1:17 Dar moasele s-au temut de Dumnezeu, si n-au facut ce le poruncise imparatul Egiptului: ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca.
Moasele s-au temut. Este clar ca moasele au fost evreice, pentru ca ele ,,s-au temut de Dumnezeu” si stiau ca El a interzis uciderea. Desi nu aveau cunostinta de cuvintele poruncii a sasea a Decalogului, ,,Sa nu ucizi”, ele erau familiarizate cu regula: ,,Daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om” (Geneza 9,6). Temandu-se de Dumnezeu mai mult decat de regele tiran (vezi Fapte 4,19; 5,29), aceste femei curajoase au indraznit sa nesocoteasca porunca regala. Teama de oameni face pe om victima imprejurarilor, dar teama de Dumnezeu aduce odihna in mijlocul tumultului si pace in fata pericolului de moarte. Aceasta trebuie sa fi fost experienta celor doua moase evreice principale, pe umerii carora zacea o asa raspundere grava.