Printable ModeExod, 16
|
16:1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din Elim; si au ajuns in pustia Sin, care este intre Elim si Sinai, in a cincisprezecea zi a lunii a doua dupa iesirea lor din tara Egiptului. A plecat. De la Elim, probabil in Wadi Gharandel, unde izraelitii poate ca au petrecut mai multe zile, sau posibil chiar si saptamani, calatoria a fost reluata. Conform cu Numeri 33,10, unde este prezentat un itinerar mai amplu decat in Exod, urmatorul loc de oprire a fost Marea Rosie. Acesta pare sa fi fost in larga campie el-Markha, care se margineste cu Marea Rosie si se afla pe drumul obisnuit spre minele de cupru egiptean de la Wadi Magdra. Pustia Sin. Cat priveste localizarea pustiei Sin, exista pareri diferite. Unii comentatori au sugerat ca numele a fost dat acestei regiuni din cauza tufisurilor spinoase, al caror nume, seneh, in ebraica este asemanator. Altii cred ca numele acesta, ca si acela al lui Sinai insusi, a derivat din numele zeitei luna, Sin, careia, in Peninsula Sinai i se aducea inchinare. Pustia Sin este in mod diferit identificata cu (1) campia uscata de coasta, el-Qaa, la nord de actualul oras-port Tor, (2) valea de mina de cupru Wadi Magara, (3) campia Debbet er-Ramleh, la nord de Jebel Musa, in inima Peninsulei Sinai, si (4) oaza Feiran. Ultimele doua localitati numite merita consideratie mai putina decat primele doua, deoarece ele sunt mult la sud. Luna a doua. Israel se afla pe drum exact de o luna de zile (vezi cap.12,2.6.11.12; Numeri 33,3). Deoarece sunt amintite numai sapte locuri de oprire si o calatorie de trei zile prin pustie (Exod 15,22), este evident ca opririle din diferitele locuri trebuie sa fi fost prelungite, sau ca multe locuri unde au tabarat nu sunt amintite, ori si una si alta. 16:2 Si toata adunarea copiilor lui Israel a cartit in pustia aceea impotriva lui Moise si Aaron. Verset ce nu a fost comentat. 16:3 Copiii lui Israel le-au zis: Cum de n-am murit loviti de mana Domnului in tara Egiptului, cand sedeam langa oalele noastre cu carne, cand mancam paine de ne saturam? Caci ne-ati adus in pustia aceasta ca sa faceti sa moara de foame toata multimea aceasta. Oalele cu carne. Obisnuiti in Egipt cu o dieta cu carne, peste si vegetale (Numeri 11,5) de care aveau parte chiar ca robi, ei se ridica acum contra lui Moise si Aaron. 16:4 Domnul a zis lui Moise: Iata ca voi face sa va ploaie paine din ceruri. Poporul va iesi afara, si va strange, cat ii trebuie pentru fiecare zi, ca sa-l pun la incercare, si sa vad daca va umbla sau nu dupa legea Mea. Voi face sa va ploua paine. Rabdarea si bunavointa lui Dumnezeu fata de poporul Sau ales in aceste momente de cartire este remarcabila. Recunoscand ca spiritul lor era inca tot asa de servil si credinta lor tot asa de nedezvoltata, ca si atunci cand erau in Egipt, Dumnezeu nu s-a aratat a fi jignit de cartirea lor, ci de fiecare data cand se aflau in necaz, le-a trimis ajutor. Facand asa, scopul Lui era sa-i faca sa se increada in conducatorii lor numiti de cer si sa aiba credinta in El. Fenomenul descris aici si in alta parte a Bibliei (Deuteronom 8,3; Neemia 9,15; Psalmi 78,23-25; 105,40; Ioan 6,31), poate fi explicat in mod satisfacator numai ca o minune. Explicatia anumitor comentatori biblici moderni ca ,,mana” (Exod 16,15) a fost o secretie a diferitilor purici de plante este absurda. Examinand asa numita ,,mana” in 1927, F.S. Bodenheimer, de la Universitatea ebraica din Ierusalim, a gasit ca diferitii purici de plante, greierii si insecte cu solzi se hranesc din pomul de tamarisc din pustia Sinai si elimina plusul lor de hidrati de carbon in forma de picaturi de miere de plante. Aceasta din urma se transforma in particule care se aseamana cu promoroaca. Se presupune ca aceasta era ,,mana” care, dupa cum spune Iosif Flavius (Antichitati III 1. 