Printable ModeExod, 14
|
14:1 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: Verset ce nu a fost comentat. 14:2 Spune copiilor lui Israel sa se intoarca, si sa tabarasca inaintea Pihahirotului, intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabarati, langa mare. Sa se intoarca si sa tabarasca. Pana aici marsul izraelitilor fusese in general in directia sud-estica. O alta zi de calatorie in aceeasi directie i-ar fi dus mult dincolo de frontiera estica a Egiptului. Dar Dumnezeu a poruncit sa se faca o schimbare care trebuie sa le fi parut ciudata si inexplicabila. Ei trebuiau sa apuce calea intr-o directie sud-vestica, care in curand avea sa plaseze Marea Rosie intre ei si destinatia lor. Desi asezarea geografica a locului de tabara urmator este descris aici cu multe amanunte, pana acum n-a fost identificat nici unul din locurile numite. Numele Pihahirot este, dupa cat se pare, egiptean, dar insemnatatea si asezarea lui raman nesigure. Intre Migdol si mare. Migdol inseamna ,,cetate” sau ,,fortareata”. Fara indoiala ca aceasta se refera la un numar de localitati de-a lungul frontierei estice a Egiptului (vezi Numeri 33,7; Ieremia 44,1; 46,14; Ezechiel 29,10; 30,6). Probabil ca ,,migdol-urile” acestea nu erau orase diferite, ci puncte intarite care faceau parte din sistemul de fortificatii al frontierei (vezi Exod 13,20). Fata-n fata cu Baal-Tefon. Locul acesta nu este cunoscut, desi numele Baal-Tefon era dat si unei zeitati canaanite. El inseamna, literal ,,Baal”-ul sau ,,domnul nordului”, un zeu amintit pe monumentele egiptene, ca in inscriptiile canaanite. Un text fenician il declara a fi zeul principal al orasului Daphanae (biblicul Taphanhes, Tel Defenneh modern) din delta egipteana. Locul amintit aici poate sa fi primit numele lui de la acest zeu canaanit, al carui altar, sau sanctuar, la care veneau popoarele din partea estica a pustiei sa se inchine, era in oras. O astfel de descriere geografica exacta, unica in Pentateuc, sugereaza in primul rand, ca Pihahirot insusi nu era bine cunoscut, si in al doilea rand, ca autorul Exodului cunostea geografia tarii. Nici un scriitor de mai tarziu nu putea risca sa dea astfel de amanunte locale. 14:3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: S-au ratacit prin tara; ii inchide pustia. Faraon va zice. Textul acesta explica scopul lui Dumnezeu conducand pe izraeliti intr-o directie atat de neobisnuita (vezi v.2). Dupa judecata omeneasca, drumul acesta parea a fi cel mai nechibzuit pe care puteau sa-l aleaga. Canaanul se afla la nord-est de Egipt, cu toate acestea, stalpul de nor ii conducea intr-o directie sud-vestica, ajungand la granita de est a Egiptului. Ar fi numai normal ca, afland despre drumul ciudat pe care apucasera izraelitii, Faraon sa creada ca au pierdut drumul si ca rataceau incurcati prin partea estica a pustiului egiptean. Scaparea parea acum imposibila. Totusi, Dumnezeu a aranjat tocmai situatia aceasta, pentru ca Egiptul si natiunile inconjuratoare sa poata invata frica si respectul fata de Numele Sau (vezi v.4). 