Printable ModeExod, 17
|
17:1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, dupa calatoriile zilnice, pe care poruncise Domnul sa le faca; si au tabarat la Refidim. Acolo poporul n-a gasit apa de baut. Au tabarat la Refidim. Intre pustia Sin, unde a inceput sa cada mana si Refidim, se aflau locuri de tabara, Dafca si Alus (Numeri 33,12.13). Localizarea acestor opriri, ca aceea de la Refidim, este necunoscuta. Cei mai multi comentatori biblici au cautat Refidim-ul in Wadi Feiran, care duce in sus spre traditionalul munte Sinai. Altii l-au identificat cu Wadi Refayid, in primul rand din cauza asemanarii numelui lui cu Refidim. Wadi Refayid se afla la numai cateva ceasuri de mers de la muntele Sinai. Faptul acesta favorizeaza identificarea sa cu Refidim, deoarece in mai multe texte muntele Horeb este folosit aproape in mod sinonim cu muntele Sinai (vezi Exod 17,6; 33,6; Psalmi 106,19; etc.). N-a gasit apa. Calatorind primavara timpuriu, poporul se astepta sa afle apa in vai. Probabil ca aceasta explica faptul ca n-a fost luata apa suficienta. Albia uscata a raului de la Refidim s-a dovedit a fi cauza mai serioasa a consternarii, decat oricare alta pe care ei o incercasera mai inainte. 17:2 Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: Da-ne apa sa bem! Moise le-a raspuns: Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul? Da-ne apa. Poporul murmurase la diferite ocazii; acum se plangeau cu amar. Deoarece Moise le daduse deja carne si paine, poporul se putea astepta, in mod firesc, sa-i aprovizioneze si cu apa. Dar plangerea lor a reflectat mai degraba indoiala decat credinta. Ispititi pe Domnul. Copiii lui Israel au ,,ispitit” pe Dumnezeu punand la incercare rabdarea Lui si aprinzand sfanta Lui manie prin continua lor lipsa de credinta si de recunostinta. Intreaga istorie a peregrinarii lor prin pustie este o istorie a provocarii. Indelunga rabdare a lui Dumnezeu cu un astfel de popor care a ,,ispitit pe Dumnezeul Prea Inalt, s-au razvratit impotriva Lui” (Psalmi 78,56) este uimitoare. De repetate ori, ,,au maniat astfel pe Domnul prin faptele lor” (Psalmi 106,29), ,,au cartit in corturile lor” (Psalmi 106,25), ,,au fost neascultatori la mare” (Psalmi 106,7) si ,,au ispitit pe Dumnezeu in pustietate” (Psalmi 106,14). 17:3 Poporul statea acolo, chinuit de sete, si cartea impotriva lui Moise. El zicea: Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre? Sa ne faci sa murim. Se pare ca cuvintele lui Moise au linistit poporul, dar cand setea lor a devenit insuportabila, s-au intors la Moise, aprinsi de manie. Acuzandu-l din nou de a fi urzit moartea lor (vezi cap. 14,11), au dat dovada de o dureroasa lipsa de credinta. 17:4 Moise a strigat catre Domnul, si a zis: Ce sa fac cu poporul acesta? Inca putin, si au sa ma ucida cu pietre. Ce sa fac? Moise aducea intotdeauna greutatile lui la Domnul (vezi Exod 15,25; 32.30; 33,8, Numeri 11,2.11; 12,13; 14,13-19; etc.). Cat il priveste pe el, Moise invatase implicit si incredere in Cel care il chemase sa fie conducatorul poporului Sau si, ori de cate ori ajungea la limita intelepciunii omenesti, el gasea intotdeauna Ajutorul care era gata sa ajute. Au sa ma ucida cu pietre. Situatia trebuie sa fi fost intr-adevar serioasa, pentru ca era in pericol chiar viata lui Moise. Acesta este primul loc din Biblie unde se aminteste omorarea cu pietre. Deoarece n-a fost gasita nici o urma de omorare cu pietre in Egipt, se pare ca aceasta forma de pedeapsa capitala isi are originea aici, cat priveste pe