16:25 Moise a zis: Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp.
Este ziua Sabatului. Sau ,,astazi este Sabatul Domnului”. Cu toate ca in textul ebraic nu apare articolul hotarat ,,ul”, constructia gramaticala ingaduie o astfel de traducere. Aceeasi forma a cuvantului ebraic “un sabat” apare si in porunca a patra, unde KJV il reda in mod potrivit, ,,Sabatul” (Exod 20,10). In ambele locuri, insa, o traducere stricta ar cere sa fie redat “un sabat”. In acelasi timp, “sabatul” ar fi intru totul ingaduit.
Nu este nimic nici in acest text si nici in contextul lui, care sa indice ca Sabatul a fost dat acum izraelitilor pentru prima oara, asa cum presupun unii. De fapt, se intelege ca ei cunosteau deja Sabatul, dar au dat pe fata neglijenta in pazirea lui (cap. 16,4). De aceea porunca Sabatului a fost reinnoita si pazirea lui ca zi sfanta, intarita (vezi comentariul pentru v.27, 28).
Expresia ebraica shabbath, ,,odihna”, redata aici corect prin ,,un sabat”, este tradus in versetele 23 si 26 si in cap. 20,10 ca “sabatul”. Totusi, in v.29 si cap. 20,8 textul ebraic se hashshabbath citeste hashshabbath, care este corect tradus “sabatul”.
Expresia “un sabat” – ,,o odihna” – arata cum este deosebita ziua a saptea de celelalte zile precedente in ceea ce priveste munca. “Sabatul” – ,,odihna” – arata caracterul distinctiv al odihnei zilei a saptea, anume, o odihna care aduce aminte de odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea a saptamanii creatiunii, si astfel o sfanta zi de odihna.