12:8 Carnea s-o manance chiar in noaptea aceea, fripta la foc; si anume s-o manance cu azime si cu verdeturi amare.
Fripta la foc. Carnea jertfelor de mancare era de obicei fiarta (1 Samuel 2,14.15), dar pentru mielul pascal s-au dat instructiuni deosebite, ca sa nu fie mancat crud sau fiert, ci sa se friga (vezi Exod 12,9). Motivul poate sa fi fost pentru ca a-l frige era mai usor decat a-l fierbe si pentru ca ar fi fost mai greu a fierbe ,,mielul” fara sa fie taiat in bucati, o procedare care era interzisa (Exod 12,46; Numeri 9,12; Ioan 19,36).
Cu azimi. Mielul fript trebuia sa fie mancat cu azimi, pentru ca aluatul produce fermentare, un simbol firesc al necuratiei si coruptiei morale. Tot din motivul acesta era exclus aluatul si din jertfele de mancare, fiind pangaritor (Levitic 2,11). Faptul ca Pavel a inteles in sensul acesta aluatul, se vede din interpretarea pe care o da Pastelui ca simbol al lui Hristos (1 Corinteni 5,7.8).
Cu verdeturi amare. Faptul ca ,,ierburi amare” este traducerea corecta a cuvantului ebraic care inseamna ,,lucruri amare” nu poate fi pus la indoiala rezonabil. Desi nu se stie ce fel de ierburi au fost folosite in Egipt, iudeii palestinieni de mai tarziu au folosit varietati de laptuci, un fel de spini, un fel de cicoare si brancuta. Laptuca si acel fel de cicoare cresc in Egipt si Palestina. Ultima se poate gasi de la inceputul lunilor de iarna pana la sfarsitul lui martie si laptuca in aprilie si mai. Probabil ca aceasta explica faptul ca iudeii au considerat aceste plante ca ingrediente necesare ale mesei pascale. Orice fel de ierburi amare au fost folosite, este evident ca ele erau destinate sa le aminteasca participantilor de robia si amara lor suferinta din tara Egiptului.