14:17 Eu voi impietri inima Egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si Faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea.
Eu voi impietri. Aici este spus doar ca Dumnezeu a impietrit inimile egiptenilor, dupa cum se pare, in acelasi inteles in care a impietrit inima lui Faraon (vezi comentariul pentru cap. 4,21). Urmand porunca lui, ei au ajuns partasi ai vinovatiei lui (compara cu Apocalipsa 18,4). Fara indoiala ca egiptenii au anticipat nerabdatori redobandirea bogatiei lor pierdute si razbunarea sangeroasa asupra oricui avea sa se opuna capturii (cap. 12,35; 15,9). In astfel de imprejurari, natura omeneasca ar fi cu totul suficienta spre a-i face sa fie reci si fara inima.
Ca sa intre in mare dupa ei. Judecata sanatoasa obisnuita, intemeiata pe experientele de mai inainte, ar fi trebuit sa-i faca pe egipteni precauti cu privire la implicarea lor intr-o aventura atat de periculoasa ca aceea de a-i urmari pe evrei prin mare. Stupiditatea si setea de sange au fost cele care i-au impins inainte in pericol (vezi Romani 1,21.22). Actiunea nesabuita ii caracterizeaza de obicei pe cei care dispretuiesc in mod deliberat conducerea Duhului lui Dumnezeu. Neluarea in seama a judecatilor lui Dumnezeu, experimentate atat de recent, i-a zapacit cu incredere in ei insisi, si au sfidat in cele din urma pe Dumnezeul lui Israel (vezi 2 Tesaloniceni 2,9-12; Apocalipsa 17,14; 19,19; 20,7-9).