19:5 Acum, daca veti asculta glasul meu, si daca veti pazi legamantul Meu, veti fi ai Mei dintre toate popoarele, caci tot pamantul este al Meu;
Daca veti asculta. Mai degraba decat sa le porunceasca evreilor sa respecte legamantul Sau, dupa cum si era dreptul Sau suveran, Dumnezeu, in mod binevoitor, l-a invitat pe poporul Sau sa faca ceva ce avea sa fie spre folosul lor. Singura cale pe are putem umbla cu Dumnezeu este aceea a ascultarii. Dumnezeu nu putea consimti sa fie Dumnezeul lor, sau ei sa fie poporul Lui ales, decat cu conditia ascultarii. Harul Evangheliei lui Isus Hristos care aduce mantuire pentru toti oamenii (Tit 2,11) nu-i dezlega de obligatia de a asculta de legea divina (Romani 3,31). Credinta in Hristos care mantuieste este unita inseparabil de puterea lui Hristos care locuieste inauntru si il face pe om in stare sa respecte cele Zece Porunci (Romani 8,1-4). Isus si apostolii au afirmat in modul cel mai accentuat principiul ascultarii de Legea divina (Matei 5,17.18; 19,16.17; 1 Corinteni 7,19; Iacov 1,25; 2,10-12; 1 Ioan 2,3.4).
Legamantul meu. Legamantul pe care l-a facut Dumnezeu cu Israel la Sinai este numit de obicei ,,vechiul legamant” (Evrei 8,13). Datorita neputintei poporului de a aprecia pe deplin scopul lui Dumnezeu si de a intra in adevaratul spirit al legamantului, el se afla in contrast fata de cel nou, sau legamantul Evangheliei, dupa cum urmeaza: (1) Acesta era mai simplu (Galateni 4,1-5). (2) Era mai strans legat de rituri si ceremonii exterioare (Evrei 9,1). (3) Prevederile lui erau in mare masura pedepse si rasplatiri, deoarece fiind niste ,,copii” acestea erau singurele stimulente pe care Israel era pregatit sa le priceapa (Galateni 4,3; PP 371). (4) Binecuvantarile lui erau in mare masura vremelnice. (5) Se intemeia pe implinire omeneasca si pe fapte bune, mai degraba decat pe har divin si Mantuitor din pacat (vezi comentariul pentru Exod 19,8). Binecuvantarea principala a noului legamant este ca prin credinta in Hristos, credinciosului ii este impartasita puterea de a implini ,,dreptatea Legii” (Romani 8,1-4; compara cu Fapte 13,37-39)
Dumnezeu i-a ingaduit lui Israel sa incerce sa respecte legea, ca astfel sa-si poata da seama de neputinta lor de a face ceva ce, in mod gresit, considerau ca sunt in stare sa faca. In felul acesta, aveau sa fie calauziti de la increderea in ei insisi la increderea in Dumnezeu, de la increderea in propriile straduinte la credinta in implinirea divina. Astfel, Legea avea sa devina mijlocul de a-i conduce la Hristos ca singurul lor Mantuitor din pacat (Galateni 3,23-26). Astfel a fost pregatita calea pentru legatura noului legamant, Evanghelia harului divin, Legea respectata in si prin Hristos (Ieremia 31,31-34; Romani 3,21-31; 8,1-4; Evrei 8,7-11). Cum declara si Pavel, aceasta relatie a noului legamant nu desfiinteaza prin credinta legea” (Romani 3,31). Legea ramane standardul datoriei, norma practicei sfinte. Noul legamant statorniceste Legea ca vesnicul cod al dreptatii fara de care nu poate fi nici un fel de conduita sfanta.
Veti fi ai mei. Mai degraba ,,avutul meu” (RSV; vezi si Psalmi 135,4; Isaia 43,1-4). In fata lui Dumnezeu, nici o alta natiune nu era egala cu Israel. Fiecare copil al lui Dumnezeu, fiecare crestin consacrat este un giuvaer in coroana Domnului nostru, si asa si este considerat de El (Maleahi 3,17; vezi comentariul pentru 1 Petru 2,9).