12:14 Si pomenirea acestei zile s-o pastrati, si s-o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului; s-o praznuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri.
Si pomenirea. Instructiunile date pana aici se refereau, in principal, la prima sarbatorire a Pastelui, noaptea dinaintea Exodului. Acum este facut cunoscut ca ritualul trebuia sa fie comemorat in fiecare an. In viitor aveau sa fie adaugate anumite alte lucruri, precum indepartarea din casa a oricarui aluat, mancarea de paine nedospita timp de sapte zile dupa Paste, adunarea pentru inchinare in prima si in ultima zi a sarbatorii si pazirea acestor zile ca zile de odihna sabatica.
Vesnica. De la ‘olam, a carui redare literala ar fi ,,in mod perpetuu”. Avand in vedere ca eliberarea lui Israel era de insemnatate perpetua, comemorarea evenimentului trebuia sa fie perpetua, atata timp cat Israel va continua sa fie poporul ales al lui Dumnezeu. Ca simbol, el trebuia sa ramana in vigoare pana la venirea antitipului, Isus Hristos, care avea sa aduca eliberarea din pacat. Durata lui ,,vesnic”, ‘olam, este conditionata de natura lucrului caruia ii este aplicat. El se poate referi la ceea ce n-are nici inceput, nici sfarsit, asa cum este Insusi Dumnezeu, sau la timpul care are inceput, dar n-are sfarsit, precum viata vesnica a celor mantuiti, sau mai poate sa insemne si o mai scurta perioada, care are atat inceput cat si sfarsit. Aici el are acest ultim sens. Instituit pe timpul Exodului, Pastele a ramas in vigoare pana la rastignire.