6) se mai afla la Sinai pe vremea lui. Acceptarea relatarii din Exod 16, exclude posibilitatea ca ,,mana” tamariscului poate sa fie hrana miraculoasa cu care izraelitii au trait timp de 40 de ani. Mana cereasca este oferita peste tot anul, dar a incetat de indata ce au intrat in Tara Fagaduintei (Iosua 5,12). ,,Mana” de tamarisc se afla la Sinai numai in timpul lunilor iunie si iulie. Cantitatea acestei ,,mane” de plante este foarte mica si nu era posibil sa slujeasca ca hrana pentru o multime de oameni, in timp ce Dumnezeu a hranit cu mana Sa o natiune intreaga timp de aproape 40 de ani. Ba mai mult, mana biblica nu putea fi pastrata nici chiar pana a doua zi, cu exceptia Sabatului (Exod 16,19.20), dar putea fi coapta (v.23). Dimpotriva, ,,mana” tamarisc se poate pastra timp de mai multe zile, dar nu poate fi folosita in scopul de a fi coapta, desi poate fi fiarta. Deosebirile acestea arata ca primirea interpretarii moderne care explica mana ca pe un produs firesc al Sinai-ului, inseamna inlaturarea raportului biblic. Aceasta si alte explicatii moderne, care sunt facute cu scopul de a inlatura orice natura miraculoasa, nu mai merita a fi luate in considerare. Ca sa-l pun la incercare. Faptul ca ploaia de mana era destinata de Dumnezeu ca mijloc de educare, rezulta din aceste cuvinte. Provizia miraculoasa de hrana urma sa formeze poporul sa respecte si sa asculte de sfanta Sa lege. 16:5 In ziua a sasea, cand vor pregati ce au adus acasa, vor avea de doua ori mai mult decat vor strange in fiecare zi. In ziua a sasea. Moise arata aici, pe scurt, natura incercarii la care se refera v.4. Mentiunea de ,,ziua a sasea” aminteste de ziua a sasea din saptamana creatiunii (Geneza 1,31), singurul loc in care se intalneste pana aici aceasta expresie si, in felul acesta, faptul ca Dumnezeu a incheiat in sase zile lucrarea Sa de creatiune (Geneza 2,1-3). Considerata impreuna cu Geneza 2,1-3 si Exod 20,8-11 referinta aceasta arata clar spre faptul ca iudeii cunosteau ciclul saptamanal inainte de a fi data legea pe Sinai (compara cu Geneza 29,28). Ziua a saptea, in care nu cadea mana, era ,,sfantul Sabat al Domnului (Exod 16,22-30) si poporul trebuia sa se odihneasca in el (v.30). In ebraica, cuvantul Sabat inseamna ,,odihna”. Versetul 5, in legatura cu v.23 arata ca numai ziua a saptea avea un nume, ,,sabatul ... Domnului”, in timp ce celelalte zile se aratau prin numerale ordinale, ca prima, a doua, a treia, etc. De doua ori mai mult. In ziua a sasea avea sa cada de doua ori mai multa mana, si ei trebuiau sa adune de doua ori mai mult (PP 296). Acest gand si activitatea saptamanala cerute ca pregatire pentru Sabat aveau sa fie pentru Israel o lectie cu privire la importanta zilei de Sabat. 16:6 Moise si Aaron au zis tuturor copiilor lui Israel: Asta seara, veti intelege ca Domnul este Acela, care v-a scos din tara Egiptului. Veti intelege. Prima dovada pe care aveau s-o aiba izraelitii ca Dumnezeu auzise si luase in considerare plangerile lor, urma sa fie coborarea prepelitelor in seara zilei in care li se adresase Moise si Aaron (vezi v.12, 13). 