13:17 Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor, macar ca era mai aproape; caci a zis Dumnezeu: S-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul, si sa se intoarca in Egipt.
Pe drumul. Literal, ,,spre drumul” (vezi comentariul pentru v.18). La Sucot, primul loc de oprire al lui Israel, organizarea lor, pentru care se luasera deja unele masuri (PP 281), probabil ca a fost completata. Calea cea mai scurta si directa din Egipt la Canaan ar fi fost pe drumul de coasta spre Gaza, care se afla la cca. 169 mile de Sucot. Inainte sa fie gata sa ia in stapanire tara Canaanului, trebuiau sa fie unificati ca natiune si sa invete sa se increada in Dumnezeu, pe care nu-L cunosteau inca decat in mica masura. Fiind un neam de sclavi, ei erau neinarmati si neobisnuiti cu razboiul (PP 282). Trebuia sa aiba loc o transformare spirituala, intelectuala si politica inainte ca sa fie pregatiti sa colaboreze cu Dumnezeu la cucerirea Canaanului.
Sa se intoarca in Egipt. Cat de real era pericolul ca la cea mai mica infrangere sau descurajare, izraelitii aveau sa se intoarca si sa se supuna iarasi robiei, este dovedit de atitudinea lor din ocaziile de mai tarziu (vezi Numeri 14,4). Daca ar fi stiut ce-i asteapta, niciodata n-ar fi fost de acord sa paraseasca Egiptul. Dupa toata probabilitatea, ei se asteptau sa fie in Canaan in curs de cateva saptamani.