izraeliti, si fara indoiala ca a fost sugerata de belsugul de pietre care erau la indemana. Mai tarziu, omorarea cu pietre s-a practicat printre greci, pe vremea razboaielor persane (Herodot IX 5), si de alte popoare. Aceasta era una din cele mai usoare cai de ucide un criminal fara a-i varsa sangele, si parea deosebit de potrivita cand publicul era chemat sa razbune o anumita crima ca blasfemia (Levitic 24,16) sau idolatria (Deuteronom 13,10; 17,5-7). Totusi, aici la Refidim, era o imprejurare de razvratire, de rascoala spontana pentru a suprima un conducator care era urat, pe care l-au facut raspunzator pentru suferinta lor de nesuportat. Desigur ca setea se poate dovedi a fi un chin din cele mai teribile. 17:5 Domnul a zis lui Moise: Treci inaintea poporului, si ia cu tine vreo cativa din batranii lui Israel; ia-ti in mana si toiagul cu care ai lovit raul, si porneste! Treci inaintea poporului. Luand pe unii din batrani cu el ca martori, Moise avea sa lase poporul in Refidim si sa se suie pe munte inaintea locului unde era tabarat poporul. La implinirea acestei minuni trebuiau sa fie de fata numai batranii, in contrast cu cea de-a doua experienta asemanatoare, cand a fost adusa apa in prezenta intregului popor (Numeri 20,8-11). 17:6 Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca, si va tasni apa din ea, si poporul va bea. Moise a facut asa, in fata batranilor lui Israel. Eu voi sta inaintea ta. Domnul a fagaduit sa vina personal in ajutorul lui Moise. Prezenta Lui milostiva a fost aceea care a facut sa curga apa din stanca, cu toate ca acest lucru nu avea sa se intample inainte ca Moise sa o loveasca cu toiagul sau, ca poporul sa-l poata recunoaste ca reprezentant al lui Dumnezeu. 17:7 El a numit locul acela Masa si Meriba (Ispita si cearta), caci copiii lui Israel se certasera, si ispitisera pe Domnul, zicand: Este oare Domnul in mijlocul nostru, sau nu este? Masa si Meriba. ,,Ispita si cearta”. Necredinta manifestata aici, prin aceste nume avea sa aminteasca mult timp lui Israel despre lectia pe care Dumnezeu a lasat ca ei s-o invete cu ocazia aceasta (Deuteronom 6,16; Psalmi 78,20; 96,8; 105,41). Locul acestei stanci nu este cunoscut, dar avand in vedere faptul ca era ,,la Horeb” (v.6), ea se pare sa fi fost aproape atat de Refidim cat si de muntele Legii. 17:8 Amalec a venit sa bata pe Israel la Refidim. Amalec a venit. Amalecitii erau urmasi ai nepotului lui Esau, de unde si-au luat si numele (Geneza 36,12). Despartindu-se de fratii lor la o data timpurie, se pare ca ei au ajuns un trib conducator in partea nordica a peninsulei Sinai. Desi semintie inrudita cu Israel, ei au privit cu suspiciune ocuparea pasunilor lor de catre evrei, si au fost porniti spre totala lor nimicire (PP 300). Incepand cu aceasta intalnire de la Refidim, o lunga si amara dusmanie de moarte s-a dezvoltat intre cele doua natiuni. Un an mai tarziu, izraelitii au fost infranti de amaleciti, care si-au unit fortele cu canaanitii la Cades-Barnea (Numeri 14,45). In timpul perioadei judecatorilor, amalecitii au cautat sa subjuge pe Israel, dar au fost infranti de Ghedeon (Judecatori 6,33). Saul si David i-au infrant de asemenea de mai multe ori (1 Samuel 14,48; 15,7; 27,8; 30,17.18; 2 Samuel 8,12) si, in cele din urma, au fost nimicite ultimele ramasite ale natiunii de catre simioniti in timpul domniei regelui Ezechia (1 Cronici 4,42-43). Sa bata pe Israel. Lupta aceasta a inceput cu un atac perfid asupra celor din coada lungii coloane a evreilor ,,asupra tuturor celor ce se tarau la coada cand erai obosit si sleit de puteri” (Deuteronom 25,18). Acest atac infam a fost privit de Dumnezeu ca o insulta personala si, desi rasplata finala a fost mult timp amanata, ea n-a fost niciodata uitata, pentru ca la timpul cuvenit Dumnezeu a insarcinat pe Saul sa-i nimiceasca (1 Samuel 15,2.3). Din cauza murmurarii de la Refidim a izraelitilor, Dumnezeu le-a ingaduit amalecitilor sa-i atace la Refidim (PP 298). 