2:9 Fata lui Faraon i-a zis: Ia copilul acesta, alapteaza-mi-l, si iti voi plati. Femeia a luat copilul, si l-a alaptat.
Iti voi plati. Deoarece copilasul, un evreu, a fost pus intr-un camin evreiesc, trebuiau sa fie luate masuri pentru a clarifica presupusa legatura a lui Iochebed fata de el ca doica. Pentru a arata in mod clar ca el devenise proprietatea fiicei lui Faraon, pentru a reduce la tacere intrebarile despre originea sa si despre motivele pentru care este pastrat in viata si pentru a inchide gura informatorilor care ar fi dorit sa-l vada omorat, asa cum erau alti baieti evrei, printesa a aratat plata pe care urma s-o plateasca pentru ingrijirea data lui.
Femeia a luat copilul. Este semnificativ ca Iochebed nu este numita aici ,,mama” lui Moise, ci simplu ,,femeia”. Se pare ca ea n-a tradat nici prin cuvant si nici prin fapte adevaratele simtaminte, nici n-a dezvaluit adevarata ei legatura fata de copil. Ce stapanire de sine trebuie sa fi cerut acel moment de tensiune nu poate spune nici o limba. Ea a luat copilul cum l-ar fi luat o straina, totusi in inima ei era bucurie pasionata. Daca ar fi fost mai putin vigilenta doar pentru o clipa, tulburarea ar fi putut descoperi scopul urmarit de ea. Totul depindea de ramanerea ei calma in cele mai grele imprejurari – dar iubirea poate sa indure toate lucrurile. Problema cea mare care sta la temelia oricarei slujiri nu este atat de mult una de intelect, cat de inima, mentinuta de puterea sustinatoare a lui Dumnezeu.