14:4 Eu voi impietri inima lui Faraon, si-i va urmari; dar Faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava Mea, si Egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul. Copiii lui Israel au facut asa. Impietri. Vezi comentariul de la versetul 4:21 14:5 S-a dat de stire imparatului Egiptului ca poporul a luat fuga. Atunci inima lui Faraon si inima slujitorilor lui s-a schimbat fata de popor. Ei au zis: Ce am facut de am lasat pe Israel sa plece si sa nu ne mai slujeasca? Ce am facut? Dupa cat se pare, Faraon a intentionat sa limiteze ingaduinta sa la trei zile de calatorie in partea estica a pustiei egiptene. Cand a devenit clar ca izraelitii se grabeau prin pustie spre Marea Rosie, Faraon a pornit in urmarire (PP 283). Un scurt ragaz de suferinta ii daduse timp sa-si revina din ororile plagii a zecea, si el regreta acum fapta sa grabita. Cand n-a mai urmat nici o calamitate dupa moartea intaiului nascut, poate ca egiptenii au considerat ca invinsa puterea Dumnezeului ebraic, iar pe ei insisi s-au considerat din nou domni peste tara lor si stapani pe situatie. Pierderea unui mare numar de muncitori avea sa afecteze economia tarii si sa aduca greutati asupra celor care au ramas. 14:6 Faraon si-a pregatit carul de razboi, si si-a luat oamenii de razboi cu el. Verset ce nu a fost comentat. 14:7 A luat sase sute de care de lupta cu oameni alesi, si toate carele Egiptului; in toate erau luptatori. Sase sute de care de lupta. Incepand cu dinastia a optsprezecea, carele de lupta au ajuns sa fie echipamentul standard al ostirii egiptene. De atunci inainte, regii mergeau intotdeauna la razboi in care. Doua care regale ale dinastiei a optsprezecea au supravietuit pana in ziua de azi si, de aceea, constructia lor este bine cunoscuta. In partea de la urma erau deschise si au constat dintr-o platforma semicirculara facuta din lemn si imprejmuita de o margine care se ridica intr-o arcuire gratioasa pana la inaltimea de aproximativ 0,90 m deasupra platformei. Carele aveau doua roti si o oiste si erau trase de doi cai mici. De obicei, erau echipate cu doi barbati, un luptator si un vizitiu. Luptatori. In ebraica si in alte limbi semite, ,,cel de-al treilea”, insemnand aici probabil ,,cel de-al treilea in car”. In Asiria ajunsese un termen tehnic pentru conducatorul carului. Totusi, in ebraica, termenul pare a fi sinonim cu ,,luptator distins” (vezi 2 Regi 9,25; etc.). Avand in vedere ca de obicei sunt zugraviti doi oameni intr-un car egiptean, s-ar parea ca termenul tradus aici ,,luptator”, ar trebui redat ,,luptator distins”. Cele 600 de care alese cu echipajele lor, probabil ca apartineau corpului de garda al regelui si au putut fi pregatite pentru o actiune cum era urmarirea izraelitilor, intr-un timp foarte scurt. 14:8 Domnul a impietrit inima lui Faraon, imparatul Egiptului, si Faraon a urmarit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel iesisera gata de lupta. Domnul a impietrit. Un fapt semnificativ amintit de trei ori (v.4, 8, 17) in legatura cu urmarirea de catre Faraon a izraelitilor (vezi comentariul pentru cap. 4,21). Gata de lupta. (With an high hand). Adica, in triumf asupra urmaririi egiptenilor. Traducerea RSV reda expresia aceasta ca ,,in mod sfidator”. In Numeri 33,3, unde se intalneste aceeasi expresie, RSV o reda ca ,,in mod triumfator”. 14:9 Egiptenii i-au urmarit; si toti caii, carele lui Faraon, calaretii lui si ostirea lui, i-au ajuns tocmai cand erau tabarati langa mare langa Pi-Hahirot, fata in fata cu Baal-Tefon. Calaretii. Deoarece egiptenii nu aveau cavalerie pe vremea aceea, desi un calaret singur este zugravit o data pe un mic monument, cuvantul tradus ,,calareti” mai degraba ar trebui sa fie redat ,,calator intr-un vehicul”, sau ,,barbat urcat”, adica aceia care conduceau carele. Inteles astfel, textul concorda remarcabil cu monumentele bastinase ale acelui timp, care reprezinta armata egipteana ca fiind alcatuita din doua feluri de trupe: cei din care si infanteria. I-au ajuns cand erau tabarati. Nu este sigur daca Faraon i-a ajuns pe izraeliti curand dupa ce si-au intins tabara pe malul Marii Rosii, sau daca ei se gaseau deja aici de o zi, sau chiar mai mult. Cu toate ca a inceput in mod evident urmarirea izraelitilor la catva timp dupa plecarea lor, Faraon avea sa fie in masura sa parcurga distanta de 80 mile (128 km), de la Tanis (Ramses), pana la tarmul de nord-vest al Marii Rosii, mult mai repede decat au putut s-o faca izraelitii. Pentru aceasta i-ar fi trebuit cel putin doua zile, timpul aproximativ necesar pentru izraeliti sa calatoreasca de-a curmezisul pustiei de la Etam (vezi comentariul pentru v.5). Descrierea evenimentelor la apropierea egiptenilor pare sa duca la concluzia ca de abia s-au oprit sa tabarasca, atunci cand i-au descoperit pe egipteni care ii urmareau (v.9, 10; PP 284). 14:10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel si-au ridicat ochii, si iata ca Egiptenii veneau dupa ei. Si copiii lui Israel s-au inspaimantat foarte tare, si au strigat catre Domnul dupa ajutor. S-au spaimantat. Pentru ochii omenesti situatia lor parea deznadajduita. Inchisi la rasarit de mare, la sud de munti accidentati, la apus de pustie muntoasa, iar la nord de egiptenii care ii urmareau, probabil ca ei au dedus ca scaparea era imposibila. Ba mai mult, ei erau neinarmati si nepregatiti pentru lupta. In cele din urma, nu invatasera inca sa-si puna increderea lor in puterea si ocrotirea lui Dumnezeu. Au strigat catre Domnul. Daca rugaciunea lor ar fi fost insotita de credinta, (v.11), nu s-ar fi pastrat un raport despre murmurarea lor impotriva lui Moise. Unii comentatori au sugerat ca au strigat catre Domnul cei mai evlaviosi dintre izraeliti (v.10), in timp ce nereligiosii au murmurat contra lui Moise (v.11). 14:11 Ei au zis lui Moise: Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu mai fi fost nevoie sa ne aduci sa murim in pustie? Ce ne-ai facut de ne-ai scos din Egipt? Sa murim in pustie. Oamenii au fost intotdeauna satisfacuti mustrand pe altcineva pentru greutatile pe care le intampina. In cazul acesta, cel care a devenit tinta indignarii lor a fost Moise. Ei argumentau ca el, in calitate de conducator, trebuia sa fi stiut mai bine ce era de facut, decat sa-i aduca intr-o situatie atat de periculoasa. Si stalpul de nor – nu i-a condus el in aceasta cursa, din care se parea ca nu este scapare? In mod cinic, se intrebau daca Egiptul, o tara a mormintelor, n-ar putea sa asigure morminte si pentru ei. 14:12 Nu-ti spuneam noi in Egipt: Lasa-ne sa slujim ca robi Egiptenilor, caci vrem mai bine sa slujim ca robi Egiptenilor decat sa murim in pustie? Nu-ti spuneam noi in Egipt. Poporul s-a prezentat la Moise cu o declaratie exagerata a faptelor. Numai atunci cand apasarea crescuse, dupa ce Moise a avut prima intrevedere cu Faraon, ei se plansesera cu privire cele facute de Moise (cap. 5,21), dar la inceput au acceptat cu bucurie propunerile lui (cap. 4,31). Cand au plecat din Egipt ei se supusesera de buna voie instructiunilor lui. Mai bine. Este o tendinta comuna de a prefera moartea in locul sclaviei, acolo unde acestea sunt singurele alternative. Nu este ciudat ca un popor intru totul obisnuit cu sclavia si neavand o traditie de independenta, nu s-a ridicat la inaltimile eroice care au fost atinse de oamenii liberi. 