16:7 Si maine dimineata, veti vedea slava Domnului; pentru ca v-a auzit cartirile impotriva Domnului; caci ce suntem noi, ca sa cartiti impotriva noastra? Slava Domnului. Aceste cuvinte nu se refera la manifestarea de slava divina care a urmat imediat ce Moise si Aaron le vorbise (v.10), ci la miraculoasa ploaie de mana de a doua zi dimineata, fapta in care puterea cea mare si slava lui Dumnezeu aveau sa fie evidente. Ce suntem noi? Cartirea poporului indreptata spre Moise si Aaron in calitate de conducatori ai lui, era in realitate impotriva Domnului. Moise si Aaron n-au facut decat sa aduca la indeplinire indrumarile Lui. De aceea, Dumnezeu avea sa-Si arate slava Sa poporului, ca dovada ca El auzise plangerea lor. Aceasta manifestare de putere divina este explicata mai clar in v.8. Asta seara carne. Mare parte din acest verset este o repetare a celor spuse mai inainte. Totusi, exista un adaos important, ca raspuns direct la cartirile poporului. In plangerea lor, ei amintisera ,,oalele cu carne” si ,,painea” din Egipt, carora le duceau dorul (v.3). Acum aveau sa aiba carne si paine ,,din destul”. Dumnezeu avea sa dovedeasca faptul ca El poate asigura in pustie ceva ce aveau egiptenii, si inca mai mult. 16:8 Moise a zis: Domnul va va da asta seara carne de mancat, si maine dimineata va va da paine sa va saturati, pentru ca a auzit Domnul cartirile, pe care le-ati rostit impotriva Lui; caci ce suntem noi? Cartirile voastre nu se indreapta impotriva noastra, ci impotriva Domnului. Verset ce nu a fost comentat. 16:9 Moise a zis lui Aaron: Spune intregii adunari a copiilor lui Israel: Apropiati-va inaintea Domnului; caci v-a auzit cartirile. Apropiati-va inaintea Domnului. Inainte sa fie data hrana fagaduita, Moise a cerut poporului sa se infatiseze inaintea Domnului, ca recunoastere ca El era Acela contra caruia se revoltasera. Avand in vedere ca fusese pusa in discutie comportarea lui Moise si Aaron, era necesar ca Dumnezeu sa dovedeasca poporului ca El a aprobat lucrarea servilor Sai credinciosi si ca va onora fagaduinta lor. 16:10 Si, pe cand vorbea Aaron intregii adunari a lui Israel, s-au uitat inspre pustie, si iata ca slava Domnului s-a aratat in nor. Verset ce nu a fost comentat. 16:11 Domnul, vorbind lui Moise, a zis: Verset ce nu a fost comentat. 16:12 Am auzit cartirile copiilor lui Israel. Spune-le: Intre cele doua seri aveti sa mancati carne, si dimineata va veti satura de paine; si veti sti ca Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru. Seara (engleza). Literal ,,intre cele doua seri” (vezi cap. 12,6). Aveti sa mancati carne. Domnul a facut rost de carne pentru izraeliti numai la ocazii rare. Dar doua sunt raportate, una aici in pustia Sin si alta la Chibrot-Hataava in pustia Paran (Numeri 11,31-34). Israel nu avea intr-adevar nevoie de hrana de carne, deoarece ,,graul din cer” (Psalmi 78,24) era suficient spre a implini toate nevoile lor. 16:13 Seara, au venit niste prepelite si au acoperit tabara; si, dimineata, s-a asezat un strat gros de roua in jurul taberei. Prepelite. Unii comentatori au explicat cuvantul tradus ,,prepelite” ca insemnand fie pesti zburatori, fie lacuste, dar Psalmi 78,27 arata clar ca inseamna ,,pasari inaripate”. Acum, in general, sunt cu totii de acord ca termenul ,,prepelita” este corect. Prepelita aceasta este o pasare de vanat in lungime de cca. 25 cm, Coturnix communis, si apartine aceluiasi ordin ca fazanul, potarnichile si potarnichile scotiene. Se aseamana cu prepelita americana. Ornitologii au relatat despre mari migratiuni de prepelite din Romania, Ungaria si sudul Rusiei peste partea de rasarit a Mediteranei inspre Africa de Nord. De la Sinai au fost exportate mii de prepelite pe zi spre pietele Europei. Multe tablouri egiptene reprezinta vanatoare de prepelite cu plase in mana aruncate peste boschetele unde se odihnesc prepelitele. 