15:10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Si marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat In adancimea apelor.
Tu ai suflat. Declaratia aceasta prezinta un alt fapt neamintit in naratiunea directa a descrierii egiptenilor, totusi ea este in armonie deplina cu aceasta. Dupa cum un vant puternic de rasarit a despartit apele si le-a retinut pentru izraeliti, acum un vant de la apus sau de la nord-vest a adus apele inapoi asupra egiptenilor. In ascultare de Creatorul lui, vantul a slujit in mod efectiv sa scape un popor si sa nimiceasca pe altul.
Ca plumbul s-au afundat. Prima strofa s-a incheiat (v.5) comparandu-i pe egiptenii care se inecau cu pietrele care se afunda. Strofa a doua se termina cu o expresie similara, care ii compara pe egipteni cu plumbul. Apele in care s-au afundat sunt numite ,,grandioase” (engleza), din cauza puternicei dovezi a maretiei Creatorului produsa de valurile care se intorceau maiestuoase la locul lor obisnuit. Aici corul Mariei (v.21) probabil ca a fost intercalat din nou.