14:13 Moise a raspuns poporului: Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe Egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata. Nu va temeti. Desi alarma evreilor este de inteles, curajul nobil si increderea lui Moise sunt surprinzatoare. O adevarata transformare remarcabila se petrecuse cu el de pe timpul protestului lui fata de Domnul (cap. 4,1.10.13; 5,22.23). Desi poate ca el a inteles numai in mod vag ca Dumnezeu va actiona in asa fel incat ,,Faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava” Lui (v.4), acum a ramas calm si increzator ca totul va fi bine. Propria incredere linistita este reflectata in indemnul catre popor sa astepte cu rabdare ca Domnul sa-i elibereze. Evident ca prea putin mai aveau altceva de facut. Moise nu stia cum putea Dumnezeu sa-si aduca la indeplinire vointa Sa, dar propria experienta in lucrarea cu Dumnezeu in tara Egiptului il facea sa fie sigur ca El era intru totul in stare sa scape pe poporul Sau, oricat de imposibila putea sa apara o astfel de perspectiva. Moise insusi a fost intristat pentru ca poporul a dat pe fata atat de putina credinta (PP 284). Egiptenii. Adica, marea ostire a lui Faraon. Ordinea cuvintelor in original favorizeaza traducerea marginala, care numai cu o usoara schimbare, este din LXX. Aceasta de pe urma reda: ,,Pentru ca asa cum ati vazut astazi pe egipteni, nu-i veti mai vedea niciodata”. Exprimata asa, declaratia inseamna ca ei ii vor vedea pe vrajmasii lor numai ca forme fara viata pe tarmul Marii Rosii (v.30). 14:14 Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stati linistiti. Verset ce nu a fost comentat. 14:15 Domnul a zis lui Moise: Ce rost au strigatele acestea? Spune copiilor lui Israel sa porneasca inainte. Ce rost au strigatele acestea? Cuvintele acestea ale Domnului inseamna ca Moise a apelat la Dumnezeu dupa ajutor, poate ca prezentand plangerile poporului inaintea Lui. Ele nu inseamna mustrare divina, ci constituie un indemn la actiune hotarata. 14:16 Tu, ridica-ti toiagul, intinde ti mana spre mare, si despic-o; si copiii lui Israel vor trece prin mijlocul marii ca pe uscat. Ridica-ti toiagul. Izraelitii nu trebuiau sa ramana cu totul inactivi in timp ce Domnul aducea la indeplinire eliberarea lor. Ei trebuiau sa mearga inainte si asa au facut spre a marturisi despre marea putere a lui Dumnezeu. El ar fi putut sa despice Marea Rosie si fara ajutorul lui Moise, daca ridicarea toiagului poate fi numit ajutor. Dumnezeu a ales din nou sa lucreze prin Moise, pentru ca poporul sa ajunga sa se increada mai mult in cel care a fost numit conducator al lor. Dumnezeu lucreaza intotdeauna in acord cu principiul folosirii uneltelor omenesti consacrate spre a aduce la indeplinire lucrarea Sa pe pamant, oricand si oriunde este cu putinta. 14:17 Eu voi impietri inima Egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si Faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. Eu voi impietri. Aici este spus doar ca Dumnezeu a impietrit inimile egiptenilor, dupa cum se pare, in acelasi inteles in care a impietrit inima lui Faraon (vezi comentariul pentru cap. 4,21). Urmand porunca lui, ei au ajuns partasi ai vinovatiei lui (compara cu Apocalipsa 18,4). Fara indoiala ca egiptenii au anticipat nerabdatori redobandirea bogatiei lor pierdute si razbunarea sangeroasa asupra oricui avea sa se opuna capturii (cap. 12,35; 15,9). In astfel de imprejurari, natura omeneasca ar fi cu totul suficienta spre a-i face sa fie reci si fara inima. Ca sa intre in mare dupa ei. Judecata sanatoasa obisnuita, intemeiata pe experientele de mai inainte, ar fi trebuit sa-i faca pe egipteni precauti cu privire la implicarea lor intr-o aventura atat de periculoasa ca aceea de a-i urmari pe evrei prin mare. Stupiditatea si setea de sange au fost cele care i-au impins inainte in pericol (vezi Romani 1,21.22). Actiunea nesabuita ii caracterizeaza de obicei pe cei care dispretuiesc in mod deliberat conducerea Duhului lui Dumnezeu. Neluarea in seama a judecatilor lui Dumnezeu, experimentate atat de recent, i-a zapacit cu incredere in ei insisi, si au sfidat in cele din urma pe Dumnezeul lui Israel (vezi 2 Tesaloniceni 2,9-12; Apocalipsa 17,14; 19,19; 20,7-9). 