18:1 Ietro, preotul Madianului, socrul lui Moise, a aflat tot ce facuse Dumnezeu pentru Moise si poporul Sau Israel; a aflat ca Domnul scosese pe Israel din Egipt.
Ietro, preotul Madianului. Vezi comentariul pentru cap. 2,16.18.
18:2 Ietro, socrul lui Moise, a luat pe Sefora, nevasta lui Moise, care fusese trimisa acasa.
Sefora, nevasta lui Moise. Vezi comentariul pentru cap. 2,21.
Fusese trimisa acasa. Unii comentatori cred ca Sefora l-a parasit pe sotul ei suparata dupa circumciderea fiului ei pe drum spre Egipt (Exod 4,24.26). Acest punct de vedere nu este de retinut, deoarece raportul nu spune ca ea s-a intors la tatal ei, ci ca Moise a trimis-o inapoi. El a facut aceasta pentru siguranta ei (PP 255), avand in vedere pericolul la care s-ar fi expus Sefora si fiii ei in Egipt, in timpul luptei cu Faraon (PP 383).
18:3 A luat si pe cei doi fii ai Seforei; unul se numea Ghersom (Strain), caci Moise zisese: Locuiesc ca strain intr-o tara straina,
Ghersom. Vezi comentariul pentru cap. 2,22.
18:4 iar celalalt se numea Eliezer (Ajutorul lui Dumnezeu), caci zisese: Dumnezeul tatalui meu mi-a ajutat, si m-a scapat de sabia lui Faraon.
Eliezer. Al doilea fiu al lui Moise n-a fost amintit mai inainte pe nume, dar probabil ca a fost cel circumcis de Sefora pe drum spre Egipt (cap. 4,25). Eliezer inseamna ,,Dumnezeul meu este ajutorul meu”. In contrast, numele dat de Moise primului sau fiu, Ghersom, inseamna ,,exilare” (cap. 2,22), reflectand un spirit de intristare firesc fata de un exil. Numele celui de-al doilea fiu da pe fata recunostinta tatalui pentru ocrotirea divina de care s-a bucurat in timpul fugii lui din Egipt. Faptul ca numele lui Eliezer este amintit si explicat aici pentru prima data nu este un motiv intemeiat a crede ca el fusese fara nume. Din 1 Cronici 23,17 aflam ca Eliezer a avut numai un fiu, Rehabia, ai carui urmasi devenisera numerosi pe vremea lui Solomon.
18:5 Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii si nevasta lui Moise in pustie unde tabara el, la muntele lui Dumnezeu.
Muntele lui Dumnezeu. ,,Muntele lui Dumnezeu” unde Ietro l-a gasit pe Moise si pe izraelitii tabarati, era Horeb (cap. 3,1). In vecinatatea lui aparuse Dumnezeu lui Moise in rugul aprins. Tot aproape de aici lovise Moise stanca si a dat apa poporului sau insetat (cap. 17,6).
18:6 A trimis vorba lui Moise sa-i spuna: Eu, socrul tau Ietro, vin la tine cu nevasta ta si cu cei doi fii ai tai.
A trimis vorba. Textul ebraic mai poate fi tradus si ,,si cineva a zis”, sau ,,si s-a spus”. Aceasta concorda mai bine cu contextul pentru ca Ietro si Moise inca nu se intalnisera (vezi v.7). Se pare ca Ietro, ajungand in apropierea taberei, a trimis un sol la Moise care a vorbit in numele lui si a anuntat venirea sa. In RSV se citeste, ,,si cand cineva i-a spus lui Moise”.
18:7 Moise a iesit inaintea socrului sau, s-a aruncat cu fata la pamant, si l-a sarutat. S-au intrebat unul pe altul de sanatate, si au intrat in cortul lui Moise.
Moise a iesit. Politetea orientala cerea o astfel de purtare in cazul unui oaspete onorat, sau chiar a spune bun venit (vezi Geneza 18,2; 19,1; Luca 15,20, etc.). Era evidenta intentia lui Moise de a-l primi pe Ietro cu toata cinstea si respectul posibil. El nu numai ca i-a iesit in intampinare, dar s-a prosternat inaintea lui ca inaintea unui superior.
