19:8 Tot poporul a raspuns: Vom face tot ce a zis Domnul! Moise a spus Domnului cuvintele poporului.
Tot ce a zis Domnul. Fiind convinsi si siguri in inimile lor ca prevederile legamantului aveau sa fie drepte si bune si doritori de a-si asigura pentru ei insisi si pentru urmasii lor binecuvantarile pe care le fagaduise Domnul, batranii au acceptat de indata legamantul, inainte de a cunoaste care aveau sa fie conditiile lui exacte. Era de dorit ca poporul sa exprime bunavointa de a intra intr-un astfel de legamant propus de Dumnezeu si sa se aiba timp de cugetare asupra problemei, inainte de a fi chemat sa faca ratificarea formala a acestuia. Daca erau dispusi sa asculte de Dumnezeu, amanuntele legamantului aveau sa urmeze. Cu toate acestea, in timp ce nu exista nici o indoiala in ce priveste dorinta nobila a izraelitilor de a raspunde la chemarea la ascultare a lui Dumnezeu, ei au intrat in legamant, cunoscandu-se prea putin pe ei insisi si fara nici o apreciere a capacitatii lor de a respecta preceptele divine si a implini astfel partea lor de legamant. Ca atatea suflete inselate, ei au crezut ca n-aveau decat sa incerce sa faca. Dumnezeu a ingaduit incercarea cu scopul ca ei sa poata descoperi neputinta lor si astfel sa fie calauziti a-si pune nadejdea in Dumnezeu. Propria experienta a lui Pavel este un potrivit caz in acest sens (vezi Romani 7).
Strigatul spontan: ,,Vom face tot ce a zis Domnul”, a fost fara indoiala o demonstratie de entuziasm religios superficial, o reactie de moment fata de un adevar maret si sublim. Lipsea spiritul de convertire adanca, dorinta serioasa de a indeplini cerintele lui Dumnezeu (Deuteronom 5,29). Nu este de mirare ca poporul a apostaziat curand si s-a inchinat la vitelul de aur (Exod 32).