Printable ModeExod, 15
|
15:1 Atunci Moise si copiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta. Ei au zis: Voi canta Domnului, caci Si-a aratat slava: A napustit in mare pe cal si pe calaret. Atunci Moise a cantat. Cantarea lui Moise la Marea Rosie a oferit intotdeauna bisericii lui Dumnezeu modelul de lauda in toate conflictele ei cu puterile intunericului (vezi PP 289). Tema maiestuoasa a acestei cantari rasuna in toate cantecele lui Israel, in preamarirea lui Dumnezeu pentru minunatele lucrari facute pentru ei. La sfarsit, cantarea lui Moise, servul lui Dumnezeu, va fi cantata din nou impreuna cu cantarea Mielului de eroii credintei care vor sta pe ,,marea de sticla”, biruitori asupra fiarei si a chipului ei (Apocalipsa 15,3). Moise nu este aratat in mod expres ca autor al acestei cantari, dar forma si continutul ei il arata astfel (vezi PP 288). Cantarea este compusa din trei strofe culminante, care incep cu lauda pentru Domnul si se sfarsesc cu o descriere a nimicirii ostirii egiptene (Exod 15,2-5.6-10.11-19). Tema anuntata in v.1 este tratata in trei feluri diferite, totusi, in fiecare din ele domina atotputernicia lui Dumnezeu. Cu o vedere profetica clara, mai ales a treia strofa arata spre gloria lui Israel in viitoarea patrie si spre sanctuar ca locas al lui Dumnezeu. Si-a aratat slava. Cuvintele din v.1 erau repetate de un cor de femei conduse de Maria (vezi v.20, 21). Nu este sigur daca aceasta se facea dupa fiecare strofa, adica dupa v.5, 10 si 18, sau numai la sfarsitul cantarii. Cuvintele traduse ,,si-a aratat slava” inseamna, literal, ,,mult inaltat”, sau ,,maret de glorios”, cum a redat LXX acest verb obisnuit. Ele sunt repetate pentru a exprima ideea de inaltare in modul cel mai accentuat posibil. 15:2 Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda: El m-a scapat. El este Dumnezeul meu: pe El Il voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu: pe El Il voi preamari. Domnul. Aici, forma prescurtata a numelui lui Dumnezeu, Yah, apare pentru prima data in naratiunea Vechiului Testament. Ea este de obicei folosita in limba poetica din cauza ritmului si de asemenea ca sfarsit pentru nume personale si chiar topografice, de exemplu: Abijah, Ahaziah, Hezekiah, Zedekiah, muntele Moria, etc. Si eu ii voi pregati lui o locuinta (engleza) – Il voi lauda (romana). Cuvintele acestea sunt traducerea unui singur cuvant ebraic. Aceasta ilustreaza concentratia poeziei ebraice. Traducerea KJV pare sa derive la origine din targumul aramaic al lui Onkelos, care a parafrazat unicul cuvant al textului prin expresia ,,Ii voi cladi un sanctuar”. Cu toate ca acesta ar putea fi unul din sensurile verbului, cei mai multi traducatori din zilele LXX-ei si Vulgatei, inclusiv cei mai multi comentatori moderni au preferat intelesul de baza al verbului ,,frumusete”. Asa fiind, ei traduc expresia, ,,pe El Il voi lauda”, sau ,,pe El Il voi preamari” (RSV). 15:3 Domnul este un razboinic viteaz: Numele Lui este Domnul. Verset ce nu a fost comentat. 15:4 El a aruncat in mare carele lui Faraon si oastea lui; Luptatorii lui alesi au fost inghititi in marea Rosie. Verset ce nu a fost comentat. 15:5 I-au acoperit valurile, Si s-au pogorat in fundul apelor, ca o piatra. Ca o piatra. Acordand lui Dumnezeu lauda pentru minunata eliberare a lui Israel si infrangerea egiptenilor, Moise descrie soarta lor intr-o limba foarte poetica, totusi atat de clara, incat nu mai necesita nici o explicatie. Este posibil ca in acest moment corul Mariei a raspuns cu cuvintele raportate in v.21. 