16:14 Cand s-a luat roua aceasta, pe fata pustiei era ceva marunt ca niste graunte, marunt ca bobitele de gheata alba pe pamant. Ca bobitele. Cand roua s-a evaporat inainte de rasaritul soarelui, a ramas o mica substanta delicata care putea fi usor adunata in pungi. Aici ea este comparata cu ,,bobite de gheata”, iar in alta parte cu ,,grauntele de coriandru” (Numeri 11,7). 16:15 Copiii lui Israel s-au uitat la ea, si au zis unul catre altul: Ce este aceasta? caci nu stiau ce este. Moise le-a zis: Este painea, pe care v-o da Domnul ca hrana. Aceasta este mana (engleza). Ce este aceasta? (romana). Cele doua cuvinte ebraice man hu’, traduse astfel, au fost mult timp o incurcatura pentru cercetatori. Cuvantul man putea fi cu greu tradus ca nume al painii ceresti, care apare pentru prima data in versetul 31. De aceea, unii au tradus expresia ,,acesta este un dar”, dar si aceasta este departe de a fi convingatoare. Interpretarea cea mai probabila este aceea a LXX-ei, ,,ce este aceasta?”, o redare sprijinita de cuvintele imediat urmatore, ,,caci nu stiau ce este”. Dar, deoarece ebraicul pentru ,,ce” este mah, iar nu man, s-a sugerat ca folosirea aramaicului influentase textul; totusi, aramaicul man nu inseamna ,,ce”, ci ,,cine”. F.M. Th. Böhl a aratat, cu toate acestea, ca forma man este o veche particula semita care inseamna ,,ce”. Ea apare ca manna in Scrisorile Palestiniene de la Amarna, documente scrise in sec. al XIV-lea i.Hr. Deci putem concluziona ca aceasta scurta expresie este potrivit tradusa ,,Ce este aceasta?” (LXX, RSV). Exclamatia aceasta da pe fata mirarea evreilor cand au descoperit substanta necunoscuta. Solutia finala a acestei probleme, amintita mai sus, este una din multele dovezi ca Pentateucul n-a fost scris la multe secole dupa exod, dupa cum cred atat de multi cercetatori moderni. Cuvinte si expresii ca aceasta, gasite numai in documente de pe la jumatatea mileniului al doilea i.Hr., nu aveau sa fie folosite de un scriitor din mileniul intai, pentru ca el nu avea sa-si dea seama de existenta lor pe vremea Exodului. Istoria Exodului a fost scrisa de un contemporan al marelui eveniment, unul care cunostea frazeologic timpul sau si care stia cum s-o foloseasca. Nu stiau ce este. Aceasta expresie explicativa arata ca exclamarea de mai inainte a evreilor era de uimire si cu sens de intrebare. Ei nu puteau spune ,,aceasta este mana”, cand ei nu stiau ce era, si Moise a trebuit sa le spuna ca era paine din cer. Daca ei ar fi inteles de indata ca aceasta era hrana trimisa de Dumnezeu, n-ar mai fi fost necesar ca Moise sa le spuna acest lucru. 16:16 Iata ce a poruncit Domnul: Fiecare din voi sa stranga cat ii trebuie pentru hrana, si anume un omer de cap, dupa numarul sufletelor voastre; fiecare sa ia din ea pentru cei din cortul lui. Un omer de cap. Omerul era a zecea parte dint-o efa (v.36), adica cca. 2? litri. Se crede ca ceasca, adesea incrustata pe monedele ebraice ale primului secol crestin reprezinta omerul de orz din recolta cea noua, daruit la Templu ca parga a primelor roade. 16:17 Israelitii au facut asa; si au strans unii mai mult, altii mai putin. Verset ce nu a fost comentat. 16:18 In urma o masurau cu omerul, si cine stransese mai mult, n-avea nimic de prisos, iar cine stransese mai putin, nu ducea lipsa deloc. Fiecare strangea tocmai cat ii trebuia pentru hrana. In urma o masurau. Ascultand de instructiunile lui Moise, izraelitii au adunat hrana cea noua. Dupa ce masurau, aflau ca, oricata cantitate adunase cineva in realitate, erau exact atatia omeri cate persoane erau in familie. Astfel, Dumnezeu nu numai ca a oferit hrana in mod miraculos, dar avea grija ca fiecare sa se bucure de o portie suficienta. 