12:16 In ziua dintai veti avea o adunare de sarbatoare sfanta; si in ziua a saptea, veti avea o adunare de sarbatoare sfanta. Sa nu faceti nici o munca in zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mancarea fiecarui ins.
O adunare de sarbatoare. La 15 ale lui Abib sau Nisan, prima din cele sapte zile ale azimelor care urmeaza dupa noaptea mesei pascale, poporul trebuia sa se adune pentru inchinare. Acesta este primul loc in Scripturi, in care se aminteste o adunare convocata pentru astfel de scop. ,,Adunare sfanta” este o traducere exacta si potrivita a termenului ebraic folosit aici si inseamna o adunare convocata prin porunca expresa a lui Dumnezeu pentru promovarea sfinteniei.
In ziua a saptea. Ziua de 21 Abib, ultima din cele sapte zile ale azimelor era de asemenea distincta de celelalte cuprinse intre prima si ultima, ca zi de ,,adunare sfanta” (vezi si Levitic 23,4-8). Numai inca o alta sarbatoare izraelita, sarbatoarea Corturilor (Levitic 23,39-42) mai avea o durata atat de lunga.
Nici o munca. In toate tarile, zilele de sarbatoare erau ocazii in care poporul se abtinea de la acele ocupatii obisnuite ale vietii, care ar incurca indeplinirea ritualurilor religioase, sau indatoririle zile. Numai la evrei, deci, era strict poruncita incetarea absoluta a oricarei lucrari obisnuite. A saptea zi a sarbatorii era o zi de odihna si de aceea era numita un ,,sabat” (vezi Levitic 23,15), pentru ca “sabat” inseamna ,,odihna”.
Veti putea numai sa pregatiti. Nu era ingaduita nici o ,,lucrare de sluga” (Levitic 23,7). Dar Dumnezeu n-a intentionat ca poporul Lui sa sufere din lipsa de hrana, pentru ca zilele acelea trebuiau sa fie perioade de veselie si bucurie a inimii. De aceea, era permis sa fie facute indatoriri care sunt necesare la pastrarea normala a vietii si sanatatii.