14:5 S-a dat de stire imparatului Egiptului ca poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon si inima slujitorilor lui s-a schimbat fata de popor. Ei au zis: Ce am facut de am lasat pe Israel sa plece si sa nu ne mai slujeasca?
Ce am facut? Dupa cat se pare, Faraon a intentionat sa limiteze ingaduinta sa la trei zile de calatorie in partea estica a pustiei egiptene. Cand a devenit clar ca izraelitii se grabeau prin pustie spre Marea Rosie, Faraon a pornit in urmarire (PP 283). Un scurt ragaz de suferinta ii daduse timp sa-si revina din ororile plagii a zecea, si el regreta acum fapta sa grabita. Cand n-a mai urmat nici o calamitate dupa moartea intaiului nascut, poate ca egiptenii au considerat ca invinsa puterea Dumnezeului ebraic, iar pe ei insisi s-au considerat din nou domni peste tara lor si stapani pe situatie. Pierderea unui mare numar de muncitori avea sa afecteze economia tarii si sa aduca greutati asupra celor care au ramas.