16:1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns in pustia Sin, care este intre Elim si Sinai, in a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa iesirea lor din tara Egiptului.
A plecat. De la Elim, probabil in Wadi Gharandel, unde izraelitii poate ca au petrecut mai multe zile, sau posibil chiar si saptamani, calatoria a fost reluata. Conform cu Numeri 33,10, unde este prezentat un itinerar mai amplu decat in Exod, urmatorul loc de oprire a fost Marea Rosie. Acesta pare sa fi fost in larga campie el-Markha, care se margineste cu Marea Rosie si se afla pe drumul obisnuit spre minele de cupru egiptean de la Wadi Magdra.
Pustia Sin. Cat priveste localizarea pustiei Sin, exista pareri diferite. Unii comentatori au sugerat ca numele a fost dat acestei regiuni din cauza tufisurilor spinoase, al caror nume, seneh, in ebraica este asemanator. Altii cred ca numele acesta, ca si acela al lui Sinai insusi, a derivat din numele zeitei luna, Sin, careia, in Peninsula Sinai i se aducea inchinare. Pustia Sin este in mod diferit identificata cu (1) campia uscata de coasta, el-Qaa, la nord de actualul oras-port Tor, (2) valea de mina de cupru Wadi Magara, (3) campia Debbet er-Ramleh, la nord de Jebel Musa, in inima Peninsulei Sinai, si (4) oaza Feiran. Ultimele doua localitati numite merita consideratie mai putina decat primele doua, deoarece ele sunt mult la sud.
Luna a doua. Israel se afla pe drum exact de o luna de zile (vezi cap.12,2.6.11.12; Numeri 33,3). Deoarece sunt amintite numai sapte locuri de oprire si o calatorie de trei zile prin pustie (Exod 15,22), este evident ca opririle din diferitele locuri trebuie sa fi fost prelungite, sau ca multe locuri unde au tabarat nu sunt amintite, ori si una si alta.