13:18 Ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre marea Rosie. Copiii lui Israel au iesit inarmati din tara Egiptului.
Dumnezeu a pus pe popor. Adica, in loc sa le ingaduie izraelitilor sa urmeze drumul direct, Dumnezeu i-a condus pe un drum mai ocolit. Dumnezeu il informase mai dinainte pe Moise ca poporul lui Israel avea sa se adune la muntele Horeb, dupa plecarea lor din Egipt (cap. 3,12). De aceea, el cunostea dinainte drumul pe care trebuia sa-l urmeze, fara indoiala ca era chiar drumul acela pe care facuse de curand calatoria de la Maidan la Egipt. In conformitate cu acestea, poporul s-a intors de la Sucot spre sud (PP 282) si a ajuns la marginea pustiei, la Etam (v.20). Numai dupa ce trecusera dincolo de Etam si au intrat in pustia propriu-zisa a aparut stalpul de nor pentru a-i conduce (v.21).
Pe drumul care duce spre. Mai exact, ,,spre” sau ,,pe calea catre” (vezi Ezechiel 8,5; 21,2, etc.), unde acelasi cuvant, ,,derec”, este tradus ,,spre”). Aici, ca in Exod 13,17, Moise nu se refera la ultima lor destinatie, ci mai degraba la drumul pe care l-au urmat imediat dupa iesirea din Egipt. Ei nu trebuiau sa mearga ,,spre” Filistia, ci mai degraba ,,spre”, sau ,,in directia” Marii Rosii. Ebraica este reflectata mai exact astfel: ,,pe drumul pustiei spre Marea Rosie” (RSV). Pustia la care se refera Moise se afla intre Egipt si Marea Rosie.
Pustia, spre Marea Rosie. Adica, pustia care se afla intre Egipt si Marea Rosie (vezi mai sus), nu pustia peninsulei Sinai. Aceasta reiese clar din urmatoarele fapte: (1) Constructia gramaticala ebraica, dupa cum s-a vazut mai sus, indica Marea Rosie ca obiectiv al acestei etape a calatoriei. (2) Constructia paralela din v.17, care se citeste literal, ,,spre tara filistenilor”, cere ca v.18 sa insemne ,,spre Marea Rosie”. (3) Moise arata imediat pustia ca fiind aceea in care au intrat dupa plecarea din Etam (v.20) (4) Aceasta este pustia indicata de E.G. White (PP 282, 283).
Alegerea drumului Marii Rosii de catre Dumnezeu a avut un scop dublu: (1) Izraelitii erau neinarmati si neinstruiti in arta razboiului, si astfel nepregatiti sa se opuna filistenilor (vezi comentariul pentru v.17). Motivul acesta a putut fi inteles de izraeliti si acesta este motivul pe care Dumnezeu li l-a prezentat la acea vreme (v.17). (2) Dupa cum il instruise deja pe Moise (cap. 3,12), Dumnezeu a intentionat sa Se intalneasca cu poporul la muntele Horeb. Acolo trebuia sa completeze organizarea lor formala ca natiune, acolo avea El sa intre in legaturi de legamant cu ei ca natiune, acolo avea El sa le impartaseasca Legea Sa cea sfanta si acolo aveau sa fie instituite serviciile de la sanctuar. Copiii lui Israel nu erau gata sa inteleaga sau sa aprecieze nevoia acestor lucruri, si din acest motiv Dumnezeu nu le mentioneaza la aceasta data. Izolarea relativa a partii sudice a peninsulei Sinai a fost admirabil de potrivita aducerii la indeplinire a scopului pentru care Dumnezeu a condus pe poporul Sau in apropierea muntelui Horeb. Aceasta peninsula accidentata si arida este imprejmuita pe doua parti de bratele Marii Rosii si pe cea de-a treia de marele pustiu Paran. Poporul nu avea sa primeasca doar instructiuni pe care El dorea sa le aduca la cunostinta, dar privatiunile lungii si obositoarei lor calatorii prin desertul deschis avea sa le asigure situatii in care aveau ocazia sa invete sa se increada in El. Aceasta era chiar educatia de care aveau nevoie in pregatirea pentru sarcina cea grea a cuceririi Canaanului.
Inarmati. Cuvantul tradus aici ,,echipati” este interpretat in diferite feluri. Unii comentatori considera ca el inseamna a fi ,,inarmat”, ,,incins” sau ,,organizat in cinci randuri”. Altii il explica ca insemnand ,,asezati” (in ordine de bataie), ,,aranjati” sau marsaluind ,,cinci intr-un rand”. Texte ca Iosua 1,14; 4,12; Judecatori 7,11, au facut ca multi traducatori sa accepte intelesul de ,,inarmat” (RSV ,,echipat pentru lupta”). O astfel de traducere face sa se nasca intrebarea de unde au putut sa-si asigure armele robii expulzati, si cand au fost instruiti in manuirea lor. Aceasta interpretare nu poate fi corecta, pentru ca ei ,,erau neinarmati si neobisnuiti cu razboiul” (PP 282). Oricare ar fi sensul corect al cuvantului tradus ,,echipat” in RSV, este evident ca el contine ideea ca izraelitii au plecat din Egipt, nu ca o gloata de fugari, ci ca un corp bine organizat sub un conducator intelept si hotarat (vezi PP 281).