15:6 Dreapta Ta, Doamne, si-a facut vestita taria; Mana Ta cea dreapta, Doamne, a zdrobit pe vrajmasi. Dreapta Ta. Cu versetul acesta incepe o strofa noua. In cea mai mare parte, ea dezvolta si explica pe cea anterioara, prezentand mai multe amanunte si facand un puternic contrast intre mandria si aroganta egiptenilor si caderea lor nenorocita. Toate acestea au fost infaptuite prin ,,dreapta” Domnului. 15:7 Prin marimea maretiei Tale, Tu trantesti la pamant pe vrajmasii Tai; Iti dezlantui mania, Si ea-i mistuie ca pe o trestie. Verset ce nu a fost comentat. 15:8 La suflarea narilor Tale, s-au ingramadit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid, Si s-au inchegat valurile in mijlocul marii. Suflarea narilor Tale. O descriere foarte poetica a vantului de rasarit, care a contribuit, in parte, la impartirea apelor. Devenind tot mai indraznet in imaginatia sa, Moise reprezinta talazurile ca ,,un zid” de fiecare parte, si valurile ca ,,inchegate”. Inchegat. Literal, ,,contractate”, ,,aduse impreuna”, sau ,,coagulate”. Folosit aici in mod poetic, cuvantul acesta nu trebuie sa fie interpretat ca insemnand ca apele in realitate au inghetat (vezi PP 287). 15:9 Vrajmasul zicea: Ii voi urmari, ii voi ajunge, Voi imparti prada de razboi; Imi voi razbuna pe ei, Voi scoate sabia, si-i voi nimici cu mana mea! Vrajmasul zicea. Prin propozitii scurte, urmand una dupa alta fara particule de legatura, este zugravita in mod grafic increderea egiptenilor in timp ce ii urmareau pe izraeliti, dorind razbunarea. Vorbirea intrerupta imita exclamatiile soldatilor regelui, care erau in acelasi timp si doritori si lipsiti de respiratie. Descrierea aceasta era o deviere neobisnuita de la obisnuita ordine stabilita a poeziei ebraice. 15:10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Si marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat In adancimea apelor. Tu ai suflat. Declaratia aceasta prezinta un alt fapt neamintit in naratiunea directa a descrierii egiptenilor, totusi ea este in armonie deplina cu aceasta. Dupa cum un vant puternic de rasarit a despartit apele si le-a retinut pentru izraeliti, acum un vant de la apus sau de la nord-vest a adus apele inapoi asupra egiptenilor. In ascultare de Creatorul lui, vantul a slujit in mod efectiv sa scape un popor si sa nimiceasca pe altul. Ca plumbul s-au afundat. Prima strofa s-a incheiat (v.5) comparandu-i pe egiptenii care se inecau cu pietrele care se afunda. Strofa a doua se termina cu o expresie similara, care ii compara pe egipteni cu plumbul. Apele in care s-au afundat sunt numite ,,grandioase” (engleza), din cauza puternicei dovezi a maretiei Creatorului produsa de valurile care se intorceau maiestuoase la locul lor obisnuit. Aici corul Mariei (v.21) probabil ca a fost intercalat din nou. 15:11 Cine este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat in sfintenie, Bogat in fapte de lauda, Si facator de minuni? Cine este ca Tine? Moise reia cantarea sa de lauda si biruinta. Strofa a treia asigura pe poporul lui Dumnezeu ca El va termina lucrarea de salvare inceputa deja, va umple de groaza pe vrajmasii lor, ii va aduce la locul locasului Lui cel sfant si ii va aseza pe muntele mostenirii Sale. Ceea ce Domnul a facut pana aici este considerat ca o garantie a ceea ce viitorul mai are inca rezervat pentru aceia care se lasa dusi acolo unde ii conduce El. 15:12 Tu Ti-ai intins mana dreapta: Si i-a inghitit pamantul. Verset ce nu a fost comentat. 15:13 Prin indurarea Ta, Tu ai calauzit, Si ai izbavit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta il indrepti Spre locasul sfinteniei Tale. Verset ce nu a fost comentat. 