18:8 Moise a istorisit socrului sau tot ce facuse Domnul impotriva lui Faraon si impotriva Egiptului, din pricina lui Israel, toate suferintele care venisera peste ei pe drum, si cum ii izbavise Domnul din ele.
Moise a istorisit. Probabil ca Ietro auzise ceva despre istoria eliberarii lui Israel. Vesti despre evenimentele miraculoase care au precedat Exodul, ca si victoria asupra ostirii egiptene la Marea Rosie, trebuie sa se fi raspandit ca focul salbatic prin tarile limitrofe cu Egiptul.
18:9 Ietro s-a bucurat pentru tot binele, pe care-l facuse Domnul lui Israel, si pentru ca-l izbavise din mana Egiptenilor.
Verset ce nu a fost comentat.
18:10 Si Ietro a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, care v-a izbavit din mana Egiptenilor si din mana lui Faraon, El, care a izbavit poporul din mana Egiptenilor!
Binecuvantat sa fie Domnul. Fiecare aspect as comportarii lui Ietro il arata a fi un barbat religios si un credincios in adevaratul Dumnezeu. O dovada frapanta despre aceasta este aceasta multumirea fata de Domnul, Dumnezeul izraelitilor.
A izbavit poporul. O repetare a ceea ce fusese deja spus in prima parte a versetului. Facand ca Septuaginta, RSV omite ultima clauza a versetului. Traducerea RSV, nu si LXX, insereaza clauza aceasta in mijlocul v.11.
18:11 Cunosc acum ca Domnul este mai mare decat toti dumnezeii; caci in lucrul in care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus de ei.
Cunosc acum. Textul acesta nu este usor de explicat si a fost luat de unii comentatori ca o dovada ca Ietro era un politeist. Totusi, Ietro era evlaviosul preot al Madianului” (PP 301). Aici, cu dovada suplimentara repovestita de Moise, Ietro reafirma pur si simplu credinta sa in Dumnezeul cel adevarat.
Caci in lucrul. Afirmatia aceasta este mai putin clara decat cea precedenta. Traducatorii lui KJV se pare ca au inteles pe Ietro ca spunand ca Dumnezeu s-a dovedit superior zeilor Egiptului. O traducere mai literala ar fi ,,chiar in lucrurile in care ei (egiptenii) s-au purtat cu mandrie impotriva lor (izraelitilor)”. O redare de felul acesta vede superioritatea Domnului descoperita in felul in care a fost umilita mandria egiptenilor prin puterea lui Dumnezeu (vezi comentariul pentru v.10).
18:12 Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu o ardere de tot si o jertfa de mancare. Aaron si toti batranii lui Israel au venit si au luat parte la masa cu socrul lui Moise, inaintea lui Dumnezeu.
A adus o ardere de tot. Jertfele au fost instituite de Dumnezeu insusi de indata ce a intrat pacatul in lume (vezi Geneza 3,21; 4,3, 4). Practica aducerii de jertfe a fost perpetuata de toti aceia care cunosteau si onorau pe Dumnezeu (vezi Geneza 4,4; 8,20; 12,7.8; 22,13; etc.). Asemenea lui Melhisedec (Geneza 14,18), Ietro a fost recunoscut ca preot al adevaratului Dumnezeu (Exod 2,16; PP 301) si de aceea avea dreptul sa aduca jertfe. S-ar parea, totusi, ca in general madianitii erau idolatri (Numeri 25,17.18; 31,16). Moise, Aaron si batranii lui Israel n-ar fi luat parte la o jertfa de mancare, daca aceasta ar fi fost intinata de practici pagane, sau adusa la indeplinire de un om care nu era un inchinator al Dumnezeului cerurilor.
Au luat parte la masa. Din jertfa arderii de tot nu s-a mancat nimic. Aceasta era consumata in intregime, deoarece era considerata ca apartinand in intregime lui Dumnezeu (Levitic 1,3-17). Celelalte jertfe amintite aici erau de asa fel incat, dupa ce sangele fusese varsat inaintea lui Dumnezeu si anumite parti de carne arse pe altar, ,,batranii puteau sa manance ceea ce a mai ramas (vezi 1 Samuel 2,15.16).
18:13 A doua zi, Moise s-a asezat sa judece poporul; si poporul a stat inaintea lui de dimineata pana seara.
Moise s-a asezat sa judece. In vremurile de demult, un conducator, fie rege, print sau conducator de semintie, exercita si slujba de judecator. Puterea legislativa, executiva si judiciara, toate erau investite in acelasi om. Timp de mai multe secole inainte de monarhie, conducatorii lui Israel au fost numiti ,,judecatori” si administrarea lor se referea la ,,judecata”. Ca si acesti urmasi ai lui Moise, conducatorii Cartaginei purtau de asemenea titlul de ,,judecatori”. De pe vremea cand a fost acceptat in calitate de conducator de popor (cap. 4,29-31), Moise apare ca socotindu-se obligat sa asculte si sa hotarasca asupra tuturor plangerilor care se iveau in mijlocul poporului. Pana acum el nu delegase pe nimeni ca autoritate judecatoreasca. Aceasta nu pentru ca pana acum nu i-ar fi venit ideea, pentru ca in Egipt exista un sistem juridic, cu judecatori numiti de rege. Se poate ca el s-a indoit de priceperea de a sluji intr-o astfel de calitate a conationalilor sai, care toata viata lor fusesera sclavi.
Dimineata pana seara. Nu stim daca Moise a fost intotdeauna asa de ocupat cum a fost in ziua de dupa venirea lui Ietro. Comentatorii presupun ca s-au putut ivi multe plangeri din imparteala prazii amalecitilor, sau ca situatia neobisnuita in care s-a aflat poporul insusi, pe neasteptate, dupa eliberarea din robie, a dat nastere la probleme mai multe decat ar fi fost altfel cazul. Ei traisera toata viata lor sub autoritatea rigida logofetilor egipteni, fara libertatea de a hotari ei insisi. Au ajuns pe neasteptate proprii lor stapani, si acum trebuiau sa se uneasca impreuna ca egali. In astfel de imprejurari, viata comuna, linistita si armonioasa, poate exista numai cand toti raman credinciosi regulilor intelese si acceptate in comun.
18:14 Socrul lui Moise a vazut tot ce facea el pentru popor, si a zis: Ce faci tu acolo cu poporul acela? De ce stai singur, si tot poporul sta inaintea ta, de dimineata pana seara?
De ce stai singur? Observatia lui Ietro nu s-a referit la tehnica judecatii lui Moise. El n-a obiectat, cum cred unii comentatori, fata de faptul ca Moise sedea in timp ce poporul statea in picioare, ca fiind umilitor pentru ei. El a protestat insa, ca Moise trebuia sa imparta sarcina sa, trecand anumite sarcini de conducere asupra altora calificati sa le poarte.
18:15 Moise a raspuns socrului sau: Poporul vine la mine ca sa ceara sfat lui Dumnezeu.
Sa ceara sfat lui Dumnezeu. Fara indoiala ca aceasta inseamna ca poporul venea la Moise ca la cineva pe care il privea ca fiind calificat sa vorbeasca inaintea lui Dumnezeu. Ei nu se uitau la Moise asa cum se uitasera la judecatorii pe care ii cunosteau in Egipt, ci l-au considerat ca purtatorul de cuvant numit al lui Dumnezeu. Dupa cat se pare, acesta era si punctul de vedere al lui Moise si, deoarece Domnul nu-l instruise altfel, el socotea de datoria lui sa hotarasca asupra tuturor cazurilor aduse inaintea lui.
18:16 Cand au vreo treaba, vin la mine; eu judec intre ei, si fac cunoscut poruncile lui Dumnezeu si legile Lui.
Fac cunoscut. Unii comentatori fac referinta la porunci si legi ca dovada ca vizita lui Ietro a avut loc dupa darea legii la Sinai. Altii au scos in evidenta ca practica descrisa in aceste text n-ar fi fost necesara dupa darea legii, si ca existenta ei pe timpul vizitei lui Ietro fixeaza vizita ca avand loc inainte ca legea sa fie proclamata lui Israel in mod formal. Explicatia ultima pare sa fie de preferat. Dumnezeu n-a lasat pe poporul Sau timp de mii de ani fara o lege morala. Cain stia ca uciderea era pacat (Geneza 4,8-13), Sem si Iafet au dovedit ca au facut cunostinta cu legea prin ferirea de indecenta (Geneza 9,23), Avraam a pazit poruncile lui Dumnezeu (Geneza 26,5), si chiar regele filistean Abimelec cunostea ca adulterul era un mare pacat” (Geneza 20,9). De aceea, mentionarea despre ,,poruncile Mele, oranduirile Mele si legile Mele” (Geneza 26,5) pe vremea patriarhilor nu este anacronica, ci dovedeste in mod clar ca omul a cunoscut astfel de legi raspandite pe cale divina inainte de Sinai. Moise, care in timpul sederii sale de 40 de ani in pustie a raportat istoria umblarii lui Dumnezeu cu patriarhii, trebuie sa fi fost la curent cu principiile morale enuntate in cartea Genezei.
18:17 Socrul lui Moise i-a zis: Ce faci tu nu este bine.
Verset ce nu a fost comentat.
18:18 Te istovesti singur, si vei istovi si poporul acesta, care este cu tine; caci lucrul este mai presus de puterile tale si nu-l vei putea face singur.
Te istovesti singur. Ietro a dat dovada de intelepciune in sfatul pe care l-a dat ginerelui sau. Este o datorie sacra sa ai in vedere sanatatea cuiva si sa nu se incarce, fara a fi necesar, puterea cuiva.
18:19 Acum asculta glasul meu; am sa-ti dau un sfat, si Dumnezeu va fi cu tine! Fii talmaciul poporului inaintea lui Dumnezeu, si du pricinile inaintea lui Dumnezeu.
Fii talmaciul poporului inaintea lui Dumnezeu. ,,Reprezinta poporul inaintea lui Dumnezeu” (RSV). Raspunzand explicatiei lui Moise privind motivul pentru care poporul venea la el si motivul pentru care el a consimtit sa se ocupe cu diferitele lor cazuri, Ietro a aratat ca una este a alcatui principii, si alta a le aplica. Moise putea sa-si rezerve functiunea legislativa si, in aceasta calitate, sa transmita poporului principii divine. Dar el mai trebuia sa aleaga oameni in stare sa aplice principiile la diferite situatii care se iveau si sa transfere acestor persoane functiunea judecatoreasca de guvernare (v.21, 22).
Du pricinile inaintea lui Dumnezeu. In cazurile grele, Moise prezenta intr-adevar cauza inaintea lui Dumnezeu si obtinea directive de la El cat priveste hotararea care trebuia s-o dea (vezi Numeri 15,32-36; 27,5-11).
18:20 Invata-i poruncile si legile; si arata-le calea, pe care trebuie s-o urmeze si ce trebuie sa faca.
Poruncile si legile. Deosebirea lui Ietro dintre ,,porunci” si ,,legi” nu este clara. Unii privesc ,,poruncile” ca fiind in legatura cu religia si ,,legile” ca reglementari cu privire la probleme civile si sociale. Altii explica pe primele ca prevederi legale ,,specifice”, iar pe celelalte ca ,,generale”. Sfatul lui Ietro, ca Moise trebuie sa le ,,arate calea pe care trebuie s-o urmeze”, descopera in mod clar ca el intelegea ca Moise trebuia sa aseze principii largi spre a garanta egalitatea si dreptatea. Traducerea RSV reda acesti doi termeni ca ,,porunci” sau legile insele, si ,,decizii” sau principiile de urmat in aplicarea legilor.
18:21 Alege din tot poporul oameni destoinici, tematori de Dumnezeu, oameni de incredere, vrajmasi ai lacomiei; pune-i peste popor drept capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cinci zeci si capetenii peste zece.
Oameni destoinici. Ietro n-a sfatuit pe Moise numai sa aleaga ,,oameni destoinici”, ci a enumerat si calitatile pe care sa le aiba acesti oameni – evlavie, integritate morala si cinste. Conceptia lui despre caracterul unui judecator adevarat nu mai lasa de dorit. Daca s-ar cere astazi aceste calitati la alegerea oamenilor din pozitii de raspundere in conducere, taria unei natiuni ar creste mult.
Capetenii. Sistemul propus de Ietro avea sa garanteze tratament nepartinitor pentru toti. Pricinile mici puteau fi astfel hotarate de capii de familie, ,,capetenii peste zece”. Cazurile mai grele urmau sa fie trecute asupra autoritatii superioare, sau curte de apel. Problemele mult mai serioase aveau sa fie aduse la ,,capeteniile peste o mie”.
18:22 Ei sa judece poporul in tot timpul; sa aduca inaintea ta toate pricinile insemnate, iar pricinile cele mai mici, sa le judece ei insisi. In felul acesta iti vei usura sarcina, caci o vor purta si ei impreuna cu tine.
Tot timpul. In locul zilelor de judecata ocazionale, in care Moise sedea sa asculte cazurile si sa dea hotarari toata ziua, trebuiau sa fie luate masuri pentru considerarea prompta a problemelor pe masura ce se iveau.
18:23 Daca vei face lucrul acesta, si daca Dumnezeu iti va porunci asa, vei putea face fata lucrurilor, si tot poporul acesta va ajunge fericit la locul lui.
Si daca Dumnezeu iti va porunci asa. Desi Ietro era convins de faptul ca sfatul lui era bun, precum si de importanta lui in caz ca era urmat, totusi, cu modestie, el a lasat lui Moise alegerea de a-l adopta. Stiind ca ginerele sau lucreaza in acord cu instructiunile divine in toate chestiunile, el a inteles ca succesul planului avea sa fie asigurat, numai daca va fi aprobat de Dumnezeu, si ca Moise avea sa-l accepte doar in aceste conditii. Faptul ca Moise a procedat in armonie cu sfatul lui Ietro este o dovada ca el a primit aprobarea divina, si ca dandu-l, Ietro trebuie sa fi fost inspirat de Duhul lui Dumnezeu.
18:24 Moise a ascultat sfatul socrului sau, si a facut tot ce spusese el.
Verset ce nu a fost comentat.
18:25 Moise a ales oameni destoinici din tot Israelul, si i-a pus capetenii ale poporului, capetenii peste o mie, capetenii peste o suta, capetenii peste cincizeci si capetenii peste zece.
Moise a ales oameni destoinici. Versetele 24-26 lasa impresia ca Moise a ascultat de indata de sfatul lui Ietro. Deuteronom 1,9-15 arata ca Moise, in realitate, nu a facut aranjamente pentru alegerea acestor judecatori, decat dupa ce legea a fost data pe Sinai. Dupa cate se pare, Moise asteptat aprobarea divina a planului. Executarea planului este redata aici conform obiceiului lui Moise de a trata subiectele mai degraba topic decat cronologic. Daca nu tine seama de aceasta caracteristica literara a lui Moise, se poate ajunge la concluzii gresite (vezi comentariul pentru Exod 16,33.35). Din Deuteronom 1,13 reiese ca, in loc ca el insusi sa aleaga oamenii, Moise a dat directive ca numirea lor sa o faca poporul, dupa care el i-a investit cu autoritatea slujbei lor.
I-a pus capetenii. In ziua numirii lor, ,,conducatorii” n-au fost numai judecatori, ci ,,capetenii” peste unitatile lor respective, cu autoritate asupra lor in mars, in tabara si pe campul de lupta (vezi Numeri 31,14). Se pare ca ambele functiuni, militara si civila, au fost combinate.
18:26 Ei judecau poporul in tot timpul; aduceau inaintea lui Moise pricinile grele, iar toate pricinile mici le judecau ei insisi.
Verset ce nu a fost comentat.
18:27 Apoi Moise a trimis pe socrul sau in tara lui.
In tara lui. Trebuie ca Ietro a considerat vizita sa in tabara izraelita unul din cele mai principale momente ale vietii sale. Acolo, el a primit un raport direct despre minunatele lucrari ale Dumnezeului stramosului sau Avraam, caruia II slujea si el si prin care a fost intarita propria credinta.
Comentariile lui Ellen G. White
1-27 PP 300-301
1-14 PP 300
7-12 SR 134
13-26 9T 262
15-26 PP 301
16 MH 404; TM 341
19 GW 20
19-23 TM 340
19-26 AA 93
19-27 SR 135
21 GW 449; 6T 215