17:9 Atunci Moise a zis lui Iosua: Alege niste barbati, si iesi de lupta impotriva lui Amalec. Iar eu voi sta maine pe varful dealului cu toiagul lui Dumnezeu in mana. Iosua. Succesul lui Moise si conducatorul de mai tarziu al lui Israel apare aici in istorisire de prima data. Iosua, al carui nume inseamna ,,Iehova este salvare”, sau ,,Iehova ajuta”, a fost un print al semintiei lui Efraim care a intrat in serviciul personal al lui Moise fie inainte, fie curand dupa lupta cu amalecitii (vezi Numeri 13,8; Exod 24,13). Cand a fost ales de Moise, numele lui era Hosea sau Osea, care inseamna ,,salvare”. Numele lui mai plin de inteles, Iehosua sau Iosua, ,,Iehova este salvare”, sau ,,Iehova ajuta”, i-a fost dat de Moise mai tarziu (Numeri 13,8.16). Numele Isus este echivalentul grecesc al numelui Iosua (vezi Evrei 4,8). Alege niste barbati. Probabil ca era seara atunci cand Moise a auzit despre atacul asupra celor din randurile de la urma si, prin urmare, posibilitatea de restabilire a pierderilor pana a doua zi era mica (Exod 17,9). Dar au fost facute pregatiri pentru a intalni vrajmasul in ziua urmatoare. Pregatirea a constat din alegerea de barbati pentru lupta si, probabil si din intalniri strategice cu conducatori de unitati si din instructie de ultima ora pentru lupta de a doua zi. Cu toiagul lui Dumnezeu in mana. In timp ce Moise a trimis oamenii sai la lupta si a facut tot ce omeneste era cu putinta spre a asigura victoria asupra vrajmasului perfid, el a dovedit de asemenea increderea sa mai degraba in Dumnezeu, decat in puterea omeneasca (Ieremia 17,5). Desi el stia ca biruinta vine de la Domnul, increderea aceasta nu l-a impiedicat sa depuna orice efort spre a ocroti pe femei si pe copii, pe batrani si pe cei slabi. Intotdeauna puterea divina trebuie sa fie unita cu efort omenesc. 17:10 Iosua a facut ce-i spusese Moise, si a iesit sa lupte impotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron si Hur s-au suit pe varful dealului. Hur. Hur, care detinea de asemenea o pozitie importanta (cap. 24,14), era un descendent al lui Iuda prin Caleb, fiul lui Hetron (1 Cronici 2,18-20). Betaleel, nepotul lui, a fost arhitectul tabernacolului (Exod 31,2). Dupa traditia iudaica, el a fost sotul Mariei, iar dupa alta, fiul ei. 17:11 Cand isi ridica Moise mana, era mai tare Israel; si cand isi lasa mana in jos, era mai tare Amalec. Era mai tare Israel. Ridicarea in sus a mainilor este privita in general de vechi cercetatori ebraici, de parintii bisericii, de reformatori si de multi comentatori moderni ca semn sau pozitie de rugaciune. In decursul vremurilor biblice, obiceiul ca cineva sa ridice mainile in rugaciune era respectat de inchinatorii seriosi si evlaviosi. Cativa comentatori privesc pozitia lui Moise cu mainile lui ridicate ca atitudinea unui comandant care supravegheaza si conduce lupta, dar parerea aceasta trebuie sa fie respinsa, deoarece Moise nu a functionat in calitate de comandant sef. El ii transferase comanda lui Iosua (v.9). El insusi s-a angajat in rugaciune serioasa spre Dumnezeu pentru ajutor si biruinta (PP 299). S-a