15:14 Popoarele vor afla lucrul acesta, si se vor cutremura: Apuca groaza pe Filisteni, Popoarele vor afla. Cuvantul ebraic tradus ,,popor” (engleza) este la plural si cuprinde triburi sau natiuni din Filistia, Edom si Moab si alti locuitori ai Canaanului (v.15). Moise vorbeste acum in rolul unui profet (vezi Deuteronom 18,15) cand priveste inainte catre efectele propriei eliberari miraculoase de ostirea Egiptului. Popoarele Palestinei nu numai ca vor auzi de acest eveniment, ci vor fi ingrozite de grelele suferinte care le sunt rezervate, si astfel nu vor avea curajul sa se opuna lui Israel. Palestina (engleza). Aceasta este forma greaca a unui cuvant tradus mult mai bine ,,Filistia”. El nu indica intreaga tara cunoscuta acum sub numele de Palestina, ci numai o fasie de teritoriu care se intinde de-a lungul coastei sud-vestice a Canaanului, de la sud de Gaza pana la Iope. Avand o intindere de vreo 50 de mile, aceasta fasie de coasta a fost ocupata de confederatia filisteana, care in vremurile de mai tarziu a devenit astfel un spin in coasta lui Israel. 15:15 Se inspaimanta capeteniile Edomului, Si un tremur apuca pe razboinicii lui Moab; Toti locuitorii Canaanului lesina de la inima. Capeteniile Edomului. Pe vremea cand Israel s-a apropiat de hotarele Edomului, capeteniile lui au cedat locul lor regilor (Numeri 20,14; compara cu Geneza 36,15). Cu toate ca refuzul edomitilor de a ingadui lui Israel trecerea prin tara lor lasa impresia ca se simteau puternici si neinfricati, faptul ca au respins cererea pasnica a lui Moise descopera in mod clar un simtamant de nesiguranta si alarma pe care cautau sa-l ascunda (vezi Judecatori 11,17). Razboinicii lui Moab. Alarma moabitilor a fost dovedita de eforturile lui Balac de a-l convinge pe Balaam sa blesteme pe Israel (Numeri 22-24). Toti locuitorii Canaanului. Aceasta profetie a fost implinita in mod uimitor ,,cand au auzit... toti imparatii canaanitilor... ca Domnul secase apele Iordanului inaintea copiilor lui Israel... li s-a taiat inima si au ramas ingroziti” (Iosua 5,1). 15:16 Ii va apuca teama si spaima; Iar vazand maretia bratului Tau, Vor sta muti ca o piatra, Pana va trece poporul Tau, Doamne! Pana va trece Poporul, pe care Ti l-ai rascumparat. Pana va trece poporul Tau. Nu trecerea prin Marea Rosie, pentru ca aceasta avusese loc deja, ci trecerea pustiei si a hotarelor Canaanului. 15:17 Tu ii vei aduce si-i vei aseza pe muntele mostenirii Tale, In locul, pe care Ti l-ai pregatit ca locas, Doamne, La Templul, pe care mainile Tale l-au intemeiat, Doamne! Pe muntele. ,,Muntele mostenirii Tale”, probabil ca nu era tara muntoasa a Canaanului (Deuteronom 3,25), dupa cum sustin unii comentatori, ci mai degraba muntele pe care il alesese Domnul pentru sanctuar (Psalmi 78,54) ca loc al locasului Sau. Asezarea lui Israel asupra acestui munte nu inseamna intrarea lui in Tara Fagaduintei, ci asezarea poporului lui Dumnezeu in Casa Domnului (Psalmi 92,13), in viitorul sanctuar. Acolo Domnul va intra in legatura deplina cu poporul Sau, si acolo se vor dovedi ei a fi proprietatea Lui deosebita, slujindu-I si aducandu-I jertfele lor. 15:18 Si Domnul va imparati in veac si in veci de veci. Domnul va imparati in veac si in veci de veci. Declaratii asemanatoare se mai afla in Scriptura (vezi Psalmi 10,16; 29,10; 146,10; Apocalipsa 11,15; etc.). In felul acesta, Moise exprima convingerea omului lui Dumnezeu ca stapanirea lui Dumnezeu este vesnica, nu numai in univers, ci si in lumea aceasta, nu numai sub lege, ci si sub har, nu numai vremelnic, ci in decursul vesniciei. Cu aceasta exclamatie inspirata se incheia cantarea lui Moise, cu toate ca in versetul urmator el da o explicatie a faptului pentru