12:29 La miezul-noptii, Domnul a lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaiul-nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al celui inchis in temnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor.
La miezul noptii. Literal, ,,la jumatatea noptii”. Desi ziua era cunoscuta pentru izraeliti, ea nu fusese anuntata regelui, si aceasta nesiguranta trebuie sa se fi adaugat la nelinistea lui. Cand Moise plecase de la regele cel darz, fiecarui curtean fara indoiala ca ii era teama de perspectiva pierderii intaiului lui nascut. Totusi, dupa ce au trecut mai multe zile fara ca amenintarea sa se implineasca, multi, poate chiar si regele insusi, au putut sa cugete ca asa ceva nu avea sa se intample. Cu toate acestea, trebuie sa fi fost mereu actuala teama ca cuvantul lui Moise putea sa fie adevarat.
Intaiul nascut al lui Faraon. Daca Amenhotep II a fost Faraonul Exodului (vezi Introducerea), cel care a fost omorat in timpul noptii de groaza a fost fiul cel mai mare al lui, fratele succesorului sau, Thutmose IV. Nu exista nici o relatare nebiblica asupra acestui eveniment; de fapt, vechii egipteni au trecut sub tacere orice experienta umilitoare. Cu toate acestea, Thutmose IV a lasat o dovada concludenta despre moartea neasteptata a fratelui sau si propria inaltare la rangul de print de coroana. Stela Sfinxului din Giza arata ca el a indepartat nisipul de pe acel monument vechi, ca recunostinta pentru neasteptata numire divina pe care a primit-o la umbra lui. In inscriptie el spune despre o vanatore prin apropiere de Sfinx intr-una din zile. In timp ce isi facea siesta la umbra lui, acest ,,mare zeu” (Sfinxul) i-a aparut intr-o vedenie si i-a vorbit asa cum se adreseaza un tata catre fiul sau, descoperindu-i ca el avea sa fie viitorul rege al Egiptului. Faptul ca acest incident este raportat pe o piatra de monument arata ca Thutmose IV nu fusese desemnat de la inceput ca print de coroana, si nici el nu se asteptase sa devina rege. El mai descopera si ca a atribuit inaltarea sa pe tron interventiei divine. Desi fratele sau mai mare, printul de coroana nu este amintit, nu exista nici o indoiala printre cei ce cunosc inscriptiile egiptene ca fiu mai mare al lui Amenhotep II i s-a intamplat ceva neobisnuit acestui nementionat.
Nu ne putem astepta la un raspuns satisfacator de la rapoartele egiptene cu privire la ce s-a intamplat cu acest tanar. Doar presupunand ca Amenhotep II a fost Faraonul Exodului, moartea fiului sau mai mare in timpul plagii a zecea ar avea ca rezultat inaltarea fiului mai tanar, Thutmose IV de mai tarziu, ca mostenitor evident al tronului. Pentru a evita atribuirea inaltarii sale unui dezastru adus de Dumnezeul evreilor asupra tarii sale, Thutmose IV a putut sa inventeze si sa publice povestea unei presupuse vedenii ceresti. Succesiunea regala nereglementara era de obicei explicata ca o astfel de interventie din partea marilor zei egipteni. Cand Hatshepsut a urmat tatalui ei pe tron, anuntul facut a fost ca o nascuse zeul Amen si i-a poruncit sa fie stapana Egiptului. Cand Thutmose III, fara drept regal la tron, a fost proclamat rege in timpul unei revolte la templu, a fost publicat pe calea autoritatii un decret special al zeului Amen pentru succesiunea nereglementara a lui.
Intaiul nascut al celui inchis. Expresia aceasta este paralela cu aceea din cap. 11,5, ,,intaiul nascut al roabei care sta la rasnita”. In ambele cazuri, intelesul general este ca au suferit toate clasele poporului, de la cel mai mare pana la cel mai mic. Totusi, si aceasta este adevarat, in unele cazuri robii erau folositi ca lucratori la rasnita (Judecatori 16,21)
Intaii nascuti ai dobitoacelor. Cuvantul tradus aici ,,vite” (in engleza) cuprinde ,,animalele”, in general ca in Levitic 11,2, unde acelasi cuvant ebraic a fost redat mult timp mai bine prin ,,animale”. Vezi si comentariul pentru cap. 11,5.