pus intrebarea de ce n-a continuat Moise sa se roage si atunci cand mainile ii erau trudite. Numai aceia care au incercat sa se roage continuu o lunga perioada stiu cat de grea este o astfel de lucrare. Probabil ca atunci cand isi lasa mainile in jos din cauza oboselii, Moise se odihnea si in ce priveste concentrarea sa mintala necesara pentru rugaciune. Pentru a imprima asupra lui Israel importanta rugaciunii de mijlocire, Dumnezeu a ingaduit in mod alternativ succes si esec. In acelasi timp, Dumnezeu a dorit ca poporul sa afle ca succesul lor trebuia sa fie in conlucrare cu conducatorii alesi de El. 17:12 Mainile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatra, au pus-o sub el, si el a sezut pe ea. Aaron si Hur ii sprijineau mainile, unul deoparte, iar altul de alta; si mainile lui au ramas intinse pana la asfintitul soarelui. Aaron si Hur. Colaborarea a triumfat. In timp ce Israel, sub comanda lui Iosua se lupta in vale pentru insasi existenta lui, cei doi colaboratori ai lui Moise l-au sprijinit. Sprijinul acesta n-a fost numai fizic, ci probabil ca si spiritual. Ei au continuat impreuna cu el sa mijloceasca pana a fost castigata biruinta finala, spre incheierea zilei. Experienta aceasta contine o adanca invatatura spirituala pentru fiecare crestin si pentru biserica ca un intreg. Din ea invatam ca rugaciunea si implorarea sunt esentiale pentru biruinta asupra vrajmasilor nostri. Atata timp cat mainile sunt intinse si sufletul staruie in rugaciune, potrivnicii nostri spirituali vor fi respinsi. Cand rugaciunea este uitata si sprijinirea pe Dumnezeu slabita, vrajmasul spiritual va castiga teren, cu rezultatul ca eventual orice legatura cu cerul sa poata fi desfacuta. Pe de alta parte, biserica este asigurata de biruinta asupra tuturor puterilor celui rau, atata timp cat conducatorii ei sunt oameni ai rugaciunii si atata timp cat membrii ei conlucreaza cu acei conducatori, sprijinindu-i cu rugaciunile si viata lor exemplara. 17:13 Si Iosua a biruit pe Amalec si poporul lui, cu taisul sabiei. Verset ce nu a fost comentat. 17:14 Domnul a zis lui Moise: Scrie lucrul acesta in carte, ca sa se pastreze aducerea aminte, si spune lui Iosua ca voi sterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri. Scrie. Aceasta este prima mentiune din raportul sacru despre scriere. Pana nu de mult nu se cunostea cum s-a facut lucrul acesta si ce fel de scriere a fost folosita. Faptul ca pe vremea lui Moise a existat o scriere alfabetica a fost descoperit aproximativ pe timpul primului razboi mondial. Mai inainte se stia doar ca scrierea alfabetica a fost folosita de diferite popoare din Palestina, cu deosebire fenicienii, din primul mileniu i.Hr. si ca alfabetele europene se dezvoltasera prin intermediul fazelor greaca si latina din scrierea originala feniciana. Inalta critica si-a batut joc de ideea ca Moise ar fi putut scrie Pentateucul in limba ebraica in timpul mileniului al doilea i.Hr., fiind convinsi ca scrierea ebraica nu exista pe vremea aceea. Aceia care au admis ca Moise ar fi putut scrie parte din Pentateuc, sau anumite experiente ca aceea descrisa aici, au crezut ca el trebuie sa fi folosit fie scrierea hieroglifica egipteana, fie cuneiforma babiloniana. In conformitate cu dovezile, pare probabil ca prima forma de scriere alfabetica a fost inventata, daca nu in Fenicia, sau in sudul Palestinei, chiar in regiunea Sinai, unde Moise a primit porunca sa scrie istoria infrangerii lui Amalec intr-o carte. In 1916, Dr. Alan Gardiner a publicat prima sa