14:13 Moise a raspuns poporului: Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe Egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata.
Nu va temeti. Desi alarma evreilor este de inteles, curajul nobil si increderea lui Moise sunt surprinzatoare. O adevarata transformare remarcabila se petrecuse cu el de pe timpul protestului lui fata de Domnul (cap. 4,1.10.13; 5,22.23). Desi poate ca el a inteles numai in mod vag ca Dumnezeu va actiona in asa fel incat ,,Faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava” Lui (v.4), acum a ramas calm si increzator ca totul va fi bine. Propria incredere linistita este reflectata in indemnul catre popor sa astepte cu rabdare ca Domnul sa-i elibereze. Evident ca prea putin mai aveau altceva de facut. Moise nu stia cum putea Dumnezeu sa-si aduca la indeplinire vointa Sa, dar propria experienta in lucrarea cu Dumnezeu in tara Egiptului il facea sa fie sigur ca El era intru totul in stare sa scape pe poporul Sau, oricat de imposibila putea sa apara o astfel de perspectiva. Moise insusi a fost intristat pentru ca poporul a dat pe fata atat de putina credinta (PP 284).
Egiptenii. Adica, marea ostire a lui Faraon. Ordinea cuvintelor in original favorizeaza traducerea marginala, care numai cu o usoara schimbare, este din LXX. Aceasta de pe urma reda: ,,Pentru ca asa cum ati vazut astazi pe egipteni, nu-i veti mai vedea niciodata”. Exprimata asa, declaratia inseamna ca ei ii vor vedea pe vrajmasii lor numai ca forme fara viata pe tarmul Marii Rosii (v.30).