16:19 Moise le-a zis: Nimeni sa nu lase ceva din ea pana a doua zi dimineata. Nimeni sa nu lase ceva din ea. Dumnezeu le-a oferit izraelitilor hrana pentru care ei nu muncisera. Ei trebuiau sa adune in fiecare zi. ca sa aiba ce manca. Ba mai mult, trebuiau sa se scoale de dimineata, caci mana se topea ,,cand venea caldura soarelui” (v.21). Desi nu existau campuri pentru arat, sau pentru cules recolta, faptul ca ei trebuiau sa se scoale devreme sa-si adune hrana, dovedeste ca Dumnezeu a planuit fiecare amanunt al acestui fenomen spre folosul si educarea poporului. Saracia si lipsa este rasplata acelora care dorm pana tarziu (vezi Proverbe 6,9-11). 16:20 N-au ascultat de Moise, si s-au gasit unii, care au lasat ceva din ea pana dimineata; dar a facut viermi si s-a imputit. Moise s-a maniat pe oamenii aceia. A facut viermi. Rezultatul adunarii de mana in stoc probabil ca era de asemenea tot supranatural. El slujea ca pedeapsa pentru cel neascultator si impiedica in mod efectiv practica de a nesocoti cu nepasare instructiunile lui Dumnezeu. 16:21 Astfel, in toate diminetile, fiecare strangea cat ii trebuia pentru hrana; si, cand venea caldura soarelui, se topea. Se topea. Vezi comentariul pentru v.19. 16:22 In ziua a sasea, au strans hrana indoit, si anume doi omeri de fiecare. Toti fruntasii adunarii au venit si au spus lui Moise lucrul acesta. Au strans indoit. In ziua a sasea a avut loc o alta minune. Lui Moise ii fusese deja facut cunoscut ca poporul trebuia sa adune vinerea indoit decat in celelalte zile (v.5), si informatia aceasta Moise o transmisese poporului, pentru ca ,,au strans indoit”. Dar nimic nu se facuse cunoscut cu privire la pastrarea ei miraculoasa, nici cu privire la faptul ca in Sabat nu avea sa cada nimic. Adunand vineri dimineata o portie dubla, poporul a ascultat de instructiunile date pana aici. Dar experienta din timpul saptamanii aratase ca tot ce ramanea se strica inainte de a veni dimineata (v.20). Aceasta chestiune o aduc acum conducatorii semintiilor in fata lui Moise. Dupa cat se pare, Dumnezeu a amanat instructiunile specifice cu privire la Sabat chiar pana la vremea aceasta, deoarece ele nu fusesera necesare mai devreme peste saptamana. 16:23 Si Moise le-a zis: Domnul a poruncit asa. Maine este ziua de odihna, Sabatul inchinat Domnului; coaceti ce aveti de copt, fierbeti ce aveti de fiert, si pastrati pana a doua zi dimineata tot ce va ramane! Maine. Moise a inteles ca Dumnezeu daruise mana asa fel ca Sabatul sa fie sfintit prin aceasta (v.4). Necunoasterea evidenta a poporului cu privire la Sabat, impreuna cu instructiunile lui Moise cu privire la el si faptul ca unii au incercat sa gaseasca o portie de mana proaspata in ziua de Sabat, in ciuda instructiunilor ca nu va cadea nimic, arata ca izraelitii pierdusera din vedere in mare masura ziua sfanta a lui Dumnezeu in timpul ramanerii lor in Egipt. Cererile aspre ale ispravniceilor fusesera raspunzatoare, in principal, de aceasta usurinta in pazirea Sabatului (PP 258). Fierbeti ce aveti de fiert. Toata pregatirea mancarii trebuia sa fie terminata inainte de inceperea Sabatului. Mai tarziu, Moise a instruit pe popor nici macar focul sa nu-l aprinda in ziua de Sabat (cap. 35,3), si cel putin cu o ocazie un om a fost omorat cu pietre pentru calcarea acestei reguli (Numeri 15,32-36). Principiul in discutie era ca nici o lucrare, de nici un fel, care putea tot asa de bine sa fie facuta intr-un alt timp, nu trebuia facuta in Sabat. In clima calda a pustiului nu era neaparat necesar pentru sanatate sa se manance hrana calda in ziua de Sabat. Daca ar fi fost necesar sa se faca asa, Dumnezeu ar fi ingaduit lucrul acesta, in armonie cu principiul ca Sabatul a fost lasat pentru folosul omului (Marcu 2,27.28) si ca ,,este ingaduit a face bine in zilele de Sabat” (Matei 12,12). Deoarece se puteau dispensa de copt si de fiert, fara paguba pentru sanatate, Dumnezeu le-a oprit pentru ca poporul sa poata invata sa faca ,,deosebire intre ce este sfant si ce nu este sfant” (Ezechiel 22,26). In zilele noastre, tot ce poate fi facut in ziua de vineri in pregatirea pentru Sabat, trebuie sa fie facut atunci (6T 355), totusi, in acelasi timp, mancarurile pentru Sabat trebuie sa fie si sanatoase si gustoase (6T 359). 16:24 Au lasat-o pana a doua zi dimineata, cum poruncise Moise; si nu s-a imputit, si n-a facut viermi. Au lasat-o. Cei mai multi din popor au ascultat si au experimentat o minune noua, cand acea parte pusa de-o parte pentru Sabat ,,n-a facut viermi” si nici ,,nu s-a imputit”. Timp de 40 de ani, aceasta lucrare saptamanala a invatat poporul sa faca din vineri o zi de pregatire pentru Sabat si sa faca ziua din Sabat adevarata zi de odihna. 16:25 Moise a zis: Mancati-o azi, caci este ziua Sabatului; azi nu veti gasi mana pe camp. Este ziua Sabatului. Sau ,,astazi este Sabatul Domnului”. Cu toate ca in textul ebraic nu apare articolul hotarat ,,ul”, constructia gramaticala ingaduie o astfel de traducere. Aceeasi forma a cuvantului ebraic “un sabat” apare si in porunca a patra, unde KJV il reda in mod potrivit, ,,Sabatul” (Exod 20,10). In ambele locuri, insa, o traducere stricta ar cere sa fie redat “un sabat”. In acelasi timp, “sabatul” ar fi intru totul ingaduit. Nu este nimic nici in acest text si nici in contextul lui, care sa indice ca Sabatul a fost dat acum izraelitilor pentru prima oara, asa cum presupun unii. De fapt, se intelege ca ei cunosteau deja Sabatul, dar au dat pe fata neglijenta in pazirea lui (cap. 16,4). De aceea porunca Sabatului a fost reinnoita si pazirea lui ca zi sfanta, intarita (vezi comentariul pentru v.27, 28). Expresia ebraica shabbath, ,,odihna”, redata aici corect prin ,,un sabat”, este tradus in versetele 23 si 26 si in cap. 20,10 ca “sabatul”. Totusi, in v.29 si cap. 20,8 textul ebraic se hashshabbath citeste hashshabbath, care este corect tradus “sabatul”. Expresia “un sabat” – ,,o odihna” – arata cum este deosebita ziua a saptea de celelalte zile precedente in ceea ce priveste munca. “Sabatul” – ,,odihna” – arata caracterul distinctiv al odihnei zilei a saptea, anume, o odihna care aduce aminte de odihna lui Dumnezeu in ziua a saptea a saptamanii creatiunii, si astfel o sfanta zi de odihna. 16:26 Veti strange timp de sase zile; dar in ziua a saptea, care este Sabatul, nu va fi. Sase zile. Cuvintele acestea sunt asemenea acelora din porunca a patra a Decalogului. Aici nu se aminteste numai de Sabat ca zi de odihna sfanta, ci si de zilele de lucru premergatoare lui. In planul lui Dumnezeu pentru om, aceste sase zile de lucru n-au o insemnatate mai mica decat are Sabatul. Ele au fost date omului pentru folosul propriu. Dar a saptea zi a saptamanii este sfanta (v.23). Ea trebuia sa fie folosita in conformitate cu instructiunile date pe cale divina, asa cum este specificat in porunca a patra. Sabatul. Textul ebraic foloseste aici articolul hotarat (vezi comentariul pentru v.25, 28). ,,Sabatul” este o institutie sfanta oranduita la incheierea saptamanii creatiunii. Chiar si atunci el a fost ,,sabatul” (cap. 20,11). 