13:20 Au plecat din Sucot, si au tabarat la Etam, la marginea pustiei.
Au tabarat la Etam. Conform cu acest text si Numeri 33,6, cea de-a doua oprire izraelita a avut loc ,,la marginea pustiei”. Locul ei n-a fost inca identificat. Se poate, totusi, ca termenul ebraic Etam este o transliterare a cuvantului egiptean khetem, ,,fortareata”. Rapoarte egiptene ne informeaza despre existenta unei linii de fortificatii de frontiera de la Marea Mediterana la golful Suez (Exod 2,15) construita cu scopul marturisit de a impiedica triburile de la est de desert de a intra in Egipt si in acelasi timp destinata a controla traficul dintre Egipt si Asia. Deoarece aceste fortarete de frontiera se aflau la marginea estica a pustiei este posibil ca aici sa se refere la una din ele. In cazul lui Moise, cel putin, aceste posturi de granita nu impiedicau un fugar singuratic sa se strecoare printre ele si sa ajunga cu bine in pustie (cap. 2,15), dar este evident ca ostirile lui Israel nu ar fi putut sa treaca printre ele fara consimtamantul strajerilor. Dupa cat se pare, Faraon nu a intentionat mai mult, decat ca evreii sa intre in pustiul rasaritean spre a se inchina acolo lui Dumnezeu. Poate ca numai atunci cand granicerii au raportat ca izraelitii inaintau continuu in pustie spre Marea Rosie, Faraon a pornit in urmarirea lor (cap. 14,3; PP 283)