16:23 Si Moise le-a zis: Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert, si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane!
Maine. Moise a inteles ca Dumnezeu daruise mana asa fel ca Sabatul sa fie sfintit prin aceasta (v.4). Necunoasterea evidenta a poporului cu privire la Sabat, impreuna cu instructiunile lui Moise cu privire la el si faptul ca unii au incercat sa gaseasca o portie de mana proaspata in ziua de Sabat, in ciuda instructiunilor ca nu va cadea nimic, arata ca izraelitii pierdusera din vedere in mare masura ziua sfanta a lui Dumnezeu in timpul ramanerii lor in Egipt. Cererile aspre ale ispravniceilor fusesera raspunzatoare, in principal, de aceasta usurinta in pazirea Sabatului (PP 258).
Fierbeti ce aveti de fiert. Toata pregatirea mancarii trebuia sa fie terminata inainte de inceperea Sabatului. Mai tarziu, Moise a instruit pe popor nici macar focul sa nu-l aprinda in ziua de Sabat (cap. 35,3), si cel putin cu o ocazie un om a fost omorat cu pietre pentru calcarea acestei reguli (Numeri 15,32-36). Principiul in discutie era ca nici o lucrare, de nici un fel, care putea tot asa de bine sa fie facuta intr-un alt timp, nu trebuia facuta in Sabat. In clima calda a pustiului nu era neaparat necesar pentru sanatate sa se manance hrana calda in ziua de Sabat. Daca ar fi fost necesar sa se faca asa, Dumnezeu ar fi ingaduit lucrul acesta, in armonie cu principiul ca Sabatul a fost lasat pentru folosul omului (Marcu 2,27.28) si ca ,,este ingaduit a face bine in zilele de Sabat” (Matei 12,12). Deoarece se puteau dispensa de copt si de fiert, fara paguba pentru sanatate, Dumnezeu le-a oprit pentru ca poporul sa poata invata sa faca ,,deosebire intre ce este sfant si ce nu este sfant” (Ezechiel 22,26). In zilele noastre, tot ce poate fi facut in ziua de vineri in pregatirea pentru Sabat, trebuie sa fie facut atunci (6T 355), totusi, in acelasi timp, mancarurile pentru Sabat trebuie sa fie si sanatoase si gustoase (6T 359).