16:27 In ziua a saptea, unii din popor au iesit sa stranga mana, si n-au gasit. Unii din popor. Ca de obicei, au fost unii care fie ca n-au crezut cele spuse de Moise si au vrut sa vada ei insisi daca cazuse mana, fie ca au calcat in mod intentionat porunca din dorinta incapatanata de a avea propria cale. 16:28 Atunci Domnul a zis lui Moise: Pana cand aveti de gand sa nu paziti poruncile si legile Mele? Pana cand aveti de gand. Vorbind personal lui Moise, Dumnezeu se adreseaza natiunii intregi si indivizilor neascultatori in special. Aceasta reiese evident din folosirea in ebraica a formei la plural a verbului ,,a refuza”. Deja avusese loc o neascultare in ziua in care fusese data mana de prima data (v.20), dar acum a avut loc alta de natura mai serioasa. Dumnezeu, adresandu-li-se ca Judecator, le cere sa stea fata in fata cu problema cu privire la timpul cand ar putea sa se astepte sa se termine cu purtarea aceasta pacatoasa si cand vor invata ei ca nu pot sa castige nimic prin neascultare. Istoria de mai tarziu a lui Israel arata in mod clar cat de ,,mult timp” avea sa treaca pana sa invete aceasta lectie importanta. Intrebarea lui Dumnezeu ,,pana cand”, etc. inseamna ca ei facusera timp indelungat chiar lucrul acesta – calcau Sabatul, in deplina cunostinta de cauza ca lucrul pe care il faceau era rau (vezi comentariul pentru v.25, 27). 16:29 Vedeti ca Domnul v-a dat Sabatul; de aceia va da in ziua a sasea hrana pentru doua zile. Fiecare sa ramana la locul lui, si, in ziua a saptea, nimeni sa nu iasa din locul in care se gaseste. Vedeti. Rabdarea lui Dumnezeu fata de poporul Sau indaratnic este uimitoare si ne invata o lectie importanta pe noi, care inclinam sa fim nerabdatori. In loc sa pedepseasca mereu pe Israel pentru repetatele murmurari si fapte de neascultare, Dumnezeu cauta sa-i induplece, explicand scopurile cerintelor Sale. Sabatul era o zi de odihna sfanta in care ei nu trebuiau sa fie ocupati; de aici si portia dubla de hrana cu o zi mai inainte. Fiecare sa ramana la locul lui. Izraelitii au fost instruiti sa ramana in tabara in Sabat, si sa nu iasa pentru mana sau pentru nimic altceva. Timpul lor din ziua aceasta trebuia sa fie petrecut acasa, in odihna si in meditatie asupra subiectelor sfinte. Dumnezeu instruise deja pe Israel sa se adune pentru inchinare in zilele aratate ca ,,sfinte” (cap. 12,16), practica ce a fost aplicata in mod constant la alte zile ,,sfinte” (vezi Levitic 23,2-4.7.8.21.24.27.35-37). In timpurile de dupa exil, iudeii au stabilit si au impus reguli stricte in ce priveste plecarea din cetati sau sate in ziua de Sabat. Nimanui nu-i era ingaduit sa calatoreasca mai departe decat 2.000 de coti, sau aproximativ 1000 de metri. In Noul Testament, la aceasta distanta se face referire ca fiind ,,un drum in ziua Sabatului” (Fapte 1,12). Nenumarate reguli ale Sabatului facute de om au fost urmate de iudeii ortodocsi inca din timpurile biblice, cu rezultatul ca Sabatul, lasat de Dumnezeu sa fie o placere (Isaia 58,13), a devenit o povara. 16:30 Si poporul s-a odihnit in ziua a saptea. Poporul s-a odihnit. Negasind mana in Sabat dimineata, si mustrati pentru ca au iesit sa caute, poporul a inceput sa se odihneasca in ziua de Sabat. 