incercare de a descifra inscriptii gasite cu vreo zece ani mai inainte de Sir Flinders Petric in minele de cupru egiptene de la Wadi Magara, la Sinai. Expeditii ulterioare au marit numarul inscriptiilor din acest loc, si lucrul combinat al unui numar de lingvisti de seama a reusit sa duca la descifrarea acestei scrieri necunoscute mai inainte. Inscriptiile acestea scot la iveala faptul ca ele alcatuiesc incercarile cele mai timpurii de a compune o scriere semitica, care a constat din vreo 25 de litere. Inventatorii acestui alfabet au fost canaanitii care lucrau pentru egipteni in minele de la Sinai. Probabil ca ei n-au scris in propria limba, ci ajunsesera obisnuiti cu sistemul de scriere hieroglifa folosit timp de secole in Egipt. De exemplu, singura cale ca egiptenii sa poata exprima in scris ideea unei case, era prin desenarea unei hieroglife, sau figuri a unei case. Unora dintre canaanitii din mine, le-a venit stralucita idee de a folosi anumite hieroglife egiptene pentru a exprima sunete fonetice abstracte in loc de obiecte concrete. In limba canaanita, o casa era o bayith. Primul sunet din bayith fiind b, ei au stabilit valoarea fonetica a lui b hieroglifei egiptene pentru ,,casa”. Aplicarea acestui principiu a facut posibil ca printr-un mic numar de litere sa exprime orice doreau sa spuna. Aceasta era o inventie de o importanta cu urmari mari. Ea n-a fost prea mult imbunatatita de atunci. Noi mai folosim inca o forma modificata a scrierii alfabetice inventate in peninsula Sinai cu cateva decenii inainte de Exod. Propria noastra litera b, de exemplu, este urmasa directa a primei litere aleasa la Sinai sa reprezinte acest sunet. Inventarea scrierii alfabetice la putin timp inainte de Exod a fost tot atat de mult un dar providential al lui Dumnezeu ca si inventarea tiparului prin litere mobile la putin timp inaintea Reformatiunii. Niciodata Biblia n-ar fi putut deveni ,,cartea poporului” daca ar fi fost nevoie sa fie scrisa in complicatul sistem hieroglific sau cuneiform care a precedat inventarea scrierii alfabetice. Cu aceasta noua scriere, cu care probabil ca Moise facuse cunostinta in timpul lungii sale sederi la Sinai, a fost usor sa scrie istoria umblarii lui Dumnezeu cu poporul Sau precum si diferitele reglementari legale care se afla in Pentateuc. De asemenea, era usor ca o astfel de scriere sa se invete a fi citita. Scripturile ebraice constituie nu numai din simpla intamplare cea mai veche si cea mai ampla relatare istorica a rasei umane si a incercarilor lui Dumnezeu de a salva pe om din imparatia lui Satan. In carte. ,,Cartea” in care Moise a scris istoria atacului si infrangerii lui Amalec a constat probabil dintr-un sul de papirus, cel mai obisnuit material egiptean pentru scris. Acest stramos al hartiei era facut din fibre ale tulpinii plantei de papirus, ce se gasea atunci in mlastinile deltei Nilului. Foile de papirus erau facute din fibre muiate, asezate mai intai orizontal, iar deasupra acestora un alt strat asezat vertical. Straturile erau apoi incleiate impreuna, presate si uscate, si netezite prin frecarea foilor cu o piatra ponce. In cele din urma, mai multe foi erau prinse impreuna pentru a forma un sul de 3 la 10 metri lungime in medie. Un astfel de sul era destul de lung pentru a contine oricare din cele cinci carti ale lui Moise. Din remarca facuta in Numeri 33,2 reiese clar ca Moise a tinut un jurnal al calatoriilor lui Israel prin pustie, care a alcatuit baza listei din Numeri 33 si a naratiunii istorice lasata noua. Probabil