14:18 Si vor sti Egiptenii ca Eu sunt Domnul cand Faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. Verset ce nu a fost comentat. 14:19 Ingerul lui Dumnezeu, care mergea inaintea taberei lui Israel, Si-a schimbat locul, si a mers inapoia lor, si stalpul de nor care mergea inaintea lor, si-a schimbat locul, si a stat inapoia lor. Ingerul lui Dumnezeu. Prezenta divina manifestata in stalpul de nor este numita ,,Domnul” in v.24 si cap. 13,21, iar aici ,,ingerul lui Dumnezeu” (vezi PP 366). Tot asa, Cel care a aparut lui Moise in rugul aprins este numit atat ,,Dumnezeu” cat si ,,ingerul Domnului” (cap. 3,2-6). 14:20 El s-a asezat intre tabara Egiptenilor si tabara lui Israel. Norul acesta pe o parte era intunecos, iar pe cealalta lumina noaptea. Si toata noaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta. o parte era intunecos, iar pe cealaltalumina noaptea. Si toatanoaptea cele doua tabere nu s-au apropiat una de alta. El s-a asezat intre. Dupa cat se pare, egiptenii au ajuns pana in apropierea taberei lui Israel la sfarsitul unui lung mars de zi (PP 287). Ca un zid impenetrabil de ceata, desfasurandu-se din mare, stalpul de nor s-a asezat intre urmariti si urmaritori, obligandu-i pe cei din urma sa se opreasca. Convinsi ca evreii nu puteau sa scape, egiptenii si-au amanat atacul pe a doua zi (v.23, 24; 4T 24; PP 287). Norul acesta. Expresiile ,,pentru ei” (engleza) si ,,pentru acestia”, cu toate ca nu sunt in ebraica, ci au fost adaugate de traducatorii KJV, sunt dupa cat se pare justificate de context (vezi si PP 287). Noaptea s-a lasat repede, intensificand impenetrabilul zid de intuneric produs de nor. In acelasi timp, pe partea dinspre izraeliti, zidul prezenta infatisarea unei torte stralucitoare, luminand intreaga tabara si facand sa fie tot atat de usor a se pregati pentru mars, ca si cand ar fi fost ziua. Astfel, turmele puteau fi adunate, animalele de povara stranse si incarcate si diferitele semintii si familii aranjate in ordine de mars (vezi PP 281). Ei mai asteptau doar semnalul de plecare. 14:21 Moise si-a intins mana spre mare. Si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit, care a suflat cu putere toata noaptea; el a uscat marea, si apele s-au despartit in doua. Vant dinspre rasarit. Cuvantul tradus ,,vant estic” poate fi aplicat la oricare vant care venea dintr-o directie in general estica, de la sud-est, la nord-est, deoarece evreii foloseau termeni speciali numai pentru cele patru puncte cardinale. Inainte de construirea Canalului Suez, este raportat ca o parte a golfului care se afla la nord de orasul Suez, uneori era complet uscat de un puternic vand de nord-est in timpul scurgerii refluxului mareei. Drept rezultat, cineva putea sa treaca calare peste golf, sau sa-l treaca pe jos prin vad. Cu toate acestea, un reflux intensificat de un vant de rasarit nu poate fi luat in considerare in ce priveste uscarea marii descrisa aici, pentru ca intr-un astfel de caz, toata apa este dusa spre sud, nu in doua directii opuse, dupa cum arata Raportul Sacru. O astfel de despartire de ape putea fi produsa numai printr-o minune (vezi PP 287). Locul exact al trecerii este necunoscut. 