15:2 Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El Il voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El Il voi preamari.
Domnul. Aici, forma prescurtata a numelui lui Dumnezeu, Yah, apare pentru prima data in naratiunea Vechiului Testament. Ea este de obicei folosita in limba poetica din cauza ritmului si de asemenea ca sfarsit pentru nume personale si chiar topografice, de exemplu: Abijah, Ahaziah, Hezekiah, Zedekiah, muntele Moria, etc.
Si eu ii voi pregati lui o locuinta (engleza) – Il voi lauda (romana). Cuvintele acestea sunt traducerea unui singur cuvant ebraic. Aceasta ilustreaza concentratia poeziei ebraice. Traducerea KJV pare sa derive la origine din targumul aramaic al lui Onkelos, care a parafrazat unicul cuvant al textului prin expresia ,,Ii voi cladi un sanctuar”. Cu toate ca acesta ar putea fi unul din sensurile verbului, cei mai multi traducatori din zilele LXX-ei si Vulgatei, inclusiv cei mai multi comentatori moderni au preferat intelesul de baza al verbului ,,frumusete”. Asa fiind, ei traduc expresia, ,,pe El Il voi lauda”, sau ,,pe El Il voi preamari” (RSV).