ca Moise a capatat obiceiul de a tine un jurnal in timpul primilor 40 de ani ai vietii sale la curtea egipteana, pentru ca stim din rapoartele lui Thutmose III, probabil contemporan cu Moise, ca evenimentele in legatura cu campaniile militare au fost ,,raportate in fiecare zi pe numele lor”, si ca dupa completarea unei campanii, acest cuprins de note era transferat pe un ,,sul de piele din templul lui Amon” (compara cu PP 245). De aceea, lui Moise nu i s-a parut ciudat sa primeasca instructiuni de a raporta atacul perfid si infrangerea lui Amalec pentru informare viitore ca ,,aducator aminte”. Si spune. Cuvintele acestea arata ca Iosua fusese deja ales de Dumnezeu ca sa urmeze lui Moise. Voi sterge pomenirea. Nimicirea acestei ramuri a natiunii edomite era decretata, in timp ce restul edomitilor s-au bucurat de ocrotire divina (vezi Deuteronom 2,4.5). Amalecitii au atacat in mod brutal poporul lui Dumnezeu, nearatand nici un fel de compatimire, nici chiar fata de propriile rude (Deuteronom 25,18). Acest atac, intru totul neprovocat, a dat pe fata ura si dispretul lor fata de Dumnezeu si a pecetluit condamnarea lor ca natiune (PP 300). 17:15 Moise a zidit un altar, si i-a pus numele Domnul, steagul meu. Moise a zidit un altar. Zidirea unui altar implica aducerea unei jertfe. Avand in vedere ca jertfa a fost adusa in cadrul celebrarii victoriei, trebuie ca ea a fost o jertfa de multumire. Iehova-nisi. Punand nume altarului, Moise a urmat exemplul lui Iacov, care numise unul din altarele sale El-Elohe-Israel (Geneza 33,20). Numele altarului lui Moise inseamna ,,Domnul este steagul meu” si avea de scop sa slaveasca pe Dumnezeu pentru biruinta asupra amalecitilor. ,,Toiagul lui Dumnezeu” (Exod 17,9) fusese tinut sus de Moise in timpul luptei, dupa cum soldatii tin sus steagurile lor si dupa cum soldatii urmeaza steagurile, Israel urmase instructiunile lui Dumnezeu. In felul acesta, Dumnezeu a devenit steagul lor. Pe cand erau in Egipt, izraelitii vazusera adesea steagurile militare ale ostilor egiptene, care purtau reprezentari pictate ale zeilor lor Amen, Ra, Ptah, Sutekh si altii, dupa care erau numite si diviziile lor. Dand numele ,,Dumnezeu este steagul meu”, acestui altar, Moise a folosit limba obisnuita si in acelasi timp a atras atentia asupra faptului ca steagul Domnului era mai puternic decat emblemele amalecitilor. Numele ,,Iehova-nisi” tine loc de vitejie sfanta. 17:16 El a zis: Pentru ca si-a ridicat mana impotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta razboi impotriva lui Amalec, din neam in neam! Pentru ca a ridicat mana impotriva scaunului de domnie. (,,Pentru ca Domnul a jurat”. -engleza). Literal, ,,Pentru ca mana (lui Amalec) a fost impotriva tronului Domnului”. Textul ebraic a acestui verset este obscur. Traducerea din RSV, ,,O mana asupra steagului Domnului” se intemeiaza pe schimbarea unei consoane, prin care cuvantul ,,tron” devine ,,steag”. Literele n si k sunt asemenea si unii copisti au putut foarte usor sa greseasca ,punand pe prima in locul celei de-a doua. Multi comentatori prefera astazi traducerea aceasta pentru ca se pare a fi mai in armonie cu contextul, in mod deosebit cu v.15 unde pentru ,,steag” este folosit acelasi cuvant ebraic. Comentariile lui Ellen G. White 1-16 PP 297-300 1-3 PP 297 2-7 SR 131 4-7 PP 298 6 ML 12; PP 411 7 DA 126 8 2T 106 8-12 SR 133 9 4T 530 10-12 4T 531 10-13 PP 299 12 1T 527; 5T 162 13-16 SR 134 14 PP 299; 2T 108; 5T 245 16 PP 300; 2T 108 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: