10:3 Moise si Aaron s-au dus la Faraon, si i-au zis: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Evreilor: Pana cand ai de gand sa nu vrei sa te smeresti inaintea Mea? Lasa pe poporul Meu sa plece, ca sa-Mi slujeasca.
Pana cand. Marturisirea lui Faraon (cap. 9,27) fusese un act de umilinta, dar aceasta a fost anulata printr-o reafirmare ingamfata a inimii lui razvratite (cap. 9,34.35). Ceea ce dorea Dumnezeu nu era o simpla marturisire a umilintei, ci o actiune care sa fie in concordanta cu ea. Pocainta lui Faraon nu avea sa se dovedeasca a fi sincera, pana cand nu avea sa-l duca la eliberarea izraelitilor.