16:31 Casa lui Israel a numit hrana aceasta mana. Ea semana cu bobul de coriandru; era alba, si avea un gust de turta cu miere. Casa lui Israel. Unele din cele mai vechi traduceri, ca LXX, traducerea siriana si araba, redau ,,copii” in loc de ,,casa”. Se poate ca redarea ,,copiii lui Israel” este mai aproape de original decat ,,Casa lui Israel”. Mana. Nici una din explicatiile propuse pana acum ale acestei denumiri nu are acceptare generala. Unii au sugerat ca ea ar putea insemna ,,dar”, dar este mai probabil ca cuvantul isi are originea in exclamatia de mirare de la inceput, man hu’, ,,Ce este aceasta?” (vezi comentariul pentru v.15). Semana cu bobul de coriandru. O planta, Coriandrum sativum, care creste salbatica in Orientul Apropiat. Fructul ei aromatic, numit ,,bob de coriandru” este folosit pentru condimentare si cu scop medicinal. Culoarea semintei este albicioasa sau galben cenusie. In Numeri 11,7 este comparata cu bedeliumul (vezi Geneza 2,12). Turta. Cuvantul ebraic tradus astfel apare numai aici in Biblie, si intelesul lui este nesigur. Septuaginta il reda prin cuvantul egkris, care, conform cu izvoarele literare grecesti, inseamna o prajitura facuta din faina, ulei si miere. Izraelitii au descris mana ca avand gust de turta cu miere (Exod 16,31) si coapta cu untdelemn proaspat (Numeri 11,8). 16:32 Moise a zis: Iata ce a poruncit Domnul: Sa se pastreze un omer plin cu mana pentru urmasii vostri, ca sa vada si ei painea pe care v-am dat-o s-o mancati in pustie, dupa ce v-am scos din tara Egiptului. Verset ce nu a fost comentat. 16:33 Si Moise a zis lui Aaron: Ia un vas, pune in el un omer plin cu mana, si aseaza-l inaintea Domnului, ca sa fie pastrat pentru urmasii vostri. Ia un vas. Porunca aceasta a fost data dupa construirea tabernacolului (v.34), dar este relatata aici cu scopul de a aduna la un loc intregul subiect cu privire la mana. Cuvantul tradus ,,vas” este dintr-un cuvant egiptean care inseamna mai degraba un vas mare. Totusi aici se pare ca a fost folosit pentru a indica un vas de metal, facut din aur, spre a fi asemenea cu chivotul (vezi Evrei 9,4). 16:34 Dupa porunca data de Domnul lui Moise, Aaron l-a pus inaintea chivotului marturiei, ca sa fie pastrat. Marturiei. Nu chivotul legamantului, caruia nu i-a fost dat niciodata acest nume, ci cele doua table de piatra scrise cu degetul lui Dumnezeu (cap. 25,16-21; 40,20 etc.). Vasul cu mana a fost pus inauntrul chivotului (Evrei 9,4) in fata celor doua table de piatra. 16:35 Copiii lui Israel au mancat mana patruzeci de ani, pana la sosirea lor intr-o tara locuita; au mancat mana pana la sosirea lor la hotarele tarii Canaanului. Patruzeci de ani. Declaratia aceasta a fost scrisa fie de Moise la scurt timp inainte de moartea lui, fie ca a fost adaugata de un scriitor inspirat, probabil Iosua. In favoarea faptului ca Moise este autorul, este expresia ,,pana la sosirea lor intr-o tara locuita”, la care s-a adaugat ,,pana la sosirea lor la hotarele tarii Canaanului”. Aceasta nu se refera in mod necesar la trecerea Iordanului, ci la regiunea de rasarit a Iordanului. Autorul scrie exact asa cum era de asteptat sa scrie Moise spre incheierea vietii sale. Un scriitor de mai tarziu ar fi fost mult mai exact si probabil ca ar fi notat, asa cum a facut Iosua in cartea sa (Iosua 5,10-12), timpul exact cand a incetat mana. 16:36 Omerul este a zecea parte dintr-o efa. Efa. Echivalent cu aproximativ 22 de litri.Comentariile lui Ellen G. White 1-36 PP 292-297 1,2 PP 292 2,3 SR 126 3 CH 111; Ed 38; MH 311; PP 292; SR 128; IT 129; 3T 171; 6T 372; 9T 159, 160 4,5, PP 294 7 3T 86 8,9 PP 294 10,13-15PP 295 14-21SR 129 15 MH 200; MM 267 16-23 PP 295 22-26PK 181; SR 130 23 6T 355 24-26 PP 296 28 DA 283; PP 297 31 PP 295 33 EW 32 35 CH 111; DA 385; PK 181; PP 297; 3T 340 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: