17:4 Moise a strigat catre Domnul, si a zis: Ce sa fac cu poporul acesta? Inca putin, si au sa ma ucida cu pietre.
Ce sa fac? Moise aducea intotdeauna greutatile lui la Domnul (vezi Exod 15,25; 32.30; 33,8, Numeri 11,2.11; 12,13; 14,13-19; etc.). Cat il priveste pe el, Moise invatase implicit si incredere in Cel care il chemase sa fie conducatorul poporului Sau si, ori de cate ori ajungea la limita intelepciunii omenesti, el gasea intotdeauna Ajutorul care era gata sa ajute.
Au sa ma ucida cu pietre. Situatia trebuie sa fi fost intr-adevar serioasa, pentru ca era in pericol chiar viata lui Moise. Acesta este primul loc din Biblie unde se aminteste omorarea cu pietre. Deoarece n-a fost gasita nici o urma de omorare cu pietre in Egipt, se pare ca aceasta forma de pedeapsa capitala isi are originea aici, cat priveste pe izraeliti, si fara indoiala ca a fost sugerata de belsugul de pietre care erau la indemana. Mai tarziu, omorarea cu pietre s-a practicat printre greci, pe vremea razboaielor persane (Herodot IX 5), si de alte popoare. Aceasta era una din cele mai usoare cai de ucide un criminal fara a-i varsa sangele, si parea deosebit de potrivita cand publicul era chemat sa razbune o anumita crima ca blasfemia (Levitic 24,16) sau idolatria (Deuteronom 13,10; 17,5-7). Totusi, aici la Refidim, era o imprejurare de razvratire, de rascoala spontana pentru a suprima un conducator care era urat, pe care l-au facut raspunzator pentru suferinta lor de nesuportat. Desigur ca setea se poate dovedi a fi un chin din cele mai teribile.