14:22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. Apele stateau ca un zid. Adancimea apelor de ambele parti ale ,,uscatului” este necunoscuta. Din acest motiv nu este clar daca apele au luat pozitia unui ,,zid” perpendicular literal, sau daca termenul ,,zid” este folosit la figurat, referindu-se la faptul ca izraelitii erau aparati de atac ,,la dreapta si la stanga lor”. Cuvintele inspiratiei pot fi interpretate in ambele feluri (vezi v.21; PP 287), poate cu preferinta pentru prima sugestie (4T, 24, 25). 14:23 Egiptenii i-au urmarit; si toti caii lui Faraon, carele si calaretii lui au intrat dupa ei in mijlocul marii. Egiptenii i-au urmarit. Cand ultimul izraelit a parasit tarmul de apus al Marii Rosii, a urmat norul si a ingaduit egiptenilor sa vada ca izraelitii scapasera. Egiptenii au inaintat de indata spre tarmul marii si gasind canalul inca uscat, au intrat in graba si au fortat inaintarea in urmarire grabita. Numai cand intreaga ostire egipteana se afla in mijlocul marii, stalpul de nor a devenit pentru ei un stalp de foc si le-a descoperit situatia lor precara (1T 265; 4T 25). 14:24 In straja diminetii, Domnul, din stalpul de foc si de nor, S-a uitat spre tabara Egiptenilor, si a aruncat invalmaseala in tabara Egiptenilor. In straja diminetii. ,,Straja diminetii” dura la evrei aproximativ de pe la 3 dimineata pana la rasaritul de soare, care pe acea vreme a anului avea loc aproximativ pe la 5,45. Domnul s-a uitat. In Psalmi 77,17-19 este facuta o descriere despre cele ce s-au intamplat in acest moment. O spargere brusca de nori a fost insotita de fulger si tunet. Continuand inaintarea pe fundul Marii Rosii, ale carei ape ingramadite le puteau acum vedea pe ambele parti, egiptenii trebuie sa fi fost ingroziti (vezi si Iosif Flavius, Antichitati II 16. 3). 14:25 A scos rotile carelor si le-a ingreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: Haidem sa fugim dinaintea lui Israel, caci Domnul Se lupta pentru el impotriva Egiptenilor. A scos roatele carelor. Cuvantul tradus aici ,,a scos”, mai poate fi redat si ,, dat la o parte”, intelegand poate ca rotile se adanceau in nisip pana la osii, spre a fi degajate iarasi numai cu greutate, si spre a se afunda din nou cativa meri mai incolo. Traducerea RSV, urmand LXX si alte traduceri, vorbeste despre Dumnezeu ca ,,impiedicand rotile carelor lor”. Egiptenii mai erau inca in stare sa conduca acele carele, dar ,,le conduceau cu greu”. Aceasta ar insemna ca desi rotile nu fusesera pierdute, ele nu functionau cum trebuiau (vezi T4 25). Domnul se lupta. Intunericul miraculos care ii separase de izraeliti (v.20), deschiderea misterioasa a drumului prin Marea Rosie, puternica furtuna cu tunete, si in sfarsit mersul cel greu i-au adus pe egipteni la tardiva intelegere ca Dumnezeul evreilor ajuta in mod activ pe poporul Sau si le impiedica in mod efectiv propria inaintare. Convinsi ca nu mai avea nici un rost sa staruie intr-o misiune, dupa cat se parea condamnata sa dea gres, ei au inceput sa se retraga. 14:26 Domnul a zis lui Moise: Intinde-ti mana spre mare; si apele au sa se intoarca peste Egipteni, peste carele lor si peste calaretii lor. Verset ce nu a fost comentat. 14:27 Moise si-a intins mana spre mare. Si inspre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si la apropierea ei Egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe Egipteni in mijlocul marii. Marea si-a reluat iarasi repeziciunea cursului. Cand Moise a intins din nou toiagul spre mare, vantul de rasarit a incetat sa bata si apele s-au intors (vezi v.21). Se pare ca reintoarcerea apelor a fost rezultatul suflarii vantului, cum fusese si deschiderea unui drum (vezi cap. 15,10). Un vant puternic de apus, care a inceput sa bata pe neasteptate in locul vantului de rasarit din v.21, poate ca a grabit procesul. In timp ce egiptenii fugeau, au fost intampinati de talazuri furioase, care s-au revarsat de fiecare parte. 14:28 Apele s-au intors, si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui Faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; nici unul macar n-a scapat. Toata oastea lui Faraon. Adica, toti care au pornit sa treaca marea in urmarirea evreilor. Comentatorii considera ca puteau sa fi fost unitati ale ostirii lui Faraon, care au ramas pe malul apusean, si prin urmare n-au fost nimicite. Expresia ,,carele, calaretii si toata oastea” nu sprijina parerea multor comentatori ca numai atelajele intrasera in mare, iar infanteria ramasese in urma. Ellen G. White pare sa lase a se intelege ca a fost nimicita intreaga oaste egipteana (PP 287; 1T 265). 14:29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat, in timp ce apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. Verset ce nu a fost comentat. 14:30 In ziua aceea, Domnul a izbavit pe Israel din mana Egiptenilor; si Israel a vazut pe Egipteni morti pe tarmul marii. Israel a vazut pe egipteni. Iosif Flavius (Antichitati II 16. 6) spune ca dupa trecerea marii de catre izraeliti s-a pornit un vant de apus (vezi v.27). Un astfel de vant, ajutat de curent, avea sa duca trupurile inecate ale egiptenilor spre tarmul rasaritean. In felul acesta, dupa Iosif Flavius, Moise a obtinut arme pentru izraeliti. 14:31 Israel a vazut mana puternica, pe care o indreptase Domnul impotriva Egiptenilor. Si poporul s-a temut de Domnul, si a crezut in Domnul si in robul Sau Moise. Poporul s-a temut de Domnul. Conducerea lui Israel prin mare a fost hotarata de Dumnezeu pentru a statornici in inima poporului respect si credinta in El. Dar credinta in Dumnezeu era legata inseparabil de credinta in Moise ca reprezentant al Sau, din motivul acesta minunea a fost facuta prin Moise. Fiind copii in credinta, izraelitii aveau nevoie de minuni si manifestari divine. A urmat credinta si a fost intemeiata pe vedere. Totusi, Domnul a pronuntat o fericire asupra acelora care ,,n-au vazut si au crezut” (Ioan 20,29). O credinta care continua sa se sprijine pe vedere este departe de a fi desavarsita. Acesta era adevarul despre Israel. Daca n-am mai sti nimic despre istoria care a urmat a lui Israel, am concluziona ca de aici inainte au continuat calatoria lor cu bucurie, cu incredere din toata inima in Dumnezeu si ca niciodata n-au mai dat pe fata neincredere, oricat de mare ar fi fost criza. Dar, dimpotriva, ii gasim continuu nemultumiti de Dumnezeu si de Moise, murmurand contra lor, si dispretuind sfatul lor. In timp ce privim cu uimire la perfidia izraelitilor, nu trebuie sa ne grabim cu condamnarea indaratniciei inimii lor. Noi nu le suntem in nici un caz superiori, daca nu ne incredem in Dumnezeu mai mult decat poate sa patrunda vederea noastra naturala in voia si caile Lui. Comentariile lui Ellen G. White 1-31 PP 283-288 1-4 PP 283 3,4 4T 22 5-9PP 283 9 1T 265 9-12 4T 21 10 SR 121 11-14 PP 284; SR 122 12 4T 22 13 8T 128 13,14 4T 23 15 PP 290; TM 417; 4T 25, 26, 28; 5T 583; 6T 150; 9T 271, 273 15,16 PP 287; SR 122; 4T 24 15-27 1T 265 17-22SR 123 19 4T 22, 23 20 PP 290; 4T 23 21,23 4T 24 23,24 PP 287 23-25SR 124 25 4T 25 25-28PP 287 26-31SR 125 27 1T 265-266 27,28 PP 283; 4T 25; 5T 119-120 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: