Printable ModeExod, 12
|
12:1 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron in tara Egiptului: Domnul a zis. In acest capitol sunt prezentate prescriptii regulamentare apartinand primelor asa numite institutii mozaice. Trebuie observat ca nici Moise, nici Aaron n-au introdus propria legislatie, nici aici, nici mai tarziu. Lui Moise i-a fost descoperit intregul sistem religios si civil anuntat lui Israel prin el inainte si dupa Exod. El n-a fost autorul legilor din Pentateucul care-i poarta numele, ci numai unealta aleasa, prin care Dumnezeu Si-a facut cunoscuta vointa Sa poporului Sau. In tara Egiptului. Deoarece partea cea mai mare a legislatiei mozaice a fost data la muntele Sinai, Moise accentueaza ca aceasta oranduire, Pastele, a fost instituita inainte de Exod. 12:2 Luna aceasta va fi pentru voi cea dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului. Luna aceasta. Uneori, ca aici, desemnand-o ca fiind ,,cea dintai luna a anului” (Exod 40,2.17; Levitic 23,5, etc.), mai este numita si Abib (Exod 13,4; 23,15; 34,18; Deuteronom 16,1). Abib, care de obicei cade in luna lui aprilie al nostru, inseamna ,,luna-spic”, datorita faptului ca cerealele erau atunci in spic. Dupa captivitate au fost adoptate nume ale calendarului babilonian si Abib a devenit Nisan (vezi Neemia 2,1; Estera 3,17). Noua oranduire inseamna ca anul izraelit incepea de aici inainte la o data diferita, probabil cu luna numita mai tarziu Tishri, care corespunde cu septembrie, sau octombrie al nostru. De aici inainte s-au folosit doua modalitati de calcul, una pentru scopuri sfinte si cealalta pentru scopuri civile, prima luna a fiecarui an fiind luna a saptea a celuilalt, cu toate ca numaratoarea incepea intotdeauna cu Nisan, ca fiind prima. Abib, ,,luna spicelor”, a devenit acum cea dintai luna a anului eclesiastic, iar Tishri a devenit cea de-a saptea luna a lui, onorata de asemenea prin sarbatori importante instituite mai tarziu la Sinai. Anul civil, care incepea cu luna Tishri, n-a fost niciodata parasit de izraeliti si mai este inca folosit de iudeii de astazi. Existenta lui poate fi urmarita in intreaga perioada a Vechiului Testament. El a fost perpetuat de iudei crezand ca Dumnezeu a creat lumea toamna. 12:3 Vorbiti intregii adunari a lui Israel, si spuneti-i: In ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. In ziua a zecea. Desi mielul hotarat pentru sarbatoarea Pastelor nu avea sa fie ucis si mancat inainte de a 14-a zi a lunii (v.6), pregatirile pentru sarbatoare trebuiau sa fie incepute cu patru zile mai devreme. Un miel. Cuvantul ebraic se poate aplica atat la oaie, cat si la capra, fara limitare cat priveste varsta. Dar, varsta a fost fixata prin porunca (vezi v.5) la un an, si omul era liber sa aleaga fie un miel, fie un ied (v.5). Este interesant ca evreii preferau de obicei un miel in locul iedului si, cu o singura exceptie raportata (2 Cronici 35,7), se pare ca pentru ritualul Pastelor, niciodata nu s-a folosit altceva. 12:4 Daca sunt prea putini in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, dupa numarul sufletelor; sa faceti socoteala cat poate manca fiecare din mielul acesta. In casa. Mai tarziu, traditia iudaica a fixat la zece numarul persoanelor pentru care trebuia sa fie repartizat un miel si a statornicit, de asemenea, ca toti membrii familiei, barbati, femei si copii, trebuiau sa ia parte la lucrarile sarbatorii. Dupa izvoarele iudaice, mielul era de obicei sacrificat intre orele 9 (3 p.m.) si 11 (5 p.m.). Cat poate manca. Cand se facea aprovizionarea pentru cei care aveau sa participe, trebuia sa se tina seama de cantitatea pe care probabil ca avea s-o manance fiecare. Copiii si batranii nu trebuiau sa se socoteasca in acelasi fel ca barbatii in floarea vietii. Prin urmare, pentru scopul acesta se puteau uni mai mult de doua familii. 12:5 Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. Fara cusur. Fara cusur si defect nu numai ca era potrivit pentru sfintenia scopului pentru care avea sa fie consacrat animalul, ci era si un simbol al integritatii morale al Aceluia care era reprezentat prin jertfa. Un spirit consacrat il va invata pe om ca un (animal) ,,orb”, ,,schiop” si ,,bolnav” nu avea sa fie primit de Dumnezeu (Maleahi 1,8). Mai tarziu, legea a interzis in mod expres folosirea animalelor imperfecte pentru jertfele obligatorii, cu toate ca puteau fi aduse ca dar de bunavoie (Levitic 22,20-25). A fi fara cusur era un aspect deosebit important la o jertfa prin care se urmarea simbolizarea lui Hristos. De parte barbateasca. Aceasta se cerea pentru ca mielul lua locul fiului intai nascut al familiei. De un an. Animalele pentru alegere probabil ca erau mai mari de 7 zile (vezi Exod 22,30; Levitic 22,27), dar in nici un caz nu trebuiau sa fie mai mari de 12 luni. 12:6 Sa-l pastrati pana in ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l junghie seara. Toata adunarea. Capul fiecarei familii trebuia sa aduca jertfa pentru sine si pentru familia lui. In felul acesta, nimeni din afara familiei nu intervenea intre ea si Dumnezeu. Prevederea acesta era o recunoastere a faptului ca Israel era o natiune de preoti, cum sunt si crestinii de astazi (Apocalipsa 1,6; 1 Petru 2,5.9). Instituirea preotiei levitice a venit la o data mai tarzie (Exod 32,26-29; Deuteronom 10,8) Seara. Cuvintele ebraice ale acestei expresii se citesc literal ,,intre cele doua seri”. Prevederea aceasta este explicata in doua feluri. Unii zic ca prima ,,seara” incepe cu apusul soarelui si ca a doua incepea cu sfarsitul amurgului. Invatatul iudeu medieval Eben Ezra socotea ca amurgul dura aproximativ o ora si 20 de minute. Porunca din Deuteronom 16,6, ,,sa jertfesti Pastele seara, la apusul soarelui”, pare sa sprijine acest punct de vedere. Altii considera ca prima ,,seara” incepe cand soarele incepe sa coboare in mod vizibil de la zenit, aproximativ pe la orele trei dupa amiaza, iar a doua seara ca incepand la apusul soarelui. Intru sprijinirea acestui punct de vedere sunt citate diferite texte, cum ar fi Levitic 23,5; Numeri 9,3, care se refera la Paste ca incepand in ziua de 14 a lunii. Ei zic ca daca sacrificarea avea loc dupa apusul soarelui, ea ar fi avut loc in 15 Nisan, iar nu in 14. Obiceiul existent pe timpul lui Hristos concorda cu aceasta explicatie, deoarece mieii pascali erau sacrificati tarziu, dupa amiaza, aproximativ pe timpul cand adevaratul ,,Miel al lui Dumnezeu” a murit pe cruce pentru vinovatia omului (1 Corinteni 5,7; Matei 27,45-50). Deoarece in mod necesar trebuia sa se ingaduie timp pentru pregatirile mesei pascale, care trebuia sa fie terminata inainte de miezul noptii, si deoarece cuvantul ,,seara” in ebraica si in alte limbi, nu este limitat la timpul de dupa apusul soarelui, obiceiul sacrificarii animalului in timpul de dupa amiaza poate sa fi fost deja in uz cu mult timp inainte ca autoritatile eclesiastice a perioadei rabinice sa-si fi dat aprobarea lor. Dupa Iosephus, pe vremea lui, obiceiul era ca mielul sa fie sacrificat aproximativ pe la orele trei dupa amiaza. (Antichitati XIV 4. 3). 12:7 Sa ia din sangele lui, si sa unga amandoi stalpii usii si pragul de sus al caselor unde il vor manca. Sa ia din sangele lui. Sangele reprezinta viata (Levitic 17,11) si ca esenta a sacrificiului, intotdeauna a fost considerat ca simbol special al ispasirii, pe care o simbolizau jertfele. Deoarece ,,mielul” pascal avea sa salveze ,,casa”, care in ebraica mai inseamna si ,,familie”, semnul ispasirii trebuia sa fie aratat in mod vizibil. Sa unga. Acest lucru trebuia sa fie facut prin inmuierea unui buchet de isop (p.101) in sange si astfel sa-l stropeasca pe tocul usii (vezi Exod 12,22). Faptul ca aceasta stropire a sangelui mielului pascal era un simbol al jertfei si ispasirii facuta prin moartea lui Isus Hristos este clar inteles in Noul Testament (vezi 1 Petru 1,2; Romani 5,8.9; Evrei 9,13.14; 13,12). Este de observat ca pe pragul de jos nu era stropit sange, poate ca in armonie cu gandirea ca un om nu trebuie sa calce ,,in picioare pe Fiul lui Dumnezeu”, nici sa pangareasca ,,sangele legamantului cu care a fost sfintit” (Evrei 10,29). Ca stropirea sangelui trebuia sa fie privita ca un act de curatire, este evident din faptul ca un manunchi de isop era folosit pentru acest scop (Exod 12,22). Stropirea cu isop este prescrisa numai in legatura cu curatirea (Levitic 14,49-52; Numeri 19,18.19; Psalmi 51,7; PP 275). In Egipt, izraelitii nu avusesera un altar comun si, din aceasta cauza, casele in care s-au adunat pentru Paste au fost consacrate si persoanele care se aflau in ele au fost ocrotite cand a trecut Nimicitorul. Astfel, stropirea sangelui pe usiorii usii si pe pragul de sus a devenit un semn al eliberarii. Dumnezeu a fagaduit sa crute fiecare casa insemnata in felul acesta prin credinta in fagaduinta. Dupa asezarea in tara Canaanului, mielul pascal trebuia sa fie junghiat si Pastele sarbatorit de tot poporul intr-un singur loc, pe care avea sa-l aleaga Dumnezeu, mai degraba decat in diferitele cetati si sate (Deuteronom 16,5.6). Orice parte barbateasca in varsta de peste 12 ani trebuia sa vina pentru acest scop la Ierusalim. Evident ca in Egipt Pastele a fost sarbatorit in imprejurari neobisnuite. Daca ritualul stropirii cu sange s-a perpetuat, poate in forma modificata, nu se stie. 12:8 Carnea s-o manance chiar in noaptea aceea, fripta la foc; si anume s-o manance cu azime si cu verdeturi amare. Fripta la foc. Carnea jertfelor de mancare era de obicei fiarta (1 Samuel 2,14.15), dar pentru mielul pascal s-au dat instructiuni deosebite, ca sa nu fie mancat crud sau fiert, ci sa se friga (vezi Exod 12,9). Motivul poate sa fi fost pentru ca a-l frige era mai usor decat a-l fierbe si pentru ca ar fi fost mai greu a fierbe ,,mielul” fara sa fie taiat in bucati, o procedare care era interzisa (Exod 12,46; Numeri 9,12; Ioan 19,36). Cu azimi. Mielul fript trebuia sa fie mancat cu azimi, pentru ca aluatul produce fermentare, un simbol firesc al necuratiei si coruptiei morale. Tot din motivul acesta era exclus aluatul si din jertfele de mancare, fiind pangaritor (Levitic 2,11). Faptul ca Pavel a inteles in sensul acesta aluatul, se vede din interpretarea pe care o da Pastelui ca simbol al lui Hristos (1 Corinteni 5,7.8). Cu verdeturi amare. Faptul ca ,,ierburi amare” este traducerea corecta a cuvantului ebraic care inseamna ,,lucruri amare” nu poate fi pus la indoiala rezonabil. Desi nu se stie ce fel de ierburi au fost folosite in Egipt, iudeii palestinieni de mai tarziu au folosit varietati de laptuci, un fel de spini, un fel de cicoare si brancuta. Laptuca si acel fel de cicoare cresc in Egipt si Palestina. Ultima se poate gasi de la inceputul lunilor de iarna pana la sfarsitul lui martie si laptuca in aprilie si mai. Probabil ca aceasta explica faptul ca iudeii au considerat aceste plante ca ingrediente necesare ale mesei pascale. Orice fel de ierburi amare au fost folosite, este evident ca ele erau destinate sa le aminteasca participantilor de robia si amara lor suferinta din tara Egiptului. 12:9 Sa nu-l mancati crud sau fiert in apa; ci sa fie fript la foc: atat capul, cat si picioarele si maruntaiele. Sa nu-l mancati crud. Porunca aceasta era necesara avand in vedere faptul ca popoarele pagane mancau carne cruda la mesele lor de jertfa. Cat priveste interzicerea de a fierbe mielul pascal, vezi comentariul pentru v.8. Atat capul cat si picioarele. Vechi comentatori evrei au inteles in mod corect aceasta ca insemnand ca mielul trebuia sa fie fript intreg, incluzand atat capul cat si coapsele (v.46). Maruntaiele. Viscerele trebuiau sa fie fripte impreuna cu restul mielului, cele dintai fiind mai intai curatate. Prepararea mielului a simbolizat faptul ca trupul lui Isus nu trebuia sa fie frant (vezi Ioan 19,33.36). 12:10 Sa nu lasati nimic din el pana a doua zi dimineata; si, daca va ramane ceva din el pe a doua zi dimineata, sa-l ardeti in foc. Sa nu lasati nimic din el. Toata carnea trebuia sa fie consumata la o singura masa, ca sa nu apara putrefactia. Deoarece trupul lui Hristos nu trebuia sa vada putrezirea (Fapte 2,27.31; 13,35-37), nici mielul simbolic nu trebuia sa putrezeasca. Daca mielul pascal se dovedea a fi prea mult pentru participanti, ce ramanea trebuia sa fie nimicit pentru a se preveni profanarea simbolurilor sfintite ale trupului Domnului nostru Isus Hristos. 12:11 Cand il veti manca, sa aveti mijlocul incins, incaltamintele in picioare, si toiagul in mana; si sa-l mancati in graba; caci sunt Pastele Domnului. Mijlocul incins. Reprezentari antice ii arata pe semiti purtand imbracaminte lungi si largi, care mai exista in multe tari orientale. Pentru lucru sau calatorie cu povara de purtat, partea dinainte a imbracamintei este impaturata si stransa cu cingatoare. Incaltamintele. Sunt mentionate in mod deosebit, nefiind obiceiul de a purta incaltaminte inauntrul casei sau la masa. Unii iudei au considerat aceste directive ca fiind perpetuu obligatorii. Cu toate acestea, punctul de vedere general este ca instructiunile acestea s-au aplicat numai la acea prima ocazie, cand au slujit doar pentru un scop folositor. Sa-l mancati in graba. Necunoscand momentul cand aveau sa porneasca in calatorie si trebuind sa arda oasele mielului inainte de plecare, trebuiau sa termine mancarea in cel mai scurt timp posibil. Pastele Domnului. Prin aceste cuvinte este subliniata insemnatatea mesei. Poporul trebuia sa inteleaga ca mancarea aceasta nu era o mancare obisnuita, nici nu era o simpla masa ceremoniala, asa cum stiau ei. In primul rand, viata intailor lor nascuti a depins de ascultarea de instructiuni. Ba mai mult, acesta era simbolul eliberarii lor, mai intai din robia egipteana, si in al doilea rand, intr-un sens mai larg pe care nu-l intelegeau inca, din robia pacatului. 12:12 In noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului, si voi lovi pe toti intaii-nascuti din tara Egiptului, de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul. Tuturor zeilor. Executarea judecatii asupra tuturor zeilor Egiptului, poate fi cel mai bine inteleasa cand ne amintim ca multe animale erau zeificate si li se aducea inchinare. Unele animale domestice suferisera deja din cauza plagilor anterioare, dar acum avea sa fie ucis fiecare animal intai nascut. Plaga aceasta nu avea sa atinga numai boul sacru Apis, un animal intai nascut, ci si multe vaci, berbeci, crocodili, serpi, pisici etc. sacre. Desi multe din fiintele acestea nu aveau nici o valoare comerciala sau utila, moartea lor pe neasteptate si simultana, cu siguranta ca avea sa-i impresioneze pe egipteni privind propria neputinta (vezi comentariul pentru cap. 7,17; 8,2; vezi si PP 333). 12:13 Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sangele, si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nici o urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului. Voi trece pe langa voi. Trecand prin tara Egiptului, ca sa-i loveasca pe toti intaii nascuti din oameni si animale, Domnul avea sa ,,treaca pe langa”, pasach, izraeliti. Cuvantul acesta a fost tradus in greaca prin pascha, din care deriva cuvantul romanesc (englez) pascal. 12:14 Si pomenirea acestei zile s-o pastrati, si s-o praznuiti printr-o sarbatoare in cinstea Domnului; s-o praznuiti ca o lege vesnica pentru urmasii vostri. Si pomenirea. Instructiunile date pana aici se refereau, in principal, la prima sarbatorire a Pastelui, noaptea dinaintea Exodului. Acum este facut cunoscut ca ritualul trebuia sa fie comemorat in fiecare an. In viitor aveau sa fie adaugate anumite alte lucruri, precum indepartarea din casa a oricarui aluat, mancarea de paine nedospita timp de sapte zile dupa Paste, adunarea pentru inchinare in prima si in ultima zi a sarbatorii si pazirea acestor zile ca zile de odihna sabatica. Vesnica. De la ‘olam, a carui redare literala ar fi ,,in mod perpetuu”. Avand in vedere ca eliberarea lui Israel era de insemnatate perpetua, comemorarea evenimentului trebuia sa fie perpetua, atata timp cat Israel va continua sa fie poporul ales al lui Dumnezeu. Ca simbol, el trebuia sa ramana in vigoare pana la venirea antitipului, Isus Hristos, care avea sa aduca eliberarea din pacat. Durata lui ,,vesnic”, ‘olam, este conditionata de natura lucrului caruia ii este aplicat. El se poate referi la ceea ce n-are nici inceput, nici sfarsit, asa cum este Insusi Dumnezeu, sau la timpul care are inceput, dar n-are sfarsit, precum viata vesnica a celor mantuiti, sau mai poate sa insemne si o mai scurta perioada, care are atat inceput cat si sfarsit. Aici el are acest ultim sens. Instituit pe timpul Exodului, Pastele a ramas in vigoare pana la rastignire. 12:15 Timp de sapte zile, veti manca azime. Din cea dintai zi veti scoate aluatul din casele voastre: caci oricine va manca paine dospita, din ziua intai pana in ziua a saptea, va fi nimicit din Israel. Sapte zile. Prima din aceste sapte zile era a 15-a zi a lunii intai (Levitic 23,6; Numeri 28,17), sau din seara care urma dupa ziua a 14-a pana in seara care urma dupa ziua a 21-a din luna intai (Exod 12,18). Va fi nimicit. Sunt 36 de cazuri in care cel care neglija vreo indatorire religioasa speciala este amenintat cu ,,nimicirea” din poporul ales. Nu se stie ce se intampla in realitate in astfel de caz, pentru ca nu este raportat nici un caz cu o astfel de intamplare, si n-au fost date nici instructiuni de felul cum trebuia sa fie adusa la indeplinire amenintarea. Unii considera ca ea insemna o moarte violenta, o moarte prematura, sau poate o moarte vesnica. Mai mult decat probabil ca ea insemna pur si simplu despartirea de toate drepturile si privilegiile apartinand unui izraelit. Dupa ce era ,,nimicit”, omul era considerat ca un strain, cu nici un fel de participare la binecuvantarile legamantului. Desi poate nestiut de altii, greseala unui om era cunoscuta de Dumnezeu, si ascultarea viitoare fata de prevederile legii morale si ceremoniale nu avea sa ispaseasca prin ea insasi pacatele trecutului privind omiterea sau comiterea. Persoana era despartita, dar nu este clar daca actul urma sa fie adus la indeplinire de om sau de Dumnezeu. Aceasta ,,despartire” probabil ca este aceea la care se refera Pavel in Romani 9,3 (vezi comentariul pentru Geneza 17,14). 12:16 In ziua dintai veti avea o adunare de sarbatoare sfanta; si in ziua a saptea, veti avea o adunare de sarbatoare sfanta. Sa nu faceti nici o munca in zilele acelea; veti putea numai sa pregatiti mancarea fiecarui ins. O adunare de sarbatoare. La 15 ale lui Abib sau Nisan, prima din cele sapte zile ale azimelor care urmeaza dupa noaptea mesei pascale, poporul trebuia sa se adune pentru inchinare. Acesta este primul loc in Scripturi, in care se aminteste o adunare convocata pentru astfel de scop. ,,Adunare sfanta” este o traducere exacta si potrivita a termenului ebraic folosit aici si inseamna o adunare convocata prin porunca expresa a lui Dumnezeu pentru promovarea sfinteniei. In ziua a saptea. Ziua de 21 Abib, ultima din cele sapte zile ale azimelor era de asemenea distincta de celelalte cuprinse intre prima si ultima, ca zi de ,,adunare sfanta” (vezi si Levitic 23,4-8). Numai inca o alta sarbatoare izraelita, sarbatoarea Corturilor (Levitic 23,39-42) mai avea o durata atat de lunga. Nici o munca. In toate tarile, zilele de sarbatoare erau ocazii in care poporul se abtinea de la acele ocupatii obisnuite ale vietii, care ar incurca indeplinirea ritualurilor religioase, sau indatoririle zile. Numai la evrei, deci, era strict poruncita incetarea absoluta a oricarei lucrari obisnuite. A saptea zi a sarbatorii era o zi de odihna si de aceea era numita un ,,sabat” (vezi Levitic 23,15), pentru ca “sabat” inseamna ,,odihna”. Veti putea numai sa pregatiti. Nu era ingaduita nici o ,,lucrare de sluga” (Levitic 23,7). Dar Dumnezeu n-a intentionat ca poporul Lui sa sufere din lipsa de hrana, pentru ca zilele acelea trebuiau sa fie perioade de veselie si bucurie a inimii. De aceea, era permis sa fie facute indatoriri care sunt necesare la pastrarea normala a vietii si sanatatii. 12:17 Sa tineti sarbatoarea azimelor, caci chiar in ziua aceea voi scoate ostile voastre din tara Egiptului; sa tineti ziua aceea ca o lege vesnica pentru urmasii vostri. Ostile voastre. Israel a parasit Egiptul neinarmat si nepregatit pentru razboi (PP 282). Pentru diferite expresii folosite si prescriptii amintite in v.17-20, vezi comentariul pentru v.14-16. 12:18 In luna intai, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, sa mancati azime, pana in seara zilei a douazeci si una a lunii. Verset ce nu a fost comentat. 12:19 Timp de sapte zile, sa nu se gaseasca aluat in casele voastre; caci oricine va manca paine dospita, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie strain, fie bastinas. Fie strain. Neizraelitul care locuia fie temporar, fie permanent in poporul evreu, dar fara sa accepte credintele si practicile lor religioase. Prescriptia care interzicea folosirea painii dospite era la fel de obligatorie si fata de acesti ,,straini”. Fie bastinas. Un izraelit. ,,Tara” (in engleza n.trad.) trebuie ca se refera la Canaan, care era privita ca adevaratul camin al lui Israel inca de pe vremea cand acesta a fost hotarat de Dumnezeu pentru urmasii lui Avraam (Geneza 15,18). Termenul ,,bastinas” (nascut in tara in engleza n.trad.) se aplica la izraelitii nascuti pe cale naturala, desi toti cei care traiau pe vremea lui Moise au fost in realitate nascuti in Egipt. Ei erau urmasi ai lui Isaac si Iacov, care au fost nascuti in tara Canaan si-l primisera de la Dumnezeu ca permanentul lor camin. 12:20 Sa nu mancati paine dospita; ci, in toate locuintele voastre, sa mancati azime. Verset ce nu a fost comentat. 12:21 Moise a chemat pe toti batranii lui Israel, si le-a zis: Duceti-va de luati un miel pentru familiile voastre, si junghiati Pastele. Batranii. Vezi comentariul pentru cap. 3,16. Luati (,,a trage din”, in engleza n.trad.). Probabil ca aceasta se refera la obiceiul pastorilor si al tunzatorilor de a trage o oaie din turma, prinzandu-i piciorul cu un carlig ciobanesc. Cat despre miel, vezi comentariul pentru v.3. 12:22 Sa luati apoi un manunchi de isop, sa-l muiati in sangele din strachina, si sa ungeti pragul de sus si cei doi stalpi ai usii cu sangele din strachina. Nimeni din voi sa nu iasa din casa pana dimineata. Isop. Cele mai inalte personalitati sunt de acord ca isopul biblic este izma verde-cenusiu, Origanum maru, cunoscut acum in Palestina ca za‘tar. Aceasta planta mica, cu placut miros patrunzator, cu gust ceva asemanator cu menta piperata si o multime de flori albe creste de obicei pe stanci si locuri in terase. Are frunze groase si paroase si ramuri fine, adaptate a tine lichide. Astazi este folosit ca mirodenie sau condiment si are si o oarecare reputatie ca medicament. Samaritenii inca mai folosesc un manunchi de za‘tar la ceremoniile Pastelui, pentru a unge cu sangele mielului pascal usiorii usilor caselor lor. Ca un adaos la folosirea lui in ritualul Pastelor, isopul mai era intrebuintat in ziua curatirii unui lepros sau a casei (Levitic 14,6,49), in legatura cu jertfa vacii rosii si cu ceremoniile funebre (Numeri 19,6.17). Mai mult, Moise a folosit isop cand ,,a stropit cartea si tot norodul” (Evrei 9,19). Astfel, isopul a devenit simbolul curateniei (Psalmi 51,7). Vezi si comentariul pentru v.7. Nimeni din voi sa nu iasa din casa. In aceasta noapte de judecata nu avea sa fie siguranta niciunde, in afara de dincolo de usa stropita cu sange. Dupa cum pentru evreu nu era garantata siguranta in afara de protectia sangelui mielului, tot asa pentru crestin nu exista nici o alta mantuire decat sangele lui Isus Hristos, adevaratul ,,Miel al lui Dumnezeu” (Ioan 1,36; Fapte 4,12). 12:23 Cand va trece Domnul ca sa loveasca Egiptul, si va vedea sangele pe pragul de sus si pe cei doi stalpi ai usii, Domnul va trece pe langa usa, si nu va ingadui Nimicitorului sa intre in casele voastre ca sa va loveasca. Pentru versetele 23 si 24 vezi comentariul pentru versetele 12-14. 12:24 Sa paziti lucrul acesta ca o lege pentru voi si pentru copiii vostri in veac. Verset ce nu a fost comentat. 12:25 Cand veti intra in tara, pe care v-o va da Domnul, dupa fagaduinta Lui, sa tineti acest obicei sfant. Verset ce nu a fost comentat. 12:26 Si cand va vor intreba copiii vostri: Ce inseamna obiceiul acesta? Ce inseamna obiceiul acesta? Moise a presupus ca ceremoniile pascale vor face sa apara curiozitatea si ca fiecare generatie care urma avea sa doreasca sa cunoasca originea si insemnatatea lor. Ceremonia este numita ,,o slujire” sau indatorire, avand in vedere ca era indeplinita ca implinire a unei porunci divine. 12:27 sa raspundeti: Este jertfa de Paste in cinstea Domnului, care a trecut pe langa casele copiilor lui Israel in Egipt, cand a lovit Egiptul, si ne-a scapat casele noastre. Poporul s-a plecat, si s-a inchinat pana la pamant. S-a inchinat. Auzind aceste instructiuni, poporul, in persoana batranilor lor (vezi v.21), ,,s-a plecat”, literal ,,au dat ascultare”. In felul acesta, au exprimat si credinta lor si au dovedit gratitudine pentru eliberarea de care aveau sa aiba parte in curand. 12:28 Si copiii lui Israel au plecat, si au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut. Asa au facut. Seria lunga de minuni facute prin Moise si Aaron, impresionase intr-atat poporul, incat a ascultat imediat fara rezerve. Deoarece porunca fusese data mai inainte, in 10 a lui Abib (v.3), si mielul pascal nu trebuia sa fie junghiat inainte de ziua a 14-a, versetul 28 cuprinde mai multe zile de curatire. 12:29 La miezul-noptii, Domnul a lovit pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la intaiul-nascut al lui Faraon, care sedea pe scaunul lui de domnie, pana la intaiul-nascut al celui inchis in temnita, si pana la toti intaii-nascuti ai dobitoacelor. La miezul noptii. Literal, ,,la jumatatea noptii”. Desi ziua era cunoscuta pentru izraeliti, ea nu fusese anuntata regelui, si aceasta nesiguranta trebuie sa se fi adaugat la nelinistea lui. Cand Moise plecase de la regele cel darz, fiecarui curtean fara indoiala ca ii era teama de perspectiva pierderii intaiului lui nascut. Totusi, dupa ce au trecut mai multe zile fara ca amenintarea sa se implineasca, multi, poate chiar si regele insusi, au putut sa cugete ca asa ceva nu avea sa se intample. Cu toate acestea, trebuie sa fi fost mereu actuala teama ca cuvantul lui Moise putea sa fie adevarat. Intaiul nascut al lui Faraon. Daca Amenhotep II a fost Faraonul Exodului (vezi Introducerea), cel care a fost omorat in timpul noptii de groaza a fost fiul cel mai mare al lui, fratele succesorului sau, Thutmose IV. Nu exista nici o relatare nebiblica asupra acestui eveniment; de fapt, vechii egipteni au trecut sub tacere orice experienta umilitoare. Cu toate acestea, Thutmose IV a lasat o dovada concludenta despre moartea neasteptata a fratelui sau si propria inaltare la rangul de print de coroana. Stela Sfinxului din Giza arata ca el a indepartat nisipul de pe acel monument vechi, ca recunostinta pentru neasteptata numire divina pe care a primit-o la umbra lui. In inscriptie el spune despre o vanatore prin apropiere de Sfinx intr-una din zile. In timp ce isi facea siesta la umbra lui, acest ,,mare zeu” (Sfinxul) i-a aparut intr-o vedenie si i-a vorbit asa cum se adreseaza un tata catre fiul sau, descoperindu-i ca el avea sa fie viitorul rege al Egiptului. Faptul ca acest incident este raportat pe o piatra de monument arata ca Thutmose IV nu fusese desemnat de la inceput ca print de coroana, si nici el nu se asteptase sa devina rege. El mai descopera si ca a atribuit inaltarea sa pe tron interventiei divine. Desi fratele sau mai mare, printul de coroana nu este amintit, nu exista nici o indoiala printre cei ce cunosc inscriptiile egiptene ca fiu mai mare al lui Amenhotep II i s-a intamplat ceva neobisnuit acestui nementionat. Nu ne putem astepta la un raspuns satisfacator de la rapoartele egiptene cu privire la ce s-a intamplat cu acest tanar. Doar presupunand ca Amenhotep II a fost Faraonul Exodului, moartea fiului sau mai mare in timpul plagii a zecea ar avea ca rezultat inaltarea fiului mai tanar, Thutmose IV de mai tarziu, ca mostenitor evident al tronului. Pentru a evita atribuirea inaltarii sale unui dezastru adus de Dumnezeul evreilor asupra tarii sale, Thutmose IV a putut sa inventeze si sa publice povestea unei presupuse vedenii ceresti. Succesiunea regala nereglementara era de obicei explicata ca o astfel de interventie din partea marilor zei egipteni. Cand Hatshepsut a urmat tatalui ei pe tron, anuntul facut a fost ca o nascuse zeul Amen si i-a poruncit sa fie stapana Egiptului. Cand Thutmose III, fara drept regal la tron, a fost proclamat rege in timpul unei revolte la templu, a fost publicat pe calea autoritatii un decret special al zeului Amen pentru succesiunea nereglementara a lui. Intaiul nascut al celui inchis. Expresia aceasta este paralela cu aceea din cap. 11,5, ,,intaiul nascut al roabei care sta la rasnita”. In ambele cazuri, intelesul general este ca au suferit toate clasele poporului, de la cel mai mare pana la cel mai mic. Totusi, si aceasta este adevarat, in unele cazuri robii erau folositi ca lucratori la rasnita (Judecatori 16,21) Intaii nascuti ai dobitoacelor. Cuvantul tradus aici ,,vite” (in engleza) cuprinde ,,animalele”, in general ca in Levitic 11,2, unde acelasi cuvant ebraic a fost redat mult timp mai bine prin ,,animale”. Vezi si comentariul pentru cap. 11,5. 12:30 Faraon s-a sculat noaptea, el si toti slujitorii lui, si toti Egiptenii; si au fost mari tipete in Egipt, caci nu era casa unde sa nu fie un mort. Faraon s-a sculat. Vizita ingerului mortii la ostirea lui Sancherib (2 Regi 19,35) pare sa nu fi fost banuita pana ce nu s-au sculat supravietuitorii a doua zi dimineata. Dar in Egipt se pare ca fiecare familie s-a sculat din somn la miezul noptii, cand intaiul nascut s-a imbolnavit brusc si a murit. Tipete mari. Vezi comentariul pentru Exod 11,6, lucruri ale caror implinire este aceasta. Tipatul general care s-a inaltat in acel ceas al miezului noptii in lungul si-n latul Egiptului, a fost insotit de o insistare urgenta ca izraelitii sa plece imediat (v.33). Acum, fara indoiala ca egiptenii se temeau ca aveau sa moara cu totii, daca evreii raman. 12:31 In aceeasi noapte Faraon a chemat pe Moise si pe Aaron, si le-a zis: Sculati-va, iesiti din mijlocul poporului meu, voi si copiii lui Israel. Duceti-va sa slujiti Domnului, cum ati zis. A chemat pe Moise si pe Aaron. ,,Strigatul” poporului fara indoiala ca fusese auzit in palat si regele a tinut seama de cererea populara ca izraelitii sa fie scosi afara din tara. Acum suferea intreaga tara pana la limita rabdarii din cauza incapatanarii monarhului ei. Intelegand ca trebuie sa actioneze de indata spre a abate judecati mai aspre, Faraon i-a trimis pe slujbasii lui cei mai de seama (vezi cap. 11,8) pe cand era inca noapte sa-i cheme pe conducatorii evreilor, pe care-i ura, si pe care refuzase sa-i mai vada (cap. 10,28). 12:32 Luati-va si oile si boii, cum ati zis, duceti-va, si binecuvantati-ma. Binecuvantati-ma. Acum supunerea lui Faraon era completa. Nu numai ca le-a poruncit sa plece din tara imediat si sa ia cu ei lucrurile lor, dar a mai facut si o cerere celor doi frati la care ei cu greu s-ar fi asteptat. Cuvintele lor au adus un blestem asupra lui; se putea intampla ca ele sa poata aduce si binecuvantare. Nu este raportat cum a fost primita cererea lui, dar ca a trebuit sa fie facuta, in general, este un remarcabil indiciu cu privire la cat de mult a fost umilita mandria lui. 12:33 Egiptenii zoreau poporul, si se grabeau sa-i scoata din tara, caci ziceau: Altfel, toti vom pieri. Egiptenii zoreau. Cererea populara, mai intai amestecata cu strigatul de jale (v.30), curand a devenit generala si insistenta. Evreii nu numai ca trebuiau sa plece, dar trebuiau sa plece imediat. Strigatul ,,altfel toti vom pieri” descopera ca populatia intreaga putea sa fie nimicita si tara sa fie stapanita de evrei. 12:34 Poporul si-a luat plamadeala (coca), inainte de a se dospi. Si-au invelit postavile cu plamadeala in haine, si le-au pus pe umeri. Si-a luat plamadeala. Aceasta reflecta graba egiptenilor. Probabil ca izraelitii se pregateau sa-si ia paine pentru calatoria lor. Desi avertizati de Moise cu mai multe zile inainte, se pare ca poporul nu s-a asteptat la o plecare atat de grabita, si pregatirile lor inca nu erau complete. Desi li se spusese ca timp de sapte zile dupa partasia la mielul pascal trebuiau sa manance azime (v.15), multi, fie ca nu luasera la inima aceasta porunca, fie ca au planuit sa coaca paine dospita pentru zilele care aveau sa urmeze dupa cele sapte zile de azime. Orisicum, presiunea nevoii i-a obligat sa fie multumiti cu paine nedospita, sau asa cum este numita in Deuteronom 16,3, ,,painea intristarii”. 12:35 Copiii lui Israel au facut ce spusese Moise, si au cerut Egiptenilor vase de argint, vase de aur si haine. Au cerut (,,imprumutat” in engleza n.trad.). Literal ,,cerut”. Cu privire la traducerea cuvantului ebraic sha‘al redat in KJV ca ,,luat cu imprumut”, vezi comentariul pentru cap. 3,22. Cuvantul sha‘al inseamna ,,a cere”, iar nu ,,a lua cu imprumut”. 12:36 Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea Egiptenilor, care le-au implinit cererea. Si astfel au jefuit pe Egipteni. Le-a implinit cererea (in engleza ,,au dat cu imprumut” n.trad.). Dupa cum cuvantul ,,au luat cu imprumut” este o traducere gresita, asa este si cuvantul ,,au dat cu imprumut”. Cuvantul ebraic in discutie este o forma pasiva a aceluiasi verb sha‘al care in forma lui activa inseamna ,,a cere”. Forma pasiva exprima nu numai intelesul de a fi cerut, ci si de a aproba o cerere. Ideea textului este acesta: ,,Domnul daduse poporului har inaintea egiptenilor, asa fel incat ei i-au lasat sa aiba aceea ce au cerut” (R.S.V.) Au jefuit pe egipteni. Vezi comentariul pentru cap. 3,22. 12:37 Copiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, in numar de aproape sase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afara de copii. Din Ramses. Faptul ca ,,Ramses” de aici este acelasi ca si ,,Ramses” din cap. 1,11, cu greu poate fi pus la indoiala, deoarece cuvintele ebraice difera numai in vocalizarea lor, care a fost inserata in Biblie aproximativ prin secolul al VII-lea al erei crestine. Ramses a fost orasul pentru a carui construire mana de lucru a sclavului izraelit fusese folosita pe scara larga. Dupa cum este spus in comentariul asupra cap. 1.11, numele dat aici probabil ca este un nume de mai tarziu al cetatii Tanis (Avaris). La doua sute de ani dupa Exod, Tanis a primit numele de Ramses, acordat de marele lui renovator, Ramses II. Ruinele acestei cetati sunt cunoscute astazi sub numele arab San el-Hagar. Ea este asezata in delta nord-estica, aproximativ la 27 mile nord-vest de cetatea El Qantara pe canalul de Suez. Spre Sucot. Comentatorii mai vechi au identificat in mod incorect acesta, ca fiind primul loc de oprire al izraelitilor dupa plecarea lor din Ramses, cu Pitom. Acum, cercetatorii sunt in general de acord ca numele ebraic dat aici este o transliterare a egipteanului Tjeku, amintit in documentele egiptene ca o localitate de granita. Locul acesta este identificat cu Tell el-Maskhuta, in partea de rasarit a lui Wadi Tumilat, aproximativ la 32 mile sud-est de Tanis sau Ramses. Sase sute de mii. Comentatorii scot in evidenta unele dificultati cu privire la numarul indicat aici. Vazand ca au fost inclusi numai barbatii in varsta de peste 20 de ani (Numeri 1,3-43), populatia totala putea fi evaluata la mai multe milioane. Problema este cum a putut o asemenea multime, impreuna cu miile de animale ale lor, sa treaca prin stramtele vai ale peninsulei Sinai, fara a se intinde pe un parcurs de sute de mile, fara sa se mai spuna nimic despre gasirea macar a unui loc de tabara destul de mare pentru a-i adaposti? Unii citeaza dovezi biblice care arata ca Israel era relativ mic si slab – prea putini ca sa ocupe tara, daca li s-ar fi oferit intr-un an (Exod 23,29.30; Numeri 13,28-33; Deuteronom 1,26-30; 7,7.17-22). Altii explica faptul ca numerele din ebraica originala ar putea produce incurcaturi. De exemplu, nu se stie daca numeralele asociate 100 si 1000 trebuie sa fie intelese ca de 100 de ori, sau ca 100 plus 1000. Unii comentatori sugereaza ca nu puteau intelege in mod precis cuvantul ebraic tradus prin ,,mie”, ‘lph sau ‘eleph. Cuvantul mai inseamna si familie, ca in Judecatori 6,15. In alte locuri pare sa insemne ,,familie” sau ,,clan” (1 Samuel 10,19; 23,23; Mica 5,2). Ba mai mult, ‘aluph, un cuvant avand aceleasi consoane ca ‘eleph, dar vocale diferite inseamna ,,prieten”, sau ,,sef tribal”. Din cauza aceasta, s-a sugerat ca expresia tradusa de obicei ,,sase sute de mii”, in realitate inseamna ,,sase sute de familii”. Comentatorii cred ca mult mai probabil ca cele 12 familii care au coborat in Egipt cu Iacov sa creasca la 600 de familii in 215 ani, decat sa presupuna ca cei 70 de barbati din Geneza 47,27 au crescut la 600.000 de barbati in numai patru generatii. (vezi Geneza 15,16). Unii au explicat ca 600.000 de barbati ar fi putut sa rezulte din cresterea naturala, daca fiecare fiu, asemenea lui Iacov, ar fi avut 12 fii. Impotriva acestei teoretice solutii matematice s-a ridicat obiectia ca nici unul din urmasii lui Iacov, ai caror fii sunt raportati, nu a avut atat de multi copii. O alta semnificatie a lui ‘eleph este ,,unitate militara” (Numeri 31,5.14, etc.). Prin urmare, unii spun ca armatele izraelite erau constituite de 600 de unitati, fiecare dintr-un clan, sau diviziune tribala. Referirea lui E.G. White la ,,mai mult de doua milioane de suflete” (PP 334, 379 tr. romana) si ca ,,milioanele” care au iesit din Egipt si-au gasit mormantul in pustie (PP 410) se armonizeaza cu cuvintele lui Moise asa cum le gasim traduse ca fiind 600.000, aici si in alte texte asemanatoare (vezi cap. 38,25.26). 12:38 O multime de oameni de tot soiul s-au suit impreuna cu ei; aveau si turme insemnate de oi si boi. O multime de oameni de tot soiul. S-au facut diferite incercari pentru a identifica ,,oamenii de tot soiul”. Unii considera ca ei sunt bastinasi egipteni care, impresionati de puterea Dumnezeului evreilor, au cautat partasie in binecuvantarile acelora care Ii serveau Lui, si care in acelasi timp au dorit sa scape de tirania regelui. Altii i-au luat drept ramasitele hicsosilor sau alti semiti care fusesera retinuti de Faraon si care acum au prins ocazia sa paraseasca Egiptul. Unii, cel putin erau descendenti ai evreilor care s-au casatorit cu egiptenii (1 SP 243). Desi nu cunosteau identitatea acestor neizraeliti care s-au unit cu evreii triumfatori in acest ceas al ocaziei, mai tarziu ei apar din nou in naratie. Ei au fost intotdeauna aceia care au regretat primii plecarea lor din Egipt si au dorit dupa delicatesele lui (Numeri 11,4,5). 12:39 Cu plamadeala, pe care o luasera din Egipt si care nu se dospise inca, au facut turte fara aluat; caci fusesera izgoniti de Egipteni, fara sa mai poata zabovi, si fara sa-si ia merinde cu ei. Au facut turte. Izraelitii au facut o oprire scurta la Sucot spre a face pregatirile finale pentru lunga calatorie din pustie. Lungimea acestei sederi aici nu este amintita, dar ea a fost destul de lunga pentru a coace painea de care aveau nevoie pentru zilele imediat urmatore. 12:40 Sederea copiilor lui Israel in Egipt a fost de patru sute treizeci de ani. Patru sute treizeci de ani. Discutia asupra Geneza 15,13 arata ca declaratia lui Pavel din Galateni 3,17 si alte dovezi explica faptul ca acesti 430 de ani cuprind perioada de la chemarea lui Avraam de a pleca din Haran pana la coborarea reala a lui Iacov in Egipt cu 215 ani mai tarziu, si ca intervalul dintre intrarea lui Iacov in Egipt si Exod au fost alti 215 ani. Deoarece, pe timpul lui Moise, Palestina era considerata o parte a imperiului egiptean, nu este ceva ciudat a gasi un autor al acelei perioade incluzand Canaanul in termenul ,,Egipt”. Necunoscand situatia politica a timpului lui Moise, dar intelegand ca cei 430 de ani cuprindeau calatoria patriarhala in Canaan, traducatorii LXX-ei au inclus in mod specific in cuprinsul acestei perioade timpul calatoriei lor ,,in tara Egiptului si tara Canaanului. Profetia ca a patra generatie a acelora care intrasera in Egipt aveau sa plece din ea (Geneza 15,16) si raportul implinirii ei (Exod 6,16-20) fac imposibila orice alta explicatie a perioadei de 430 de ani. 12:41 Si, dupa patru sute treizeci de ani, tocmai in ziua aceea, toate ostile Domnului au iesit din tara Egiptului. Verset ce nu a fost comentat. 12:42 Noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului, pentru ca atunci i-a scos din tara Egiptului; noaptea aceea trebuie praznuita in cinstea Domnului de toti copiii lui Israel si de urmasii lor. Noaptea aceea. Adica, noaptea mancarii mielului pascal, cu privire la care se dadusera deja instructiuni (vezi v.6-11, 14). Grozavia ei amestecata cu bucuria, niciodata nu putea fi stearsa din memoria unui popor care si-a avut nasterea lor ca natiune in acea noapte memorabila. 12:43 Domnul a zis lui Moise si lui Aaron: Iata porunca privitoare la Paste: nici un strain sa nu manance din ele. Iata porunca. La Sucot au fost date anumite instructiuni suplimentare cu privire la Paste. Acestea erau necesare din cauza multor neizraeliti care se unisera cu evreii, si se ocupa in principal de acesti ,,straini”. S-au facut prevederi prin care ei puteau participa la sarbatoarea pascala si sa se impartaseasca de binecuvantarile ei. Nici un strain. Adica, unul de alta rasa care dorea sa-si pastreze calitatea de strain si sa ramana necircumcis. Daca Pastele avea semnificatia ca sarbatorire comemorativa a nasterii lui Israel ca natiune, ar fi in mod firesc nepotrivit pentru un strain sa participe la ea. 12:44 Sa tai imprejur pe orice rob cumparat cu bani, si apoi sa manance din ele. Sa tai imprejur. Nu printr-o descendenta naturala, ci printr-o chemare divina a devenit Israel poporul Domnului. In aceasta calitate, fiind destinat sa fie o binecuvantare pentru toate natiunile, Israel nu trebuia sa ia o atitudine exclusivista fata de straini. Ei trebuiau sa-i primeasca bine pe cei care doreau sa li se alature in inchinarea si slujirea lui Dumnezeu. Fiind incorporati politic si economic, acesti ,,straini” trebuiau sa fie acceptati si religios prin ritualul circumciderii. Astfel, ei deveneau una cu poporul lui Dumnezeu si le era ingaduit sa participe la ritualul Pastelui (vezi v.48). 12:45 Veneticul si simbriasul sa nu manance. Veneticul si simbriasul. Cei ce ramaneau temporar si slujitorii care lucrau pentru plata nu trebuiau sa manance din Paste, pentru ca legaturile lor cu Israel puteau fi desfacute oricand. 12:46 Sa nu le manance decat intr-o singura casa; sa nu luati deloc carne afara din casa, si sa nu zdrobiti nici un os. Sa nu zdrobiti nici un os. Acest precept arata ca mielul pascal era un simbol al lui Hristos, si faptul ca asa s-a inteles in biserica crestina primara este clar din Ioan 19,33.36. Desi Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii a fost rastignit ca un criminal de rand, nici unul din oasele Lui nu a fost zdrobit, in ciuda faptului ca asa se obisnuia si asa li s-a facut celorlalti doi. Dupa cum a fost tratat Antitipul rastignit, deosebit de ceilalti oameni rastigniti, tot asa si mielul pascal a fost pregatit in mod deosebit. Oasele altor miei mancati in timpul anului puteau fi zdrobite spre a se extrage maduva. 12:47 Toata adunarea lui Israel sa faca Pastele. Verset ce nu a fost comentat. 12:48 Daca un strain, care va locui la tine, va vrea sa faca Pastele Domnului, orice parte barbateasca din casa lui va trebui taiata imprejur; apoi se va apropia sa le faca, si va fi ca si bastinasul; dar nici un netaiat imprejur sa nu manance din ele. Daca un strain. Aceasta porunca, ocupandu-se cu prozelitii, este asemanatoare cu aceea data in v.14. 12:49 Aceeasi lege va fi pentru bastinas ca si pentru strainul, care va locui in mijlocul vostru. Verset ce nu a fost comentat. 12:50 Toti copiii lui Israel au facut cum poruncise Domnul lui Moise si lui Aaron; asa au facut. Verset ce nu a fost comentat. 12:51 Si chiar in ziua aceea, Domnul a scos din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostile lor. Si chiar in ziua aceea. Versetul acesta apartine naratiunii capitolului urmator, la care el constituie introducerea. Comentariile lui Ellen G. White 1-51 PP 274-282 5 CD 20; CH 68; DA 50; GC 473; PK 489; PP 274, 352; SL 23; 5T 541 7 PP 274; 5T 505 8 PP 274, 278 11 DA 77, 653 11-14PP 274 12 6T 195 13 AH 325; TM 157; 4T 21; 5T 505 15 DA 77 15, 19, 22 PP 278 22, 23 MH 403; 5T 505 22-246T 195 26, 27 DA 77 27 PP 274, 279 29 4T 20 29-311T 265; 5T 119 29-33 PP 280 29-36 SR 119 30,31 4T 21 31 DA 77 31,32 PK 369 37-39 PP 281 38 PP 315; SR 120 40,41 PP 282 41 DA 32 46 PP 277 49 PP 507 51 PP 282 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: