13:21 Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze, pentru ca sa mearga si ziua si noaptea.
Intr-un stalp de nor. Ca militar comandant egiptean (PP 245) si ca fugar de la Faraon (cap. 2,15), Moise cunostea deja itinerarul general de mars. Ba mai mult, Dumnezeu ii facuse cunoscut ca trebuia sa conduca pe Israel la muntele Horeb (cap. 3,12). Cu toate acestea, pentru a convinge poporul de conducerea lui Dumnezeu si pentru a-l calauzi pe Moise de-a lungul unui drum de urmat, insusi Dumnezeu a condus calatoria lor zilnica. Declarand in cap. 13,18 ca Dumnezeu a condus pe izraeliti, Moise explica acum, cum a facut El acest lucru. Comandanti de armata din vechime foloseau uneori semne de fum sau foc spre a calauzi fortele lor in mars prin regiuni pustii fara drumuri. Totusi, stalpul de nor sau foc al lui Israel n-a fost produs prin mijloace obisnuite, ci a fost o manifestare miraculoasa a prezentei lui Hristos (1 Corinteni 10,1-4, 9; PP 366), care a aparut in fata lor cand au plecat de la Etam si au intrat in pustie. Se pare ca a fost numai un singur ,,stalp” (Exod 14,24), pentru ca si cand straluceste in intuneric, el este numit tot ,,stalp de nor” (v.19) sau simplu ,,norul” (Numeri 9,21). Ziua, el aparea ca un nor intunecat in contrast cu lumina soarelui, dar noaptea, ca o lumina stralucitoare (Numeri 9,15.16). In norul acesta, prezent cu poporul Lui, era Insusi Domnul, si din nor El vorbea lui Moise. Aici a aparut slava Domnului, cunoscuta mai tarziu ca ,,Sechina” (Exod 16,10; 40,34). Domnul Se descoperise deja lui Moise intr-un fel asemanator la rugul care ardea (cap. 3,2), si mai tarziu a aparut la Sinai in mijlocul tunetului si luminii (cap. 19,16.18). Focul si norul au simbolizat conducere si ocrotire divina.
Pentru ca sa mearga si ziua si noaptea. Literal, ,,pentru ca sa calatoreasca zi si noapte”. Nu trebuie sa se deduca din aceasta declaratie ca Dumnezeu intentiona ca izraelitii sa continue a calatori atat noaptea, cat si in timpul zilei. Mai degraba, ei calatoreau atat noaptea, cat si ziua atata timp pana aveau sa ajunga la destinatie. Dupa cum este spus clar in text mai la inceput, stalpul de nor avea sa-i calauzeasca ziua de-a lungul drumului si noaptea sa lumineze tabara lor. Expresia adaugata ,,pentru ca sa mearga si ziua si noaptea”, lamureste faptul ca norul nu i-a parasit niciodata. Aceasta include atat oprirea noaptea cat si calatoria ziua. Atat KJV cat si RSV presupun, dimpotriva, ca au calatorit noaptea, o conceptie nejustificata de context.