei au zis lui Moise: Vorbeste-ne tu insuti, si te vom asculta: dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu, ca sa nu murim. Verset ce nu a fost comentat. 20:20 Moise a zis poporului: Nu va spaimantati; caci Dumnezeu a venit tocmai ca sa va puna la incercare, si ca sa aveti frica Lui inaintea ochilor vostri, pentru ca sa nu pacatuiti. Nu va spaimantati. Moise a linistit poporul cu asigurarea calma ca nu trebuie sa se teama. Scopul lui Dumnezeu a fost sa imprime in mintea lor o idee care nu se mai poate sterge despre maiestatea si puterea Lui, ca o retinere de la pacatuire. Izraelitii inca aveau dificultati in cunoasterea lui Dumnezeu si, prin urmare, aveau nevoie de disciplina fricii, pana la vremea cand urmau sa fie gata spre a fi calauziti de glasul delicat al iubirii. 20:21 Poporul statea in departare; iar Moise s-a apropiat de norul in care era Dumnezeu. Moise s-a apropiat. In timp ce poporul s-a retras, probabil pana la usa corturilor lor, Moise sa apropiat de Dumnezeu. In contrast cu teama, care i-a indepartat pe semenii lui izraeliti de Dumnezeu, servul Domnului, prin curajul credintei si consacrarii, s-a apropiat de Domnul. El urma sa se afle acolo unde era Dumnezeu. Unii, din cauza starii lor pacatoase, sunt respinsi de prezenta divina; altii, din cauza inimii lor cinstite, gasesc cea mai mare satisfactie in partasia cu Creatorul lor (Matei 8,34; Luca 4,42; Iov 23,3; Psalmi 42,1.2). Oamenii care au pacatuit mult si care, din cauza aceasta, pot sa-L vada pe Dumnezeu doar ca pe ,,un razbunator ca sa pedepseasca” si ,,un foc mistuitor” (Romani 13,4; Evrei 12,29), adesea pierd din vedere atributele mult mai delicate ale lui Dumnezeu si inceteaza sa simta ca El este Tatal lor ,,plin de indurare si milostiv” (Exod 34,6; Psalmi 86,15; 103,13). 20:22 Domnul a zis lui Moise: Asa sa vorbesti copiilor lui Israel: Ati vazut ca v-am vorbit din ceruri. Asa sa vorbesti. Cu textul acesta incepe ,,cartea legamantului” (cap. 24,7), care se incheie cu cap. 23. El este o largire amanuntita a principiilor cuprinse in Decalog, si este alcatuit din diferite legi civile, sociale si religioase. Din cap. 24,4.7, suntem facuti sa credem ca legile primite de Moise la Sinai imediat dupa darea celor Zece Porunci au fost scrise si adunate intr-o carte cunoscuta sub numele de ,,cartea legamantului”, care era considerata deosebit de sfanta. Urmand ordinea Decalogului, primele si cele mai insemnate legi sunt acelea care se ocupa cu inchinarea la Dumnezeu (v.23-26). Dupa aceea, urmeaza legi privind respectarea drepturilor persoanelor (cap. 21,1-32), incepand cu drepturile robilor si sfarsind cu compensarea care trebuia sa fie facuta pentru ranile pricinuite de vite. Sectiunea a treia se ocupa cu drepturile de proprietate (cap. 21,33 la cap. 22,15). Partea care a mai ramas din ,,carte” prezinta diferite legi, unele privind probleme divine, altele privind probleme umane, in general inrudite cu organizarea civila a statului. Codul acesta contine vreo 70 de legi distincte. Ati vazut. Aceasta este o semnificativa aducere aminte ca Autorul acestor legi civile este Acelasi care a rostit cele Zece Porunci in mijlocul tunetelor de pe Sinai. 20:23 Sa nu faceti dumnezei de argint si dumnezei de aur, ca sa-i puneti alaturi de Mine; sa nu va faceti alti dumnezei. Dumnezei de argint. Aceasta repetare a interdictiei poruncii a doua se explica prin imensa idolatrie a timpului. Cat de puternica a fost aceasta presiune idolatra este aratat de faptul ca atunci cand poporul a considerat ca Moise i-a parasit, si-au facut numaidecat un vitel de aur (cap. 32). Dar ,,Dumnezeu este Duh” (Ioan 4,24). Pentru ca ei sa nu I se poata inchina prin reprezentari materiale, Dumnezeu a ramas nevazut atunci cand a vorbit din norul de pe muntele Sinai (Deuteronom 4,12). 20:24 Sa-Mi ridici un altar de pamant, pe care sa-ti aduci arderile-de-tot si jertfele de multumire, oile si boii. In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine, si te voi binecuvanta. Un altar de pamant. Altarele erau principale in religiile din antichitate. Adesea erau facute din pamant, brazde de iarba, sau pietre adunate pe loc. Probabil ca altarele patriarhale erau de felul acesta (Geneza 8,20; 12,7; 13,18; 22,9). Acum se dadea porunca sa fie continuata aceeasi folosire, pentru motivul ca altarele construite din ,,pietre cioplite” ar incuraja idolatria, deoarece chipurile care puteau fi gravate pe altare ar deveni obiecte de inchinare. Arderile de tot. Faptul ca acestea sunt prezentate aici fara explicatie arata ca jertfele erau deja cunoscute, dupa cum era intr-adevar cazul (Geneza 8,20; 22,9.13). Nu cu mult inainte, Ietro a adus o jertfa in tabara lui Israel (Exod 18,12). Cu toate ca timp de multi ani iudeii nu mai jertfisera lui Dumnezeu in Egipt (vezi PP 333), este evident ca ei au pastrat ideea de a face asa. Moise i-a cerut lui Faraon ingaduinta de a merge in pustie tocmai pentru scopul de a aduce jertfe (cap. 8,25-27; 10,24.25). Arderea de tot simboliza consacrarea personala si supunerea de sine (Levitic 6,8-13; Psalmi 51,16-19), iar jertfa de pace, o reinnoita partasie cu Dumnezeu si multumire (Levitic 7,11-34). Desi am trecut de vremea jertfelor materiale ca acestea, inca noi mai suntem invitati de Dumnezeu sa-I aducem ,,jertfe duhovnicesti” (1 Petru 2,5) de supunere (Romani 12,1), ,,duh zdrobit” (Psalmi 51,17), si de bucurie si aducere de multumiri (Psalmi 27,6; 107,22). Voi veni la tine. Aceasta este o fagaduinta conditionala care urmeaza sa fie implinita daca poporul avea sa ridice altare asa cum se cuvine si vor aduce jertfe potrivite in ,,toate locurile” unde Dumnezeu Isi va auzi Numele. 20:25 Daca-Mi vei ridica un altar de piatra, sa nu-l zidesti din pietre cioplite; caci cum iti vei pune dalta in piatra, o vei pangari. Altar de piatra. In cazurile in care, neimpotrivindu-se preferintei divine din versetul precedent, poporul avea sa ridice un altar de piatra mai durabil si onorabil, Dumnezeu cerea ca pietrele sa fie lasate in starea lor bruta, naturala. Pune dalta. Aici, din nou in dorinta Lui arzatoare, insuflata de iubire, ca poporul sa nu fie corupt de idolatrie, Dumnezeu interzice gravarea altarelor cu obiecte care puteau sa-i duca la idolatrie. Este sugerata mai departe ideea ca, daca ne permitem sa punem ceva de-al nostru in jertfa, ca temei pentru primire, o facem sa fie zadarnica. Amestecul, chiar daca este bine intentionat, inseamna profanare. Altarul eului nu este altarul lui Dumnezeu. Jertfele aduse pe el nu pot sa-L satisfaca. Jertfele aduse pe el pot sa satisfaca pe inchinator; ele nu-I pot placea lui Dumnezeu. Sa nu pierdem invatatura care se afla in experienta lui Cain (Geneza 4,3.4). Stalpul lui Simeon Stalpnicul n-a ridicat valoarea rugaciunilor lui. Rugaciunile noastre ar ajunge mai degraba la cer, daca ar veni dintr-o inima zdrobita la picioarele stalpului (vezi Isaia 66,1, 2). 20:26 Sa nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca sa nu ti se descopere goliciunea inaintea lui. Pe trepte. Nu este de ajuns ca jertfa sa fie adusa din motive curate. Ea trebuie sa fie adusa intr-un fel curat si respectuos. Desi porunca aceasta a fost indreptata in mod deosebit impotriva indecentelor pasionale si entuziaste unite cu idolatria, ea ilustreaza un adevar vesnic. Dumnezeu cere decenta si ordine in inchinarea Sa (1 Corinteni 14,40). Dumnezeu Se uita la caracter, dar El cere de asemenea ca si caracterul sa armonizeze cu purtarea. Decor, imbracaminte si atitudine potrivite sunt imperioase pentru inchinarea lui Dumnezeu. Instructiunile amanuntite pe care Dumnezeu le-a dat lui Israel cu privire la felul in care aveau sa-I aduca inchinare scot la iveala faptul ca nimic nu este fara importanta inaintea Lui. Adesea, credinciosia in lucrurile care pot parea ,,mici” hotaraste daca ni se pot incredinta ,,lucruri mari” (Luca 16,10). Comentariile lui Ellen G. White 1-26 Ev 232; PP 305-310; SR 140-148; 9T 211 1 MB 73 1-6 3T 296 1-17 GC vi; ML 163; 5T 445 1-19 FE 237, 287, 506; PP 336, 366 2 PP 305; SR 140 3 AA 151; CS 123, 145; CT 248; FE 312; MYP 316; PK 177, 182, 210, 624; PP 305, 317; SR 140, 299; Te 38; 1T 484, 486, 506; 2T 45; 3T 340, 543; 4T 632; 5T 173, 250; 6T 10 4 PK 100; PP 305, 336; SR 140 4-6 EW 211 5 PK 100; PP 305, 306; SR 140; 4T 249; 5T 300 6 PP 306; SR 140; 4T 250 7 EW 70; MB 102; ML 282; PP 306; SR 140 8 DA 283; EW 34, 65, 85; GC 605; LS 95, 101; ML 287; MM 49, 50; PP 336; SL 54; 2T 703; 4T 249; 6T 353, 359; 9T 212 48-10 ML 231 8-11 EW 217; GC 434; PP 111, 307, 336; SR 140, 380; TM 135; 1T 76, 532; 2T 583; 4T 247; 6T 38; 8T 197 9 MM 50; 4T 249 9,10 EW 255; 4T 252 10 CS 66; EW 33, 69; GC 447, 576; LS 101; MM 215; PP 525; 4T 114 10,11 GC 437 11 Ed 250; ML 140 12 AH 283, 292, 299, 302, 360; DA 146; FE 101, 104, 403; ML 278; MYP 331, 444; PP 308, 337; SR 141; 1T 217, 401, 498; 2T 80; 3T 151, 232, 294; 5T 108, 125 13 MB 89; PP 148, 308; SR 141 14 AH 55, 327, 346; MB 93, 99; PP 308; SR 141; 2T 457; 4T 138, 141, 215 15 AH 58, 392; CH 283; FE 102; MYP 446; PP 308; SR 141 16 AH 250; CH 284; MB 104; MH 193; PP 309; SR 141; 4T 312, 331 17 CS 145; PP 309, 365; SR 141 18-23 SR 142 19 FE 506; TM 99; 4T 514 19-21 PP 310 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: