19:10 Si Domnul a zis lui Moise: Du-te la popor, sfinteste-i azi si maine, si pune-i sa-si spele hainele.
Sfinteste-i. Domnul era gata sa proclame personal sfanta Sa Lege, cu scopul de a indeparta orice suspiciune ca Moise ar avea ceva de-a face cu alcatuirea ei. Prezenta lui Dumnezeu cerea sfintire, fara de care nimeni nu-L poate vedea (Evrei 12,14). Sfintirea este prin excelenta o problema a spiritului, a fi ,,curat cu inima” (Matei 5.8), Faptele exterioare de pregatire aveau ca scop sa imprime asupra poporului nevoia de pregatire a inimilor lor in vederea intalnirii cu Dumnezeu (1 Tesaloniceni 5,23; 1 Ioan 3,3). Desi pentru egipteni curatirea insemna spalarea corpului, cuprinzand taierea parului de pe cap, si uneori de pe corpul intreg, se pare ca izraelitii s-au curatit numai prin spalare.
Sfintenia trebuie sa fie considerata in mod serios de fiecare data cand ne apropiem de Dumnezeu. Cei care sunt nesfinti nu vor fi respinsi de El, daca vin cu pocainta si accepta harul lui Hristos. El il primeste pe cel pacatos ca sa-l poata face sfant, si astfel sa-l califice pentru partasia cu Dumnezeu (Efeseni 1,4; 5,25-27; Tit 2,11-14). Deoarece Legea care avea sa fie data in curand este
o expresie a sfinteniei lui Dumnezeu, era numai potrivit ca poporul sa se pregateasca s-o primeasca, sfintindu-se ei insisi. Daca izraelitii aveau sa fie poporul lui Dumnezeu, era imperios ca ei sa aprecieze sfintenia acestei legaturi. De aceea, putem intelege de ce a facut Dumnezeu din darea legii o ocazie de a impresiona adanc si in mod dramatic poporul cu convingerea sfinteniei si importantei ei. Acest lucru a fost in mod deosebit necesar, deoarece evreii oprimati de stapanii lor egipteni pierdusera in mare masura cunostinta caracterului si maiestatii lui Dumnezeu
Azi si maine. Dupa traditia iudaica, aceasta ar fi ziua a patra si a cincia a lunii Sivan, Decalogul fiind dat in ziua a sasea. Cele doua zile de pregatire trebuiau sa scoata in evidenta sfintenia evenimentului.
Spele. Cei bogati isi puteau schimba hainele cand era necesar, dar cei din popor, in general din clasele mai sarace, neavand haine de schimb, trebuiau sa le spele pe acelea pe care le purtau (Levitic 15,5).