14:9 Egiptenii i-au urmarit; si toti caii, carele lui Faraon, calaretii lui si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon.
Calaretii. Deoarece egiptenii nu aveau cavalerie pe vremea aceea, desi un calaret singur este zugravit o data pe un mic monument, cuvantul tradus ,,calareti” mai degraba ar trebui sa fie redat ,,calator intr-un vehicul”, sau ,,barbat urcat”, adica aceia care conduceau carele. Inteles astfel, textul concorda remarcabil cu monumentele bastinase ale acelui timp, care reprezinta armata egipteana ca fiind alcatuita din doua feluri de trupe: cei din care si infanteria.
I-au ajuns cand erau tabarati. Nu este sigur daca Faraon i-a ajuns pe izraeliti curand dupa ce si-au intins tabara pe malul Marii Rosii, sau daca ei se gaseau deja aici de o zi, sau chiar mai mult. Cu toate ca a inceput in mod evident urmarirea izraelitilor la catva timp dupa plecarea lor, Faraon avea sa fie in masura sa parcurga distanta de 80 mile (128 km), de la Tanis (Ramses), pana la tarmul de nord-vest al Marii Rosii, mult mai repede decat au putut s-o faca izraelitii. Pentru aceasta i-ar fi trebuit cel putin doua zile, timpul aproximativ necesar pentru izraeliti sa calatoreasca de-a curmezisul pustiei de la Etam (vezi comentariul pentru v.5). Descrierea evenimentelor la apropierea egiptenilor pare sa duca la concluzia ca de abia s-au oprit sa tabarasca, atunci cand i-au descoperit pe egipteni care ii urmareau (v.9, 10; PP 284).