care stapanirea lui Dumnezeu va dura vesnic. Ca si primele doua strofe care s-au terminat cu afirmatia privind nimicirea egiptenilor (vezi v.5, 10), cea de-a treia se incheie in acelasi fel. Totusi, in loc sa indrepte atentia spre egiptenii infranti, Moise se intoarce spre Eliberatorul lor cel triumfator. De aceea, cantarea nu se incheia cu un tablou intunecat al nimicirii vrajmasilor lui Dumnezeu, ci cu o nota de biruinta si lauda. Acelasi subiect va caracteriza si cantarea lui Moise si a Mielului, pe care mantuitii o vor canta la marea de cristal (Apocalipsa 15,2-4). 15:19 Caci caii lui Faraon, carele si calaretii lui au intrat in mare, Si Domnul a adus peste ei apele marii; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul marii. Verset ce nu a fost comentat. 15:20 Maria, prorocita, sora lui Aaron, a luat in mana o timpana, si toate femeile au venit dupa ea, cu timpane si jucand. Maria proorocita. Maria este prima femeie pe care Biblia o onoreaza cu acest titlu. Au urmat si altele, din timp in timp, in decursul istoriei poporului lui Dumnezeu (vezi Judecatori 4,4; 2 Regi 22,14; Isaia 8,3; Luca 2,36). Maria nu este numita aici proorocita in primul rand pentru ca erau inspirate cuvintele pe care le canta, ci mai degraba ca o recunoastere a rolului ei in legatura cu Exodul, si numai in al doilea rand pentru partea luata de Moise si Aaron (vezi PP 382). Ea a pretins in mod specific ca are darul profetic (Numeri 12,2), deoarece Dumnezeu vorbise prin ea. Profetul Mica declara ca Domnul a eliberat pe Israel din Egipt prin Moise, Aaron si Maria (Mica 6,4). Misiunea ei putea sa fi fost de a comunica poporului solii prin care era pastrata vie speranta eliberarii in timpul intunecosilor ani de asuprire. Ea poate ca a dat invatatura, a indemnat si mustrat poporul. Totusi, aici, la Marea Rosie, ea apare ca o cantareata inspirata si talentata. La aceasta data, ea trebuie sa fi avut varsta de peste 90 de ani. (Exod 2,4; 7,7). Sora lui Aaron. Desi, fara indoiala ca Maria era si sora lui Moise si fusese mijlocul prin care el a fost ocrotit in copilarie, aici ea este numita sora lui Aaron. Aceasta poate ca arata o pozitie subordonata in raport cu cea detinuta de Moise, dar comparabila cu aceea a lui Aaron, care era el insusi subordonat lui Moise (vezi cap. 4,16). A luat o timpana. Instrumentul la care a cantat Maria si femeile care o acompaniau era fie o tamburina, fie o toba de mana. Comentatorii moderni specializati in istoria instrumentelor muzicale antice favorizeaza traducerea ultima. Acelasi cuvant pentru timpana, toph, este folosit in ebraica si araba moderna pentru a indica o toba de mana. Vechi tablouri egiptene despre acest instrument il arata ca fiind facut din cercuri de lemn si doua piei, dar fara bete. El este batut de mana celui care canta. In Biblie, la acest instrument canta de obicei femeile (Judecatori 11,34; 1 Samuel 18,6; Psalmi 68,25), cum era in Egipt, dar uneori si barbatii (1 Samuel 10,5). Adesea era insotit de cantare si dans, probabil pentru a accentua bataia si era considerat ca instrument de bucurie. In Vechiul Testament, el era de obicei insotit de petrecere si lauda. Toate femeile. Despartirea barbatilor si a femeilor in doua orchestre distincte era un obicei egiptean, tot asa cum era si executarea dansurilor de catre grupe de barbati si de femei, care insoteau pasii lor cu muzica. Se pare ca acest obicei a fost luat de la egipteni in timpul indelungatei lor ramaneri in Egipt. In vremurile de mai tarziu, le gasim pe femeile ebraice luand parte la celebrarea victoriilor, cand ostile se intorceau si le intampinau cu muzica si cantec (vezi Judecatori 11,34; 21,21; 1 Samuel 18,6.7; 29,5). Jucand. Folosirea dansurilor in ceremoniile religioase, atat de contrare bunei cuviinte apusene, a fost din totdeauna acceptabila spiritului si sentimentului oriental. In relatarea Vechiului Testament se afla diferite feluri de dansuri. David a dansat inaintea chivotului cand l-a adus la Ierusalim (2 Samuel 6,16), fiica lui Iefta l-a intampinat cu dans pe tatal ei biruitor (Judecatori 11,34) si fetele din Silo au dat o serbare in acest fel (Judecatori 21,21). Dansarea mai este amintita cu aprobare de psalmist (Psalmi 142,3; 150,4). Dansul vremurilor biblice era o expresie exterioara a bucuriei sfinte, impartasindu-se de acelasi spirit ca si cantarile de lauda sau rugaciunile de multumire. El era in mod distinct un act de inchinare si Dumnezeu l-a primit ca atare (compara cu Ioan 6,37). Dansul social modern nu are nici o asemanare cu dansul religios al vremurilor biblice, pentru ca in el nu era nici un amestec de barbati si femei, si singurul obiectiv al participantilor era exprimarea iubirii, consacrarii si recunostintei fata de Dumnezeu. Dansul din vechime facea parte integranta din ritualul de inchinare. 15:21 Maria raspundea copiilor lui Israel: Cantati Domnului, caci si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret. Maria raspundea. Maria, cu corul ei de femei, canta ca raspuns la corul de barbati, probabil la terminarea fiecarei strofe a cantarii (dupa v.5, 10, 18). Cuvintele refrenului Mariei: ,,Cantati Domnului”, etc. au fost si cuvintele de inceput ale cantarii de biruinta a lui Moise (v.1). 15:22 Moise a pornit pe Israel de la marea Rosie. Au apucat inspre pustia Sur; si, dupa trei zile de mers in pustie, n-au gasit apa. Pustia Sur. Aceasta este regiunea pustiei care se intinde de la hotarul de rasarit al Egiptului pana la granita sudica a Palestinei, ajungand in sud la muntii peninsulei Sinai. In istorisirile patriarhale ea este amintita de mai multe ori (Geneza 16,7; 20,1; 25,18), si in rapoartele despre biruintele lui Saul si ale lui David asupra amalecitilor (1 Samuel 15,7; 27,8). Israel a marsaluit prin partea de sud a acestui pustiu intr-o directie sud-estica de-a lungul tarmului Marii Rosii. In Numeri 33,8, regiunea aceasta este numita ,,pustia Etamului”. Daca interpretarea data in comentariul asupra lui Exod 13,20 este corecta si Etam este un cuvant egiptean pentru o intaritura de granita, este usor de inteles de ce pustia Sur sa fie numita pustia Etam. N-au gasit apa. Fara indoiala ca izraelitii purtau o rezerva de apa de baut in pungi de piele, cum faceau popoarele orientale din vremurile antice. Stiind ca urmau sa intre in pustie, izraelitii nu aveau sa uite sa ia apa cu ei, dar un mars de trei zile fara a mai gasi alta spre a inlocui rezerva lor terminata avea sa aduca suferinta atat pentru om, cat si pentru animale. De aceea era imperios necesar sa gaseasca izvoare la anumite intervale. Dintre toate animalele domestice folosite in Orientul Apropiat, magarul era animalul cel mai folosit ca animal de povara pentru calatoria prin pustie. Camila se gasea numai ocazional inainte de sec. al XII-lea i.Hr. Magarii pot calatori fara apa timp de patru zile, dar vitele pe care le aveau izraelitii in numar mare nu puteau trai fara a fi adapate mai des. Din cauza aceasta, un mars de trei zile fara a gasi apa, era aproximativ limita pana la care vitele puteau sa indure fara sa piara. 15:23 Au ajuns la Mara; dar n-au putut sa bea apa din Mara, pentru ca era amara. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amaraciune). Mara. Prima oaza la sud de Suez este ‘Ain Hawarah. Ea se afla pe vechiul drum spre minele de cupru de la Sinai, la cateva mile de interior de la golf si aproximativ la 47 mile de orasul Suez. Apa este amara. Daca identificarea ei cu Mara biblica este corecta, indulcirea apelor ei de catre Moise nu a fost de natura permanenta. Desi cei mai multi comentatori au acceptat aceasta identificare, trebuie sa fie observat ca in apropiere sunt mai multe izvoare amare, unul dintre ele fiind chiar mai amar decat ‘Ain Hawarah. 15:24 Poporul a cartit impotriva lui Moise, zicand: Ce avem sa bem? Poporul a cartit. Ei mai cartisera o data inainte, pe tarmul de apus al Marii Rosii (cap. 14,1.12), si aveau sa mai carteasca de multe ori, inainte sa se fi ispravit peregrinajul lor (vezi Exod 16,2; Numeri 14,2; 16,41; etc.). ,,Cartirea” avea sa se dovedeasca a fi felul lor obisnuit de a-si exprima revarsarea de amaraciune a sufletului in fata greutatilor pe care le intalneau in mod regulat. Deoarece Moise era raspunzator de plecarea lor din Egipt si deoarece el era conducatorul lor, cartirile lor erau indreptate in primul rand impotriva lui. Barbatii care slujesc cel mai bine natiunea, adesea sunt cel mai putin apreciati in timpul vietii lor si de obicei sunt ridicate monumente in onoarea lor numai dupa ce au murit. Ce avem sa bem? Desi adesea oamenii sunt dispusi sa inghita o apa cu gust rau cand setea lor este mare, exista o limita dincolo de care natura nu poate merge. Chiar animalele refuza sa bea apa anumitor izvoare amare in Desertul Arab. 15:25 Moise a strigat catre Domnul; si Domnul i-a aratat un lemn, pe care l-a aruncat in apa. Si apa s-a facut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi si porunci, si acolo l-a pus la incercare. Domnul i-a aratat un lemn. Mai multi pomi sau plante apartinand diferitelor parti ale lumii se spune ca au insusirea de a face dulce apa amara, dar nici unul din acestia nu se gasesc in peninsula Sinai. De fapt, beduinii din jur, care considera apa de la ‘Ain Hawarah si alte izvoare asemanatoare din apropiere ca negustoase, nu cunosc nici un mijloc prin care apa aceasta poate fi facuta potabila. De aceea, exista numai doua explicatii posibile pentru acest text. Fie ca Moise a fost instruit sa ia un lemn care avea insusirea naturala de a schimba apa amara in apa dulce, lemn care nu mai creste in regiune, fie ca schimbarea apei a fost un act direct al lui Dumnezeu, iar lemnul nu avea decat o semnificatie simbolica. Porunci. Dupa ce a vindecat apa si a satisfacut setea fizica a poporului Sau, Dumnezeu le-a dat porunci care erau legate de minune printr-o fagaduinta (v.26). L-a pus la incercare. De pe vremea plecarii lor din Egipt pana la intrarea lor in Canaan, Dumnezeu a ,,pus la incercare” pe poporul Sau in multe ocazii – prima data la Marea Rosie, acum la Mara, mai tarziu la Meriba (cap. 17,1-7), Sinai (cap. 20,20), Tabeera (Numeri 11,1-3), Chibrot-Hataava (Numeri 11,34), Cades (Numeri 13,26-33) si in alte locuri. Aceste ,,incercari” faceau parte din incercarile lui Dumnezeu de a-i forma in imprejurari relativ usoare, pentru experientele pe care aveau sa le intampine in Canaan. 15:26 El a zis: Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui, si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; caci Eu sunt Domnul, care te vindeca. Daca vei asculta cu luare aminte. Aici este raportata o minunata fagaduinta. Daca poporul lui Dumnezeu avea sa acorde de aici inainte o ascultare stricta fata de toate poruncile Lui, atunci El avea sa-i ,,vindece” cum vindecase apa, si-i va ocroti si de raul fizic si de cel moral. De aceea, bunastarea lor fizica a facut-o sa fie dependenta de ascultare. Acest mare principiu era adevarat nu numai pe vremea evreilor, ci de-a lungul tuturor veacurilor. Bunastarea fizica a rasei umane mai este inca in mare masura dependenta de felul cum priveste legea divina. Aceia care nesocotesc legile care guverneaza trairea sanatoasa sunt singuri vinovati de consecinte. Pe de alta parte, aceia care traiesc conform cu instructiunile impartasite pe cale divina cu privire la sanatate vor avea parte de o insemnata eliberare de boli. Dumnezeu este interesat nu numai de starea spirituala a omului, ci si de starea lui fizica (vezi 3 Ioan 2). Bolile. Unele din aceste boli sunt enumerate in Deuteronom 28,27 si referinte cu privire la ele se mai afla in Deuteronom 7,15. Se stie ca anumite boli au existat intotdeauna printre egipteni, de o gravitate extrem de mare, mai ales boli de piele si de ochi. In timpul lungii lor ramaneri in Egipt, evreii au cunoscut bine bolile Egiptului. Domnul care te vindeca. Doctorii egipteni erau vestiti in intreg Orientul Apropiat, dar texte existente arata ca ei nu considerau ca fiind a lor puterea de vindecare, ci a zeilor lor. In manualele lor de medicina, dintre care unele au acum varsta de 4.000 de ani, bolile sunt impartite in trei clase, (1) acelea care pot fi tratate; (2) acelea care pot fi oprite; (3) acelea care nu pot fi vindecate. Desi stiinta medicala a avansat enorm de la Moise incoace, clasificarea de mai sus mai este valabila. Chirurgul poate face o incizie, indeparta un organ, si sa coasa la loc rana, dar el nu poate vindeca. Medicul poate administra anumite medicamente, despre care stie ca au anumite efecte asupra anumitor indispozitii, dar priceperea lui se termina aici. Adevaratul proces de vindecare este indeplinit de o putere pe care stiinta omeneasca nu o poate controla. In cel de-al XX-lea secol mai este inca adevarat, cum a fost si pe vremea lui Moise, ca numai Dumnezeu da vindecare. El este Marele Medic. 15:27 Au ajuns la Elim, unde erau douasprezece izvoare de apa si saptezeci de finici. Si au tabarat acolo, langa apa. Elim. Urmatorul loc de tabara a fost identificat inca din vremuri de demult cu Wadi Gharandel, aproximativ la 7 mile sud de ‘Ain Hawarah. Locul acesta, cu bogata lui aprovizionare de apa relativ buna si crangurile lui luxuriante de palmieri, tamarisc, salcami si iarba lui inalta, mai este chiar si acum unul din principalele locuri de oprire intre Suez si Sinai. Arheologul Flinders Petric a gasit bune rezerve de apa in vale de ambele parti, cand a traversat-o, mai intai in decembrie 1904 si din nou in martie al anului urmator, chiar daca iarna fusese foarte uscata si nu mai plouase timp de cateva saptamani (Researches in Sinai (1906) p. 12). Au tabarat acolo. Deoarece Wadi Gharandel este unita prin doua vai mai fertile, Wadi Useyt si Wadi Tayibeh, este posibil ca izraelitii au folosit ocazia aceasta pentru a paste vitele si pentru le odihni timp de cateva zile inainte de a continua calatoria lor. Aici nu se aminteste de o ramanere in tabara la Mara (vezi v.23-26), desi este indicat acest lucru in Numeri 33,8. Probabil ca poporul n-a stat la Mara mai mult decat era necesar. Moise, care trecuse prin aceste regiuni mai inainte si cunostea fiecare izvor si raulet, probabil ca i-a asigurat pe izraeliti ca vor gasi o vale fertila la numai cateva mile dincolo de Mara. Comentariile lui Ellen G. White 1-27 PP 288-292 1 EW 70; 4T 25 1,2 Ed 162 1-16 PP 288 6-11,18-21Ed 162 21 Ed 39; PP 289 22-24 PP 291 23-25 MH 248 23-26 MM 120 24 3T 85, 89, 339, 342 24-26 SR 126 25 PP 291 25,26 PP 292 26 CH 59; DA 824; MH 113; ML 135; MM 119, 277; SR 127 27 PP 292 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: