13:9 Sa-ti fie ca un semn pe mana si ca un semn de aducere aminte pe frunte intre ochii tai, pentru ca legea Domnului sa fie totdeauna in gura ta; caci cu mana puternica te-a scos Domnul din Egipt.
Ca un semn. Unii cercetatori cred ca instructiunea aceasta n-a fost adusa la indeplinire literal pana pe vremea regilor, sau se poate chiar a Macabeilor. Dovada clara nebiblica cum ca iudeii au purtat parti din lege fixate pe bratul stang si pe frunte dateaza aproximativ de pe vremea lui Hristos. Iudeii le-au numit tefilin, care s-a explicat ca inseamna ,,rugaciuni”, in timp ce denumirea greaca era phulakterion (Matei 23,5), de unde a derivat cuvantul filacterie. Acestea constau din pungi mici facute din piele de animale de jertfa curate, cusute de fasii de piele prin care erau fixate pe frunte intre ochi si putin deasupra lor, precum si de bratele celor de parte barbateasca care au ajuns la varsta de 13 ani. Cele patru compartimente ale filacteriei contineau fiecare o fasie de pergament, avand pe el scrise fara greseala unul din urmatoarele texte: Exod 13,2-10; 13,11-16; Deuteronom 6,4-9; 11,13-21 – in total 30 de versete. Filacteria de pe brat avea numai o punga, totusi continea scrise pe piele aceleasi patru texte. Ea era legata de partea interioara a bratului stang, ceva mai sus de cot, asa incat textele biblice sa poata fi aproape de inima. Aceasta se facea dupa cum se presupune in conformitate cu porunca: ,,Si poruncile acestea pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta” (Deuteronom 6,6). De obicei, filacteriile erau purtate de iudeii evlaviosi in timpul rugaciunii zilnice de dimineata, dar unii barbati cunoscuti ca piosi le purtau toata ziua. Cu o pretinsa evlavie, pentru a evidentia mai mult filacteriile lor, ei faceau fasiile mai late, practica aspru criticata de Hristos in Matei 23,5. Iudeii conservatori mai poarta si acum filacterii.
Se stie ca egiptenii au purtat adesea amulete pe corpurile lor in forma de sul de papirus in miniatura, pe care erau scrise cuvinte magice. Izraelitii in veacurile de mai tarziu poate ca au adoptat aceasta practica superstitioasa de la egipteni. Dar Dumnezeu nu a intentionat ca iudeii sa faca o aplicatie literara a poruncii data aici prin legarea unor anumite parti din lege pe bratele si fruntea lor (DA 612). El a vorbit in mod exclusiv despre acceptarea principiilor drepte in mintea si inima lor, in intelect si emotii, si despre aplicarea acestor principii in viata.